Interviu ~MOON CHILD~Gackt~Hyde~2003 (partea II)

Î: Dar de exemplu, un video promoțional este făcut exprimându-te prin imagini care se potrivesc cu melodia pe care ai creat-o, în timp ce interpretezi e ceva ce a fost aranjat anterior până la un anumit punct și tu trebuie să ajustezi restul. O cerință ce îți cere să aduci ceva ce a fost creat din tine prin a lua ceva ce nu ai mai încercat înainte.

H: Dar cânt de peste zece ani de acum, și chiar și aici am arătat personaje care nu sunt eu, și sincer, personajele din melodi nu mă reprezintă. Astfel, cred că melodiile sunt asemănătoare cu filmele. Ei, asta e probabil diferit de o ”melodie”, așa că...Știi, dacă rolul ar fi fost mult mai diferit, probabil că aș fi răspuns altfel. Acest rol a fost surprinzărtor de asemănător cu modul în care mă exprim pe scenă așadar, cumva, m-am simțit foarte apropiat de el. Dacă ar fi fost un film ca ”Tsuri baka nisshi”, cred că ar fi fost doar puțin diferit (râde).

Î: Ca ”Kita no kuni kara”.

H: Da, da. Dacă ar fi fost ceva asemănător, posibil să fi simțit ”Aa, primesc rolul acesta” (râde), dar chiar dacă a fost prima dată pentru mine, am simțit o afinitate pentru rolul acesta pentru că a inclus multe din punctele de vedere ale lumii care îmi plac; a fost o extensie la ceea ce am făcut eu până atunci. Sunt atât de mulți numitori comuni. Și dimpotrivă, ceea ce a fost de-a dreptul plăcut a fost că pentru prima dată m-am putut întâlni cu cineva care nu era membru dintr-o trupă; am putut vorbi cu el într-un mod care îmi dădea impresia că-l cunoșteam de mulți ani. A fost amuzant, dar am avut și un sentiment ciudat de ”Huh, deci așa e”.

Î: Dar tu l-ai întâlnit pe Gackt doar o dată sau de două ori până atunci.

H: Nu am avut șansa să-l întâlnesc înainte de ieșirea noastră în oraș. După ce l-am întâlnit prima dată, l-am zărit doar o dată în acești doi ani, deși cred că l-am văzut la o stație radio în noiembrie. Aa, îmi amintesc bine. Pentru că era un pasaj foarte strâmt.

G: Sunt un idiot pentru că nu am realizat asta (râde).

H: Ei, tocmai ieșeai din studio, și probabil de asta (râde). Știi, de ceva timp...are acea aură unică pe care toată lumea o știe, nu? M-am gândit că este chiar interesant. Apoi a început să apară la TV mai des, și am început să mă gândesc și mai mult ”Persoana asta e interesantă! Ce drăguț~~~” și chiar îmi doream să-l întâlnesc. Apoi l-am întâlnit la un program muzical și în sfârșit am reușit să vorbesc puțin cu el, și pentru că vroiam să-l întâlnesc, am fost foarte fericit. Și știi, asta se referă exact la ”imaginea” despre care noi vorbim, dar dimpotrivă nu vroiam să sparg imaginea lui pe care am creat-o pentru mine. Atunci când l-am întâlnit de fapt, am descopeit că el era mult mai profund decât aceea imagine, și era mult mai mult despre el care m-au impresionat; am crezut că este o persoană îndeplinită și chiar mă interesa. Din acest motiv, am ascultat cu atenție atunci când a vorbit despre film, și știi, mi-a plăcut să vorbesc cu el mai mult decât orice (râde).

Î: Chiar e minunat când te poți bucura de orice care vine din partea altei persoane.

H: E adevărat. Oricum, ideea a fost uimitoare. Și am simțit asta și în timpul filmărilor.

G: Ca să scot ce e mai bun din natura bună a lui HYDE (râde).

H: Pentru mine, muzicieni și actorii au lucruri în comun dar...într-un fel a fost ca o piesă. Am fost văzut din multe unghiuri și m-am simțit jenat (râde). Dar Gacchan m-a dus înspre o direcție care mi-a ușurat interpretarea, și cu toții spuneau lucruri ca ”Aa, dacă spui așa, atunci va fi mai ușor”. Și directorul mi-a spus ”Nu trebuie să te forțezi să urmărești scenariul, doar joacă natural”. De fapt, am fost salvat de multe ori.

Î: În esență, au fost multe lucruri în afară de a juca care ți-au fost cerute?

H: Din acest motiv erau lucruri la care mă gândeam că nu sunt necesare. Dar eu singur nu îmi pot dea seama dacă am o prezență, nu? Pentru că nu știu cum sunt perceput de ceilalți, îmi spun ”Atunci asta este limita mea”, dar când a trebuit să fumez o țigară, nu mă puteam gândi în ce mână să o țin. Când beau lapte, mă întreb ”Ce face mâna mea stângă în mod normal?” (râde) și când filmarea începe, nu știu ce fac. E ceva ce ar trebui să fac în mod natural, dar gândurile continuă să se învârtă în mintea mea ”Unde ar trebui să pun mâna asta?”

Î: E ca și cum nu îți poți da seama de limita dintre natural și supranatural (râde).

H: Da, da. Când cânt în timpul unui concert, țin suportul microfonului, și când simt că îmi lipsește ceva din mână, o rezolv ținându-mi chitara; dar nu pot merge normal, ducând cu mine o chitară atunci când joc. Așadar, eram agitat de acest lucru încă de la început. Când filmez un videoclip, sunt atât de multe momente în care m-am gândit ”Ce face mâna asta în mod normal?” Acestea sunt momentele în care mă gândeam ”Nu sunt făcut pentru a juca!”.

Î: Așadar, în timp ce ți s-a spus ”te rugăm să joci natural”, ce fel de persoană este Kei așa cum l-ai întruchipat în felul tău?

H: Mă întreb? E posibil ca eu să fiu cel care nu știe mai nimic. Intrepretarea nu a fost incomodă, dar m-am gândit...nu mi-ar fi plăcut dacă personajul acesta ar fi existat. Până la urmă, e destul de grosolan să bei sângele unui om bătrân (râde).

Î: Ei, asta e probabil și ceea ce Kei a simțit din plin (râde). Și probabil că nu erai incomod din cauză că sunt multe părți din Kei care se potrivesc cu tine.

H: Aa, asta ar fi adevărat. Am apropiat interpretarea personajului citind scenariul și gândindu-mă ”Dacă aș fi fost eu, aș fi acționat așa, dacă circumstanțele nu ar fi fost aceleași atunci nu aș fi făcut așa”. Și m-am pus și în locul lui Kei, imaginându-mi ce fel de persoană aș fi fost dacă aș fi avut soarta lui. Asa că nu prea sunt diferențe, e doar...În mod normal sunt o ființă umană, așadar în cazul acesta au fost multe dificultăți. Întotdeauna mi-a plăcut acest gen de personaj, așa că doar acest lucru mi-a înviorat inima. Dacă nu ții cont de fundalul poveștii și te gândești la el ca la alt personaj, cred că Kei chiar e o persoană simplă. Sau mai degrabă destul de grozavă.

Î: Să fii grozav e un lucru, dar el niciodată nu ar deveni o persoană cu inima rece.

H: Cred că acest lucru îi oferă un interes. E extrem de singur...toare personajele urăsc să fie singure, dar el își dorește iubire din altă parte, în timp ce rămâne grozav. Cred că acesta este șarmul lui.

Î: Dar despre personajul Sho, jucat de Gackt?

G: El e complet uman, și își arată sentimentele într-un mod excentric. Nu e interesat de lucruri care nu-l privesc; este o persoană unică și periculoasă care se enervează când e atins. Natura sa dublă îl face să fie fascinant, pentru că are și o parte extrem de blândă. Este o parte din el care nu s-a maturizat complet, și este de parcă apără această parte prețioasă. Lucrul esențial este că are o inimă curată, și acest gen de persoană este extrem de fascinantă pentru mine. Desigur, are acest stil de viață din cauza diverselor lucruri din viața lui, și nu poți spune că a fost norocos.

Î: Sunt părți din Sho care crezi că sunt asemănătoare cu ale tale?

G: Până la excentrități, se pare că am inclus un exces de trăsături de la mine când eram adolescent. Nu eram la fel de excentric ca și el, pentru că eu sunt direct. Nu cred că sunt la fel de violent, dar modul în care el își exprimă tristețea și furia e destul de similară cu exprimarea mea. Chiar și în timpul filmărilor, am intrat ușor în pielea personajului meu. Chiar dacă era doar o repetiție, eu plângeam singur în timp ce HYDE își spunea replicile (râde). Ochii mei erau roșii chiar înainte de a începe filmarea propriu-zisă.

Î: Deci plângeai încă de la început.

G: Da, da, mi s-a spus ”Ochii tăi sunt roșii dar...” și am făcut tot ce am putut ca să mă calmez. Este similar cu acea parte din mine, așadar de asta am fost atât de acaparat.

Î: Extremele lui Sho sunt destul de largi, nu?

G: Cred că limita lui nu se oprește în centru. El iese și intră repede în zona roșie pentru orice. Eventual, starea de a fi în zona roșie scade și ușor trece la o stare undeva sub zero. Deși poate părea că e extrem de stabil la acel punct, poate oricând să se întoarcă în zona roșie la cea mai mică oportunitate. Da, Sho este un tip simpatic.