Interviu~Newsmaker - capitolul I - februarie 2006

                Un bărbat care își riscă viața pentru a continua lupta, chiar și până la a declara ”Mă voi retrage dacă nu realizez acest lucru”. Și astfel a trecut 2005. Deja și-a ațintit privirea spre 2006, nu, mai departe de atât. Ce îl îndeamnă să continue? Este misiunea pe care a ales-o; de asemenea și visul care trebuie realizat. Ce este în mintea lui și către ce țintește acum? Acest articol va dezvălui adevărata intenție a lui Gackt.

Capitolul 1

Privind înapoi spre 2005

                În 2005, Gackt s-a provocat pe sine mai mult decât de obicei, și a acceptat și provocări din afară. (din afara Japoniei) În acest articol, aș dori să mă axez pe cuvintele-cheie ”GIFT”, ”ASIA” și ”Luptă”.

GIFT

                2005 a început cu lansarea single-ului ”Arittake no Ai de”. Această deschidere a fost o continuare a tematicii ”GIFT” din anul anterior; și sub aceeași tematică, albumul ”Love Letter”, pe care l-ai putea considera a fi compilarea tematicii, a fost lansat. Și cu acesta se termină lansările sub aceeași tematică, dar....

”Acest singur cuvânt ”省く”(habuku) poate însuma viața unei persoane.”

Î: Odată cu lansarea albumului ”Love Letter”, un eveniment special doar pentru cupluri a avut loc, și o stațiune de ski a fost rezervată pentru excursia fan club-ului, unde s-a ținut o ”Întâlnire a Sporturilor de Iarnă”. Cât despre excursia anuală a fan club-ului, ai fost în Sydney pentru prima dată, nu? Deschiderea anului 2005 pare a fi o continuare a tematicii ”GIFT” pentru fani de la Gackt-san.

G: A început de la mine, când am spus ”Am început să fac snowboarding”, pe când făceam un turneu acum doi ani. Am spus în timpul unei pauze din turneu, ”Să mergem la snowboarding împreună într-un eveniment a fan club-ului.” Din moment ce am spus-o în timpul unui turneu, aș fi fost considerat un mincinos dacă nu îmi țineam promisiunea. Am căutat un loc imediat după asta, dar nu era nici o cale posibilă de a rezerva o întreagă stațiune în weekend-uri, nu? Pentru că e nevoie de mulți bani pentru a rezerva chiar și o jumătate de zi.

Î: Ooh....

G: M-am gândit ”Este imposibil!” Dar am devenit prieten cu cineva și din întâmplare, este proprietarul unei stațiuni de ski. I-am spus ”De fapt, aș vrea să fac ceva de genul acesta....” și l-am convins să mă ajute să se întâmple acest lucru cumva. Ei, a fost o ușurare. Dar mai întâi de toate, am fost fericit că mi-am putut ține promisiunea.

Î: Și despre faptul că ai fost în Sydney?

G: Aceea a fost excursia anuală a fan club-ului. În primii doi ani a fost în Hawaii, în al treilea an a fost în Vegas, și în al patrulea an a fost în Sydney.

Î: Ai mai fost în Sydney înainte?

G: Nu, am fost pentru prima dată. E un loc grozav. În mod normal, vor fi locuri în care nu am mai fost niciodată. La jumătatea drumului am început să mă gândesc să merg în locuri în care lumea(se referă la fanii lui) nu ar merge în mod normal. La început a fost Hawaii, dar cred că pot merge și singuri. De acum încolo, cred că mi-ar plăcea să vizitez locuri mai puțin populare unul câte unul.

Î: Cum ar fi Polul Nord sau Polul Sud?

G: Sau pe Amazon. (râde) Hawaii e mai bun în cazul acesta. Știu japoneza și securitatea este bună. Dar asta este ușor pentru organizatori, nu este după mine. Toată lumea tinde să facă lucrurile pe calea ușoară. Cred că recent am găsit un cuvânt bun. Acest cuvânt poate însuma viața unei persoane. Este cuvântul ” 省く”.

Î: Cum așa?

G: Primul înțeles este ”a reflecta”. (省みる – kaerimiru) Dar acesta este doar 50% din el. Devine 100% în viața ta dacă ești capabil de a îndepărta un lucru. (省く– habuku) Pe scurt, este felul în care privim înapoi, reflectăm și ne autoanalizăm. Atunci vom simți diferite emoții (probabil negative). Și uneori avem nevoie să le înlăturăm, și avem nevoie de curaj pentru asta. Dacă nu avem curaj, nu vom putea scăpa de ele. Pentru că ne temem de ele, pentru că este teama de a pierde. Fiind capabili să facem asta – a îndepărta este pentru prima dată când acest cuvânt reprezintă viața unei persoane. Este un cuvânt grozav. Cred că așa am reușit să ajung aici acum.

Î: Într-adevăr, actul de a îndepărta ceva necesită mult curaj.

G: Nu le îndepărtăm pentru că este dureros. Cred că mai mult e ca și cum ai fugi. Nici pentru că este dificil sau altceva, ci a le îndepărta din propria voință. Actul de a scăpa de ceva este într-adevăr înfricoșător, nu? Mai este și teama de a răni pe cineva când faci acest lucru. Este nevoie de curaj. Trebuie să fii hotărât. Ei, nu cred că sunt mulți care să înțeleagă acest sens. Când am văzut cuvântul, m-am gândit că are un sens profund. Am fost puțin atins.

Î: Unde ai citit asta?

G: Din ceva de genul ”Cuvinte înțelepte de zi cu zi”.

Î: Ar putea fi ceva asemănător cu aforismele pe care le citești zilnic?

G: Da, da, ceva de genul.

Î: Și în sfârșit, această tematică știută ca ”GIFT”. Cum te simți acum că ia sfârșit această tematică?

G: Cu un sentiment de recunoștință, și totodată sentimentul de a urmări de aproape acum, pentru că ne vom mișca și mai repede de acum încolo.

ASIA

                Se poate spune că anul 2005 pentru Gackt a fost un an care s-a axat pe Asia, pe Koreea în special. Odată cu lansarea albumului ”Love Letter”, a fost și în Koreea pentru a face promovări. A fost invitat la cel mai mare eveniment muzical din țară, ”m,net/Km MUSIC VIDEO FESTIVAL” la sfârșitul anului 2004, și a fost premiat ”Cel mai Bun Artist Rock din Asia”. Versiunea în koreeană a melodiei ”12gatsu no Love Song” a fost înregistrată în acel an ca single care a fost lansat anual. (A lansat melodia în japoneză în decembrie 2001, și de atunci a lansat anual versiunea în engleză, chineză și koreeană.) Și pentru anul 2005, a reînregistrat versiunea de colaborare în limba koreeană cu artistul koreean popular, Isoo, vocalistul de la ”MC the MAX”. Această melodie este momentan lansată doar pe primul site a lui Gackt.

”Ce pot face este să întăresc relația dintre Asia prin influența muzicii”

Î: 2005 a fost un an în care te-ai axat pe Asia, în special pe Koreea.

G: Așa e. Dar, nu m-am axat doar pe Koreea, pentru că plănuiesc să merg prin toată Asia: Taiwan, China, Singapore, de asemenea și Malaezia, Indonezia, etc. Momentan plănuim activitățile mele ca vocalist în Asia.

Î: Când spui ”vocalist în Asia”, este ceva ce ai realizat în timp ce creai muzică?

G: A fost când aveam 20 de ani, când am realizat că sunt asiatic.

Î: Și ce a declanșat acest lucru?

G: Nu știu ce a fost exact. Sunt din Okinawa și sunt extrem de mândru de acest lucru. Când cineva mă întreabă ”Ești japonez?”, răspund că sunt din Okinawa. Dar când am ieșit din Asia, am realizat că nu este în ordine. Conform poziției Japoniei în Asia, japonezii cred foarte mult că celelalte țări asiatice sunt sub ei, nu? Și totuși, suntem unul lângă celălalt. Probabil, dacă îi întrebăm pe japonezi de ceea ce există peste hotare, majoritatea s-ar gândi mai întâi la America, decât China, Vietnam sau Malaezia, etc. Suntem apropiați mintal. Suntem cu toți asiatici. Cred că și centrele economice din Asia. Și economia Japoniei deja scade în Asia. Deși Japonia a fost în vârful Asiei până acum, țările asiatice încep acum să fie independente de Japonia, și acesta este unul din motivele pentru această scădere. Chiar și așa, încă mai sunt multe persoane în Japonia care trăiesc în vechiul ”sindrom”, de parcă economia Asiei depinde de ei pentru a supravețui.

Î: Credem că suntem superiori.

G: Dar nu mai funcționează așa deloc. Dacă nu ținem pasul cu țările asiatice, Japonia nu va dura. Privim Asia ca pe un întreg și intrăm în contact unul cu celălalt în acest grup numit economia Asiei. Pe scurt, dacă nu reușim să ne înțelegem unul cu celălalt, nici unul nu va supravețui. Aceasta este starea prezentă. Este un fapt că puterea Americii crește prea mare. Puterea de lupta mult mai bine decât putem, și totodată o voce ce ne poate influența sunt necesare pentru Asia. Dar nu prin forță. Pentru acest scop, este important ca Japonia, China și Koreea să stea una lângă cealaltă ca o singură economie. Dar Japonia încă se crede superioară și nu reușește să înțeleagă acest lucru. Cred că este potrivit să ne înțelegem starea prezentă. În timp ce japonezii se gândesc la acest lucru, alte țări asiatice deja o iau înainte.

Î: Koreea, de exemplu, crește repede.

G: Cresc rapid. Și noi suntem singurii care nu suntem conștienți de acest lucru. Alte țări au simțit pericolul și au început să fie precaute.

Î: Cât despre asta, cred că  Gackt-san simte pericolul precis pentru că tu chiar ai simțit atmosfera din alte țări asiatice. De exemplu, ai fost în Koreea de vreo câteva ori deja, nu?

G: Am fost. Recent, m-am întâlnit cu politicieni din China, Taiwan și Koreea.

Î: Și ce fel de conversații ați avut?

G: Motivul pentru care fac muzică, motivul pentru care mă duc peste hotare, etc și printre aceste discuții, mai vorbim și despre sponsori și alte lucruri de acest gen. Majoritatea sunt conversații de acest gen. La început, începem de la ”Nu vin aici să promovez.” Am spus că influența culturii este necesară chiar acum pentru a uni Asia. Așadar, mi-ar plăcea ca ei să-mi împrumute puterea lor.

Î: Ei atunci, nu e doar pur și simplu că vrei să faci un concert, ci într-un sens mai profund, înaintezi spre Asia cu o misiune în minte.

G: Mă gândesc la acest lucru. Mult. O fac cu asta în minte pentru că nu voi putea fi capabil să mă mai mișc dacă nu o fac. Dacă mă duc acolo pur și simplu să fac un concert, va fi doar ideea de a aduce instrumentele și membrii trupei, și de a aranja scena împreună acolo. Ceea ce plănuiesc să fac este complet diferit de acest lucru. Mă duc acolo să le arăt lumea la care privim. Imaginea lumii noastre este mesajul. Nu am nici un interes în a promova, fac asta doar pentru că o simt ca fiind o misiune, că trebuie să fac ceva pentru a uni Asia.

Î: Ai început să fii conștient de această misiune când aveai 20 de ani?

G: Nu, în ultimii cinci ani am început să gândesc astfel. Acum zece ani, încă eram îngrijorat dacă CD-ul meu se va vinde sau nu.

Î: Eh! Gackt-san?

G: Au fost asemenea timpuri. Asta din cauză că nu voi putea continua dacă CD-urile mele nu se vând, pentru că nu putem să trăim altfel. Dar am realizat că în acești șapte, opt ani putem încă să câștigăm bani și prin altceva decât muzică. Este ușor de văzut.

Î: Bwahahaha! Atât de deschis...

G: În ultimii șapte, opt ani, am început să înțeleg că putem încă câștiga bani chiar dacă nu ne cântăm muzica pentru a trăi. Am văzut că încă putem, surprinzător, să avem un venit. Și așa, am realizat că nu este necesar deloc să cânt doar ca să fac bani. Dacă o fac, ar trebui să scriu muzică populară, și nu sunt interesat în acest lucru. Să fac asta ar aduce doar conflicte.

Î: Au fost momente în care însuși Gackt-san a experimentat astfel de conflicte?

G: Au fost. Cam acum șapte, opt ani.

Î: Hooo, sunt puțin surprins.

G: M-am gândit că să trăiești prin nimic, decât prin muzică, te-ar face dependent de ea. Cred că a fost acum șapte, opt ani, aproape nouă ani. Un grup de prieteni apropiați, care erau în trupe, ieșeau repede de pe scena muzicii și renunțau la muzică, și viața devenea dificilă. Toate lucrurile acestea s-au întâmplat înaintea ochilor mei. Au existat astfel de momente.

Î: Înțeleg, înțeleg...

G: Pe atunci, mă gândeam ”Înțeleg, toată lumea este speriată.” De a nu reuși să trăiască din muzică. Noi muzicienii dăm impresia că facem mulți bani, nu? Dar în viață, perioada în care suntem populari, respectați este extrem de scurtă. Suma de bani nu este chiar atât grozavă în proporție cu viața noastră. Dar muzicienii sunt, în general, foarte nesăbuiți. De asta, atunci când primim o sumă mare de bani, ne gândim că va dura pentru totdeauna și o cheltuim frivol. Și lucrul interesant despre oameni este că, chiar dacă vom fi fericiți când standardele noastre se înalță, nu le vom coborî niciodată. Chiar dacă nu ne mai vindem muzica, nu ne vom scădea standardele. Suferim, suntem terifiați de conflicte și ne îngrijorăm dacă va trebui să le scădem. Asta am văzut întâmplându-se înaintea ochilor mei și pentru prima dată am realizat că asta înseamnă a depinde de muzică pentru a trăi din ea. Dar asta nu este...foarte bine deloc. Am decis că eu nu trebuie să fiu așa. Și privesc din nou la ceea ce înseamnă muzica pentru mine. Pentru mine, muzica este o cale de a ne transmite mesajul, filosofia, voința, și de a îndeplinii ceea ce am menționat anterior, misiuni și datorii. Am conclus atunci că muzica nu ar trebui să fie o simplă slujbă pentru a trăi sau pentru a ne hrănii familiile.

Î: Muzica este separată.

G: Da. Și când mă gândeam la cum să fac bani, mi-a venit asta în minte. ”Într-adevăr, pot câștiga bani făcând altceva.” Și m-am gândit că dacă aranjez cu câteva companii diferite și fac profit de acolo, muzica nu va mai fi deloc venitul meu. În cazul acesta, pot folosi muzica pentru a-mi realiza visele și să o folosesc ca unealtă pentru a uni Asia. Mă pot dedica în crearea unui cămin pentru a-i ajuta pe toți să meargă înainte. Sunt un brand complet.

Î: Brand?

G: Da. Totuși, dacă te gândești la brand ca la ceva din care să scoți profit, va deveni lipsit de valoare imediat. La ceea ce se referă puterea brand-ului este de fapt puterea imaginii. Aceasta este complet diferită de profit. Voi face ceva ce nu are legătură cu mine pentru a face profit. ”Eu” sunt un brand complet. Din acest motiv este în ordine chiar dacă avem sumele în roșu de la concerte. Pentru oamenii care participă la acest sentiment nu contează cât de mult durează brand-ul. Așadar, turneul de data aceasta nu va fi la scală de ”turneu în amfiteatru”, vă spun asta clar.

Î: Nu doar de data aceasta, este la fel pentru fiecare din concertele tale.

G: Cât de înfricoșătoare sunt sumele în roșu. Când artiștii, care plănuiesc concerte, vin și îl văd pe al meu, mă întreabă ”Cât de mult ai cheltuit?!” iar eu mă întreb dacă ei nu încearcă să creeze o scenă asemănătoare. Dar ei nu vor putea, pentru că ei plănuiesc să scoată profit din concert. Așa că noi putem investi în asemenea concerte pentru că noi căutăm să facem profit altfel. Din motivul acesta venim cu idei atât de trăznite. Le spun să nu mă înțeleagă greșit. La fel se întâmplă și cu Asia, pe care am menționat-o anterior, nu mă duc acolo pentru că vreau să-mi vând CD-urile, ci pentru că pot face ceva după ce folosesc acest brand numit ”eu”.

Î: Cum poți folosi acest brand numit ”Gackt” în Asia?

G: Ceea ce pot face mai departe este să întăresc relația dintre Asia prin influența muzicii. Să o fac mai puternică ca niciodată. Visul meu este să unesc cetățenii asiatici. Cred că acesta este scopul meu.

LUPTA

                După albumul ”Love Letter”, povestea care gravitează în jurul proiectului ”MOON” a reînceput de la sfârșitul tematicii ”GIFT”. Trei single-uri au fost lansate, urmate de albumul ”DIABOLOS”, devenind al doilea album al anului 2005. Concertul care a început odată cu lansarea albumului a fost cel mai mare turneu național și Gackt a ținut primul său concert la Tokyo Dome ca fiind finalul turneului. Se poate spune că anul 2005 a fost pentru Gackt un an de mari bătălii.

”Doar cei care cred că pot merge odată cu mine trebuie să mă urmeze.”

Î: Ai lansat două albume, ai ținut cel mai mare turneu național, ai avut primul concert la Tokyo Dome. Când am ales cuvintele-cheie pentru interviu, ai spus ”Mă voi retrage dacă nu pot realiza acest lucru.” Cred că anul 2005 a fost într-adevăr un an de luptă.

G: Mă văd pe mine însumi ca având misiuni și datorii pe care trebuie să le realizez în Asia, așa că dacă nu pot face nici măcar asta, nu voi fi capabil să le realizez pe acestea, nu? Asta cred. Nu folosesc cuvântul ”retragere” pur și simplu, o fac știind în mintea mea că îl pot îndepărta. Și mi-ar plăcea ca și staff-ul meu să gândească astfel. De asta am spus că mi-ar plăcea să determin voința staff-ului în timpul turneului de data aceasta. În cele din urmă, nu e ca și cum toată lumea merge odată cu mine când clarific ceva. ”Deși o pot face singur, nu pot trece de ea.” Sunt atât de multe astfel de persoane, nu? Asta nu este ceva rău. De exemplu, să fii capabil să te gândești că nu au abilitatea de a contiuna necesită curaj. Și am constatat care este voința lor. Dacă nu o facem, va deveni dificil pentru ei pentru că vor urmării mai multe lucruri de acum încolo. Oprește-te dacă devine prea dificil sau dureros. Nu vreau să devin nici o persoană care i-ar forța pe alți să continue. Doar cei care cred că pot merge odată cu mine trebuie să mă urmeze. Sincer, nu vreau să am o părere proastă despre asociații mei.

Î: Am țintit chiar mai sus și anul 2005 a fost pentru a determina cât de mult din aceste obiective le putem îndeplini singuri. A fost un an de luptă și de determinare a limitelor noastre.

G: Sper că toată lumea poate vedea astfel.

Interviu ~The Gift~ 2004 (partea II)

Î: Nu am realizat asta.

G: M-am gândit cum să ofer ceea ce vroiam să exprim, și am pus o parte din următoarea poveste în deschiderea concertului. După cum văd eu, amintirea este împărțită, amintirea prezentului văzută din trecut, și amintirea din viitor văzută din prezent...simbolistica melodiei ”Utakata no yume” se axează pe o profeție din viitorul apropiat, văzută din trecut. ”Din timpuri antice, a existat un clan, o familie...” este povestea, și viitorul pe care familia îl prezice se transformă în această formă, care este melodia, așa că m-am gândit că ar fi în ordine să arăt asta și să o exprim.

Î: Oh, deci așa a fost. Viitorul apropiat văzut din prezent. Pentru a rezuma, este văzut din perioada Heian?

G: Așa e. Amintirea unei persoane își schimbă forma, și fie este un eveniment din viitorul apropiat fie este o poveste...este o selecție din povestea la care mă gândesc să o fac. Încerc să o convertesc în următoarea tematică, dar povestea e prea lungă și nu este nici o concluzie, și de multe ori mă gândesc ”Ce ar trebui să fac?”

Î: Deci e mai mare decât ”MOON”?

G: Sentimenul - țintă este următorul capitol de după ”MOON”, încerc să fac o continuare. ”MOON” este o poveste despre o despărțire, dar este și un punct de înțelegere între cele două (râde). Este un subiect care este legat de ”MOON”, dar este totul confuz în interiorul meu.

Î: Este aceeași perioadă, dar un clan diferit, aceasta este ideea?

G: Cam așa. Este o poveste pe care am început-o când am dezvăluit conceptul ”DARTS” prin linia de accesorii din argint. În povestea ”DARTS”, un clan iese din întuneric, sunt persoane care au o putere unică, dar există o persoană printre ei, câteva persoane care sunt dezvăluite.

Î: Auzind acea poveste și vizionând spectacolul ”Utakata no Yume”, pare că un nou concept ia formă. Și referitor la următoarea melodie ”Oasis”?

G: Dansatorii interpretează asemeni unor păpuși de lemn, ei iau forma a ceva insuflat cu un suflet și profețind viitorul. Am vrut să împart ”Utakata no Yume” și ”Oasis” ca: ”Utakata no yume” este ”a existat un astfel de clan”, ca o introducere și ”Oasis” este punctul profeției. Dar în timpul turneului, m-am gândind că ar fi bine să nu dezvălui atât de mult direct.

Î: Da, înțeleg. Costumele din ”Utakata no Yume” și ”Oasis” au semănat cu hainele de înmormântare?

G: Da, sunt conștient de asta.

Î: Dacă stau și mă gândesc, costumul nu cumva a fost creat de h.NAOTO?

G: Da, așa e. Referitor la exteriorul costumului, i-am spus ”fă-l așa” complet, dar activitatea principală e lui h.NAOTO este vopsirea și colorarea. Modelul este derivat din materialele de ambianță antice și apoi modificări la detalii. Nu sunt ”hainele unui nobil din perioada Heian”, sunt mai mult ”hainele care exprimă acest clan prin imaginea ambientală antică din perioada Heian”, așa am vorbit despre ele.

Î: Și măștile păpușilor de lemn?

G: Creierul meu le-a creat. Toate măștile au numere pe ele scrise în kanji-uri vechi. Sunt 12 dansatori și al 13-lea reprezintă oamenii din acea lume.

Î: Și chitara pe care o folosești în ”Another world” are un nou design.

G: Aia a fost făcută special. h.NAOTO a creat-o, sunt caractere sanscrite, și numele ei este ”Kanna”.

Î: Dacă stau să mă gândesc, credeam că vei face ”Death Wish” de data asta.

G: Eh, de ce?

Î: Mie personal îmi place, și cumva m-am gândit că vei vrea să o cânți.

G: Adevărul este că, înainte de turneu, a avut loc o discuție. Doar că să cânt acea melodie s-ar duce prea departe în următorul concept așa că am lăsat-o deoparte. Concertul  acesta trebuia să fie din colecția de single-uri, dar pe parcurs m-am schimbat. Am vrut să fac un concert care era mai mult eu. Doar să aliniez single-urile și să spun ”Da, am făcut-o” nu e ceva ce trebuia să fac oricum. Când căutam o metodă mai bună de o face, s-a întâmplat lucrul despre care îți spuneam, că o persoană apropiată mie a murit; ce ar trebui să exprim este ceea ce simt acum. Așa am ajuns aici. ”Death Wish” ar fi fost mai ușor să o interpretez...

Î: Pentru că e mai apropiată în concept de ”Utakata no Yume”?

G: Da. Dar dacă o făceam, credeam că oamenii ar deveni confuzi și nu ar putea înțelege.

Î: Ceea ce cred și eu este legat de noua poveste ”DARTS”, și ceea ce tot spui recent sunt cuvinte ”japonesque”, nu e așa? Am un presentiment că acea zonă este cheia pentru a înțelege ceea ce urmează.

G: În sufletul meu, mă îngrijoram pe care să o aleg, ”DARTS” și ”MOON”, dar în realitate ambele povești nu au concluzii (râde). Sunt momente când mă întreb ce ar trebui să fac. Desigur. Dacă o tematică nouă reiese atunci e posibil să-mi pierd interesul în ceste două povești. Vreau să exprim ”DARTS” legând-o de un CD cu un anime și un flim, și chiar și cu benzi desenate și nuvele. Oh, și un joc. Dar un joc ar dura mult timp să-l fac.

Î: Povestea ascunsă în ”Utakata no Yume” este povestea numită ”DARTS”, va avea un gust ”japonesque”?

G: Personajul principal al poveștii este un grup de persoane care erau de loc din Japonia. Deși scena este viitorul apropiat.

Î: Deci, așa este legat de ”MOON”. Ambele au loc în viitorul apropiat, și ambele au un grup de persoane în Japonia. Dar Mallepa nu va apărea în ”DARTS”?

G: Așa e. E ca o poveste science-fiction; am vrut să o fac în forma unei lumi pe care eu o plac. În afară de asta, noi suntem într-o lume diferită acum. Mai este și albumul la care plănuiesc să lucrez pentru a-l lansa mai târziu anul acesta (2004). Sunt și alte lucruri la care lucrez, așa că totul devine confuz...

Î: Albumul care va ieși la sfârșitul anului acesta este ultima expunere pentru anul ”gift”, nu-i așa? După care vrei să arăți povestea ”DARTS”?

G: Nu, nu este nici o legtătură între cele două; ”Gift” este o tematică separată. E posibil ca acest nou album să se întindă până în 2005, așa că noul concept ar putea începe în 2006.

Î: Înțeleg. Se pare că nu vei mai face nici un concert pentru ceva timp.

G: Când albumul la care lucrez va fi lansat, mă gândesc să merg prin săli mai mici. De data asta a fost un turneu doar prin arene, data viitoare vreau să merg prin diverse săli. Dacă e posibil, vreau să cânt în cluburi.

Î: Atunci va fi un album făcut în grabă?

G: Va fi exact opusul.

Î: Va fi mai mult ceva de genul ”te așezi pe un scaun și îți va lua cât timp e necesar”?

G: Așa sunt melodiile, și titlul este plănuit ca ”melodii de dragoste”. Mă gândesc să fac un album doar din melodii de dragoste și balade. În sală, vreau să rămân pe acea direcție, vreau să pot ajunge la ei doar printr-o simplă melodie. Mă întreb cum ar fi să fac un turneu care să fie pus pe picioare doar de voce, vreau să experimentez. Decât imaginea trupei pe care toată lumea și-o imaginează, vreau să o fac într-un spațiu mult mai mic. Îngust și solo (zâmbește).

Î: Și cele trei melodii acustice din concertul ”The Sixth Day and Seventh Night” au fost impresionante și neprevizibile.

G: Nu le-am arătat până atunci. Mă gândesc că ar fi drăguț să fac asta mai des într-un loc, de genul un club. Îmi place asta, spațiul din club, vreau să cânt într-un spațiu mic....chiar acum sunt prea multe lucruri pe care vreau să le fac, să fiu sincer, nu e nici o concluzie...

Î: Dar ne dai indiciul că următorul album va fi de tip rock, nebunesc?

G: Acela e albumul după următorul. Acela e ”DARTS”. M-am gândit că ar fi bine să fac toate melodiile să aibă un nucleu maniac. Amuzamentul va fi extras, culoarea de ”rock” va deveni mai puternică, și va fi un concert plin de energie, cred (râde). Mă întreb și cum va fi, dar mi-ar plăcea să fiu și în cluburi. Cred că ar fi bine dacă aș putea face un turneu prin cluburi ce va agita lucrurile.

Î: Acum, pe final, te rog comentează amintirile pe care le-ai experimentat de la fani în timp ce erai pe scenă pentru turneul ”The Sixth Day and Seventh Night”.

G: Înainte de toate, am avut un concert unde sentimentul de ”mulțumesc” a ajuns din locurile publicului. Eu fac doar ceea ce trebuie să fac, și sunt enorm de recunoscător acelor persoane care mă urmează așa cum sunt, dar cu toți par să-mi spună ”mulțumesc”; sunt recunoscător că pot auzi aceste cuvinte, și sunt pur și simplu fericit.

Alt lucru pe care l-am simțit a fost ”E Gackt până la urmă”. Gackt ajunge la lucruri care sunt dincolo de imaginația sa, și nu doar trădează așteptările; e ca și cum ar răspunde la așteptări. De data asta, cred că au fost multe persoane care au venit pentru prima dată, dar când acele persoane au spus ”Oh!”, persoanele care m-au sprijinit până acum s-ar fi uitat la ei și ar fi spus ”E ceva normal” (râde). Și eu am simțit asta. E ca și cum ”E ceva normal pentru Gackt, așa că fi surprins”.

Și...cel mai mare sentiment pe care l-am avut a fost ”Te rog nu dispărea”. A fost la arena Yokohama, unde imaginea pentru videoclip era verificată, iar patru zile de verificare a videoclipului a fost terminată, filmul staff-ului a început și a fost o mulțime de aplauze, și multe persoane plângeau; oamenii nu vroiau să se ridice de pe scaun. După ce filmul staff-ului s-a terminat, un alt rând de aplauze s-a auzit și oamenii tot nu vroiau să se ridice. M-am gândit că a fost minunat. Mă întrebam de ce oamenii nu puteau pleca; știu că nu se puteau mișca pentru că erau impresionați de concert din multe motive, dar, probabil aveau un sentiment neliniștitor pentru atunci când ne vom întâlni iar, și de câte ori ne vom întâlni. E asemeni sentimentului de a-ți vedea iubita plecând, pe peron. Când m-am uitat și eu la videoclipul cu fanii mei, am avut un sentiment plăcut. Asta este amintirea pe care am simțit-o cel mai puternic.

Interviu ~The Gift~ 2004 (partea I)

Introducere – Cum a devenit un obicei cu cărțile-document trecute, interviul care a avut loc aproape de concertul final va fi reportat și de această dată. Conținutul său a fost împărțit în două părți, prima jumătate și ultima jumătate; înainte de a începe, amintirea ultimei zile va fi axa primei jumătăți. Vreau ca (voi) să observați însemnările referitoare la sentimentele profunde pe care Gackt le-a pus în ”Gift”. Indiferent de câte ori recitiți asta, ideea care ajunge la inimă ar trebui să fie spusă (vouă). A doua parte va deriva din recentul cuvânt popular ”japonesque”, și viziunea din viitor care a fost discutată foarte puțin, va fi dezvăluită. Pentru că este Gackt, conținutul ambelor părți este profund și copleșitor.

Î: Privind înapoi la turneu, spune-ne primul lucru care ți-l amintești.

G: Sunt tot felul de lucruri pe care mi-le amintesc...în timpul celor două zile la arena Yokohama...în mijlocul spectacolului, pentru prima dată am avut sentimentul de ”Am să mor...”. Același sentiment l-am avut și la deschidere, dar în timpul acestor două nopți (la Yokohama), au fost câteva momente în care am simțit că ”este periculos; dacă am să continui, posibil să mor”.

Î: S-a mai întâmplat asta vreodată pe scenă înainte de arena ”Yokohama”?

G: Doar la arena Yokohama. E ca și cum corpul meu a dat un semnal de pericol, și chiar am simțit că eram în pericol. Dar nu m-am putut opri. Chiar m-am simțit așa...mă întreb de unde a venit? Sincer, nu îmi pot aminti la ce melodie eram dar faptul că m-am gândit că e periculos în timpul concertului live a rămas în mine. Când un concert live se termină, mă trezesc, nu? Pentru că pentru mine e ca și cum mi-aș pierde memoria(1). În acel moment, chiar am spus ”Aaaa, sunt bucuros că încă sunt în viață” Pentru ambele zile.

1 – Se referă la faptul că atunci când urcă pe scenă, uită complet cine e, iar abia după se termină concertul, își revine.

Î: La sfârșitul concertului din a patra zi, după ceva timp, ușa de la cabină s-a deschis și primul lucru pe care l-ai spus a fost ”Cumva....m-am putut întoarce”.

G: Pentru că chiar am crezut că am să mor. În timpul ultimei melodii, ”Saikai~Story~”, publicul legăna luminițele fosforescente în unison, nu-i așa? În timpul concerului, habar nu am avut că erau luminițe; amintirea mea e o imagine a unei mulțimi de fluturi albaștri sau mov care au venit să mă ia.

Î: Așa e? Au venit să te ia?

G: Da. Chiar am crezut că am să mor. Dar mă gândeam cât de frumoși erau în timp ce mă uitam la ei...în mintea mea mă întrebam dacă eram deja mort.

Î: Atunci, versul din ”Saikai~Story~” care l-ai schimbat, a fost involuntar?

G: Și asta, după ce concertul s-a terminat și m-am uitat la videoclip, am realizat ”Aaa, am schimbat versul”. Să fiu sincer, nu îmi amintesc. După ce s-a terminat și mi-am recăpătat conștiința, cineva din staff m-a întrebat ”Ți-a plăcut cadoul de ziua ta?”. Pe atunci, agita un băț. ”Mă întreb ce face?”  Nu îmi dădeam seama deloc. Apoi am întrebat ”Pentru ce e asta?” și am ascultat explicația. Pe atunci nu îmi aminteam ce s-a întâmplat în timpul melodiei ”Saikai~Story~”. Am auzit pentru prima dată. ”Nu erau fluturi, erau luminițe fosforescente”; în cele din urmă, explicația avea sens; după ce m-am uitat la videoclip m-am gândit ”Aaa, deci așa a fost!” (râde). A fost destul de periculos, nu?

Î: Asta....nu e un lucru periculos.

G: Mă întreb dacă medicamentele inter-craniene au ajuns la timp (râde). Oricum, în mijlocul concertului, eram pregătit să mor...Când mă gândesc acum la asta, pe atunci rămăsesem cu un sentiment puternic că ”deja murisem”, și când m-am trezit, sentimentul înfricoșitor că ”încă trăiam” e cel pe care mi-l amintesc cel mai mult. Dar de asemenea am avut și sentimentul că ”e în ordine să mor pe scenă astfel?”. Îmi amintesc lucruri de ici de colo, dar înainte de ”Saikai~Story~”, au cântat cu toți ”Happy Birthday” pentru mine, nu? Am auzit asta. La început am crezut că sunt strigat și sentimentul că ”trebuie să plec” a devenit foarte puternic și chiar înainte de a începe melodia, am început să urc pe scări. Am auzit mai târziu că staff-ul m-a oprit frenetic (zâmbet forțat). Când clopoțelul a sunat și intro-ul a început, în timp ce stăteam pe scenă, ochilor mei li s-a părut că un număr mare de fluturi zburau deasupra unui râu. Pentru că simțeam și moartea, a fost un sentiment misterios. Mă gândeam, așa e atunci când mori. Dar...cum a fost limitat la arena Yokohama, întotdeauna am avut sentimentul că ”sunt bucuros că sunt viu” când mă trezeam. Doar pe scenă mă gândeam ”mă întreb dacă am să mor” pentru că lucrurile care veneau spre mine erau foarte speciale/unice. Nu știu dacă pasiunea mea a fost cea care a dus în acea direcție. Dar...continui să mă gândesc cât de frumos a fost în timp ce cântam. Editez videoclipul pentru arena Yokohama acum (pentru DVD), și dacă a fost atât de frumos, atunci nu am putut să nu mă gândesc că era un râu de fluturi. A fost atât de frumos. Când staff-ul m-a întrebat ”Îți amintești că ai plâns?”, am spus ”Nu cred că plângeam” dar când am văzut, lacrimile curgeau în timp ce cântam. Chiar mă întrebam de ce oare plângeam...chiar este un sentiment misterios. Oricum, cel mai mare lucru care a avut loc în interiorul meu în timpul turneului a fost că îmi doresc să mor pe scenă.

Î: A fost aproape o experiență a morții, nu?

G: Mă întreb. Ar putea fi prea mult să merg chiar atât de departe...e doar că, este gustul a ceva ce nu am simțit niciodată înainte, așa că cred că e foarte misterios.

Î: Crezi că în mod conștient ai schimbat acel vers în ”Saikai~Story~”, pentru că erai condus de acel sentiment misterios?

G: Ce am spus?

Î: ”Nu vă voi uita niciodată”

G: Asta am spus...

Î: E adevărat că după concert nu ai putut sta în picioare pentru câteva zile?...

G: Nu, nu, pentru că la sfârșitul concertului a fost o petrecere de ziua mea energetică. Nu, nu, m-am schimbat complet (zâmbet forțat). Și aici, amintirile mele au dispărut; când am venit, eram acasă. Să bei prea mult alcool și să-ți pierzi conștiința este nesăbutit. În viața mea s-a întâmplat de trei ori, și din astea trei, două au fost după petrecerile date de ziua mea (râde).

Î: Petrecerile de anul acesta și anul trecut (râde).

G: Așa e, vreau să fiu iertat (zâmbet forțat). Când am băut după concert a fost de fapt când am crezut că am să mor (râde). E periculos, știi.

Î: Atunci, sentimentul pe care l-ai avut de la membrii și dansatori.

G: Prin acest turneu, dansatorii au avut propriile lor responsabilități și membrii se descurcau cu multe multe probleme, dar am avut sentimenul că toți înaintau fără ajutor. Dacă dansatori noi veneau, atunci dansatorii care erau deja i-ar fi învățat. Motivul pentru care Gackt Job există este pentru a-i învăța pe noii membrii ceea ce am spus până acum; a fost foarte amuzant. Când Ju-ken a devenit membru, era o perioadă în care m-am gândit ”Va fi bine?”, dar chiar și cu programul foarte dur, a devenit un membru pus pe glume, și pentru asta sunt recunoscător; și chiar este un bun bassist, serios. Îți ridică moralul în cabină și pe scenă, acest gen de bassist este rar, cred. A fost foarte amuzant să pot merge în turneu cu el. Mai mult, e o persoană haioasă. A transmis multe sentimente, cred.

Î: Când am văzut videoclipurile de deschidere și închidere, am realizat că ”cu siguranță acest turneu nu e doar despre „gift„”. Am avut sentimentul că pe scenă, Gackt a dăruit toate gândurile și sentimentele sale, împreună; ce crezi despre această imagine din toată inima?

G: La începutul acestui an, prietenul meu din Tiawan a murit; și cu trei zile înainte de excursia fanclub-ului la Las Vegas, șoferul Junior a murit...Persoanele de lângă mine care au murit brusc m-au făcut să mă gândesc la multe lucruri. Lucrurile spre care noi alergăm, lucrurile pe care le-am creat, ce înseamnă pentru fanii care mă sprijină? Cum să spun; 100 de ani de acum încolo, noi vom dispărea, și toți pe care-i cunoaștem vor dispărea, nu? Totuși, nu cred că existența noastră nu are nici o semnificație. Cu siguranță că corpul fizic dispare, dar lucrurile pe care noi le-am creat, ideile pe care ne-am chinuit să le descoperim, acestea sunt lucrurile care trebuie trimise oamenilor din generația tânără; și atunci, împingând pe cineva de la spate puțin, ca o atingere, cred că ideile/sentimentele noastre pot trăi mai departe în acești oameni. Pentru mine, asta cred că înseamnă să trăiești. În acel videoclip de deschidere, ideea este că noi nu mai existăm; YOU spune ”Vă mai amintiți?”, dar întrebarea nu este adresată nouă, celor din mormânt. Este o întrebare pe care ne-o punem noi înșiși. ”Ne amintim, ne amintim”. În același timp, cred că e și ideea că ”trimit ceva următoarei generații”. Cred că asta înseamnă să trăiești și că asta este dovada că am trăit. Mă întreb dacă e la fel pentru toți fanii. Într-o zi vom dispărea, dar cu ceea ce lăsăm în urmă nu contează nici cât de puțin, pentru oamenii care au fost împinși de la spate, asta este o șansă de a găsi ceva și de a împinge pe alții de la spate; asta este speranța pe care o simt puternică în interior. Încluzând asta, de data aceasta a fost un cadou. Ceea ce lăsăm în urmă este evidența existenței noastre, și dacă trimițând asta pot să-i împing de la spate, atunci aceste persoane pot face un pas înainte curajoși. Dacă eu mă pot ridica la acest nivel, atunci ar trebui să pot trimite același lucru și altei persoane.

Î: Înțeleg. Am început să văd importanța semnificației din acest cadou.

G: Cum ai spune...nu e pur și simplu să dai ceva cuiva, este un sentiment de a fi capabil să ajungi la inima unui prieten. Când asta ajunge la un prieten și prinde formă, atunci apare prima semnificație. În videoclipul de deschidere, copiii alergau în jur, dar pentru mine, e ca și cum semnificația este ”posibil”, ca și cum ar indica un exemplu de un viitor puternic. În videoclipul de închidere, vin să-l iau pe YOU, și ceilalți membrii vin să-l ia, dar ceea ce am vrut să se înțeleagă este că chiar și atunci când trupul nu mai este, dacă putem să ne spunem ideile/sentimentele altcuiva, întotdeauna vom trăi în interiorul acelei persoane. Cred că asta este primul lucru pe care am vrut ca videoclipurile să comunice.

Î: În acel videoclip, mormântul tău a arătat că viața ta ar dura până în 2007. Este ficțiune, dar chiar și eu sunt surprins, și se pare  că au fost mulți fani care au fost șocați. Este un fapt știut că corpul tău este bolnav, și vocile lor spuneau ”cine știe, poate că Gackt chiar simte că asta se va întâmpla”.

G: Aaa, înțeleg...până la un punct aș putea spune ”Da, este incorect”, dar corpul meu nu este sănătos (zâmbet forțat). În interiorul meu, cred că aș putea probabil continua cu ideile mele până atunci. Mai mult decât atât, am o viziune, dar nu știu dacă corpul meu poate urma....acea detreminare care există puternic în mine. Să-mi pot realiza viziunea depinde de corpul meu, nu? Oricum, am sentimentul că pot fugi până atunci (2007), dar după asta, nu știu. Desigur, dacă atunci încă am să mai pot fugi, atunci am să continui să fug. Nu am de gând să renunț la muzică, dar dacă nu mai pot deloc să ajung în forma în care eu vreau, atunci cred că voi coborî de pe scenă.

Î: Referitor la deschidere, titlul primei melodii din acest turneu (turneul ”The Sixth Day and Seventh Night”) se arată ca fiind ”泡沫の夢” (”utakata no yume”).

G: Se citește ”utaka”, totuși. Ca în ”visul unei persoane dispare”.

Î: Ce te-a inspirat?

G: Ideea de ”cadou” care continuă de un an, concertul de anul acesta este un cadou, și mai este o tematică care formează nucleul concertului, și anume ”amintire” (kioku). Din acest motiv, deschiderea a fost în acest fel. ”Utakata no yume” este una din cele două melodii prin care m-am gândit că aș putea arăta puțin din următoarea tematică.

Î: Te referi la tematica de după ”The Sixth Day and Seventh Night”?

G: Așa e. M-am gândit să o arăt la început doar puțin.