vineri, 15 februarie 2013

Interviu ~The Gift~ 2004 (partea II)

Î: Nu am realizat asta.

G: M-am gândit cum să ofer ceea ce vroiam să exprim, și am pus o parte din următoarea poveste în deschiderea concertului. După cum văd eu, amintirea este împărțită, amintirea prezentului văzută din trecut, și amintirea din viitor văzută din prezent...simbolistica melodiei ”Utakata no yume” se axează pe o profeție din viitorul apropiat, văzută din trecut. ”Din timpuri antice, a existat un clan, o familie...” este povestea, și viitorul pe care familia îl prezice se transformă în această formă, care este melodia, așa că m-am gândit că ar fi în ordine să arăt asta și să o exprim.

Î: Oh, deci așa a fost. Viitorul apropiat văzut din prezent. Pentru a rezuma, este văzut din perioada Heian?

G: Așa e. Amintirea unei persoane își schimbă forma, și fie este un eveniment din viitorul apropiat fie este o poveste...este o selecție din povestea la care mă gândesc să o fac. Încerc să o convertesc în următoarea tematică, dar povestea e prea lungă și nu este nici o concluzie, și de multe ori mă gândesc ”Ce ar trebui să fac?”

Î: Deci e mai mare decât ”MOON”?

G: Sentimenul - țintă este următorul capitol de după ”MOON”, încerc să fac o continuare. ”MOON” este o poveste despre o despărțire, dar este și un punct de înțelegere între cele două (râde). Este un subiect care este legat de ”MOON”, dar este totul confuz în interiorul meu.

Î: Este aceeași perioadă, dar un clan diferit, aceasta este ideea?

G: Cam așa. Este o poveste pe care am început-o când am dezvăluit conceptul ”DARTS” prin linia de accesorii din argint. În povestea ”DARTS”, un clan iese din întuneric, sunt persoane care au o putere unică, dar există o persoană printre ei, câteva persoane care sunt dezvăluite.

Î: Auzind acea poveste și vizionând spectacolul ”Utakata no Yume”, pare că un nou concept ia formă. Și referitor la următoarea melodie ”Oasis”?

G: Dansatorii interpretează asemeni unor păpuși de lemn, ei iau forma a ceva insuflat cu un suflet și profețind viitorul. Am vrut să împart ”Utakata no Yume” și ”Oasis” ca: ”Utakata no yume” este ”a existat un astfel de clan”, ca o introducere și ”Oasis” este punctul profeției. Dar în timpul turneului, m-am gândind că ar fi bine să nu dezvălui atât de mult direct.

Î: Da, înțeleg. Costumele din ”Utakata no Yume” și ”Oasis” au semănat cu hainele de înmormântare?

G: Da, sunt conștient de asta.

Î: Dacă stau și mă gândesc, costumul nu cumva a fost creat de h.NAOTO?

G: Da, așa e. Referitor la exteriorul costumului, i-am spus ”fă-l așa” complet, dar activitatea principală e lui h.NAOTO este vopsirea și colorarea. Modelul este derivat din materialele de ambianță antice și apoi modificări la detalii. Nu sunt ”hainele unui nobil din perioada Heian”, sunt mai mult ”hainele care exprimă acest clan prin imaginea ambientală antică din perioada Heian”, așa am vorbit despre ele.

Î: Și măștile păpușilor de lemn?

G: Creierul meu le-a creat. Toate măștile au numere pe ele scrise în kanji-uri vechi. Sunt 12 dansatori și al 13-lea reprezintă oamenii din acea lume.

Î: Și chitara pe care o folosești în ”Another world” are un nou design.

G: Aia a fost făcută special. h.NAOTO a creat-o, sunt caractere sanscrite, și numele ei este ”Kanna”.

Î: Dacă stau să mă gândesc, credeam că vei face ”Death Wish” de data asta.

G: Eh, de ce?

Î: Mie personal îmi place, și cumva m-am gândit că vei vrea să o cânți.

G: Adevărul este că, înainte de turneu, a avut loc o discuție. Doar că să cânt acea melodie s-ar duce prea departe în următorul concept așa că am lăsat-o deoparte. Concertul  acesta trebuia să fie din colecția de single-uri, dar pe parcurs m-am schimbat. Am vrut să fac un concert care era mai mult eu. Doar să aliniez single-urile și să spun ”Da, am făcut-o” nu e ceva ce trebuia să fac oricum. Când căutam o metodă mai bună de o face, s-a întâmplat lucrul despre care îți spuneam, că o persoană apropiată mie a murit; ce ar trebui să exprim este ceea ce simt acum. Așa am ajuns aici. ”Death Wish” ar fi fost mai ușor să o interpretez...

Î: Pentru că e mai apropiată în concept de ”Utakata no Yume”?

G: Da. Dar dacă o făceam, credeam că oamenii ar deveni confuzi și nu ar putea înțelege.

Î: Ceea ce cred și eu este legat de noua poveste ”DARTS”, și ceea ce tot spui recent sunt cuvinte ”japonesque”, nu e așa? Am un presentiment că acea zonă este cheia pentru a înțelege ceea ce urmează.

G: În sufletul meu, mă îngrijoram pe care să o aleg, ”DARTS” și ”MOON”, dar în realitate ambele povești nu au concluzii (râde). Sunt momente când mă întreb ce ar trebui să fac. Desigur. Dacă o tematică nouă reiese atunci e posibil să-mi pierd interesul în ceste două povești. Vreau să exprim ”DARTS” legând-o de un CD cu un anime și un flim, și chiar și cu benzi desenate și nuvele. Oh, și un joc. Dar un joc ar dura mult timp să-l fac.

Î: Povestea ascunsă în ”Utakata no Yume” este povestea numită ”DARTS”, va avea un gust ”japonesque”?

G: Personajul principal al poveștii este un grup de persoane care erau de loc din Japonia. Deși scena este viitorul apropiat.

Î: Deci, așa este legat de ”MOON”. Ambele au loc în viitorul apropiat, și ambele au un grup de persoane în Japonia. Dar Mallepa nu va apărea în ”DARTS”?

G: Așa e. E ca o poveste science-fiction; am vrut să o fac în forma unei lumi pe care eu o plac. În afară de asta, noi suntem într-o lume diferită acum. Mai este și albumul la care plănuiesc să lucrez pentru a-l lansa mai târziu anul acesta (2004). Sunt și alte lucruri la care lucrez, așa că totul devine confuz...

Î: Albumul care va ieși la sfârșitul anului acesta este ultima expunere pentru anul ”gift”, nu-i așa? După care vrei să arăți povestea ”DARTS”?

G: Nu, nu este nici o legtătură între cele două; ”Gift” este o tematică separată. E posibil ca acest nou album să se întindă până în 2005, așa că noul concept ar putea începe în 2006.

Î: Înțeleg. Se pare că nu vei mai face nici un concert pentru ceva timp.

G: Când albumul la care lucrez va fi lansat, mă gândesc să merg prin săli mai mici. De data asta a fost un turneu doar prin arene, data viitoare vreau să merg prin diverse săli. Dacă e posibil, vreau să cânt în cluburi.

Î: Atunci va fi un album făcut în grabă?

G: Va fi exact opusul.

Î: Va fi mai mult ceva de genul ”te așezi pe un scaun și îți va lua cât timp e necesar”?

G: Așa sunt melodiile, și titlul este plănuit ca ”melodii de dragoste”. Mă gândesc să fac un album doar din melodii de dragoste și balade. În sală, vreau să rămân pe acea direcție, vreau să pot ajunge la ei doar printr-o simplă melodie. Mă întreb cum ar fi să fac un turneu care să fie pus pe picioare doar de voce, vreau să experimentez. Decât imaginea trupei pe care toată lumea și-o imaginează, vreau să o fac într-un spațiu mult mai mic. Îngust și solo (zâmbește).

Î: Și cele trei melodii acustice din concertul ”The Sixth Day and Seventh Night” au fost impresionante și neprevizibile.

G: Nu le-am arătat până atunci. Mă gândesc că ar fi drăguț să fac asta mai des într-un loc, de genul un club. Îmi place asta, spațiul din club, vreau să cânt într-un spațiu mic....chiar acum sunt prea multe lucruri pe care vreau să le fac, să fiu sincer, nu e nici o concluzie...

Î: Dar ne dai indiciul că următorul album va fi de tip rock, nebunesc?

G: Acela e albumul după următorul. Acela e ”DARTS”. M-am gândit că ar fi bine să fac toate melodiile să aibă un nucleu maniac. Amuzamentul va fi extras, culoarea de ”rock” va deveni mai puternică, și va fi un concert plin de energie, cred (râde). Mă întreb și cum va fi, dar mi-ar plăcea să fiu și în cluburi. Cred că ar fi bine dacă aș putea face un turneu prin cluburi ce va agita lucrurile.

Î: Acum, pe final, te rog comentează amintirile pe care le-ai experimentat de la fani în timp ce erai pe scenă pentru turneul ”The Sixth Day and Seventh Night”.

G: Înainte de toate, am avut un concert unde sentimentul de ”mulțumesc” a ajuns din locurile publicului. Eu fac doar ceea ce trebuie să fac, și sunt enorm de recunoscător acelor persoane care mă urmează așa cum sunt, dar cu toți par să-mi spună ”mulțumesc”; sunt recunoscător că pot auzi aceste cuvinte, și sunt pur și simplu fericit.
Alt lucru pe care l-am simțit a fost ”E Gackt până la urmă”. Gackt ajunge la lucruri care sunt dincolo de imaginația sa, și nu doar trădează așteptările; e ca și cum ar răspunde la așteptări. De data asta, cred că au fost multe persoane care au venit pentru prima dată, dar când acele persoane au spus ”Oh!”, persoanele care m-au sprijinit până acum s-ar fi uitat la ei și ar fi spus ”E ceva normal” (râde). Și eu am simțit asta. E ca și cum ”E ceva normal pentru Gackt, așa că fi surprins”.
Și...cel mai mare sentiment pe care l-am avut a fost ”Te rog nu dispărea”. A fost la arena Yokohama, unde imaginea pentru videoclip era verificată, iar patru zile de verificare a videoclipului a fost terminată, filmul staff-ului a început și a fost o mulțime de aplauze, și multe persoane plângeau; oamenii nu vroiau să se ridice de pe scaun. După ce filmul staff-ului s-a terminat, un alt rând de aplauze s-a auzit și oamenii tot nu vroiau să se ridice. M-am gândit că a fost minunat. Mă întrebam de ce oamenii nu puteau pleca; știu că nu se puteau mișca pentru că erau impresionați de concert din multe motive, dar, probabil aveau un sentiment neliniștitor pentru atunci când ne vom întâlni iar, și de câte ori ne vom întâlni. E asemeni sentimentului de a-ți vedea iubita plecând, pe peron. Când m-am uitat și eu la videoclipul cu fanii mei, am avut un sentiment plăcut. Asta este amintirea pe care am simțit-o cel mai puternic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumiri pentru comentariu!