Un bărbat care își riscă viața pentru a continua
lupta, chiar și până la a declara ”Mă voi retrage dacă nu realizez acest
lucru”. Și astfel a trecut 2005. Deja și-a ațintit privirea spre 2006, nu, mai
departe de atât. Ce îl îndeamnă să continue? Este misiunea pe care a ales-o; de
asemenea și visul care trebuie realizat. Ce este în mintea lui și către ce
țintește acum? Acest articol va dezvălui adevărata intenție a lui Gackt.
Capitolul 1
Privind înapoi spre 2005
În 2005, Gackt s-a provocat pe sine mai mult decât de
obicei, și a acceptat și provocări din afară. (din afara Japoniei) În acest
articol, aș dori să mă axez pe cuvintele-cheie ”GIFT”, ”ASIA” și ”Luptă”.
GIFT
2005 a început cu lansarea single-ului ”Arittake no
Ai de”. Această deschidere a fost o continuare a tematicii ”GIFT” din anul
anterior; și sub aceeași tematică, albumul ”Love Letter”, pe care l-ai putea
considera a fi compilarea tematicii, a fost lansat. Și cu acesta se termină
lansările sub aceeași tematică, dar....
”Acest singur cuvânt ”省く”(habuku) poate însuma viața unei
persoane.”
Î: Odată cu lansarea albumului ”Love Letter”, un eveniment special doar
pentru cupluri a avut loc, și o stațiune de ski a fost rezervată pentru
excursia fan club-ului, unde s-a ținut o ”Întâlnire a Sporturilor de Iarnă”.
Cât despre excursia anuală a fan club-ului, ai fost în Sydney pentru prima
dată, nu? Deschiderea anului 2005 pare a fi o continuare a tematicii ”GIFT”
pentru fani de la Gackt-san.
G: A început de la
mine, când am spus ”Am început să fac snowboarding”, pe când făceam un turneu
acum doi ani. Am spus în timpul unei pauze din turneu, ”Să mergem la
snowboarding împreună într-un eveniment a fan club-ului.” Din moment ce am
spus-o în timpul unui turneu, aș fi fost considerat un mincinos dacă nu îmi țineam
promisiunea. Am căutat un loc imediat după asta, dar nu era nici o cale
posibilă de a rezerva o întreagă stațiune în weekend-uri, nu? Pentru că e
nevoie de mulți bani pentru a rezerva chiar și o jumătate de zi.
Î: Ooh....
G: M-am gândit ”Este
imposibil!” Dar am devenit prieten cu cineva și din întâmplare, este
proprietarul unei stațiuni de ski. I-am spus ”De fapt, aș vrea să fac ceva de
genul acesta....” și l-am convins să mă ajute să se întâmple acest lucru cumva.
Ei, a fost o ușurare. Dar mai întâi de toate, am fost fericit că mi-am putut
ține promisiunea.
Î: Și despre faptul că ai fost în Sydney?
G: Aceea a fost
excursia anuală a fan club-ului. În primii doi ani a fost în Hawaii, în al
treilea an a fost în Vegas, și în al patrulea an a fost în Sydney.
Î: Ai mai fost în Sydney înainte?
G: Nu, am fost pentru
prima dată. E un loc grozav. În mod normal, vor fi locuri în care nu am mai
fost niciodată. La jumătatea drumului am început să mă gândesc să merg în
locuri în care lumea(se referă la fanii lui) nu ar merge în mod normal. La
început a fost Hawaii, dar cred că pot merge și singuri. De acum încolo, cred
că mi-ar plăcea să vizitez locuri mai puțin populare unul câte unul.
Î: Cum ar fi Polul Nord sau Polul Sud?
G: Sau pe Amazon.
(râde) Hawaii e mai bun în cazul acesta. Știu japoneza și securitatea este
bună. Dar asta este ușor pentru organizatori, nu este după mine. Toată lumea
tinde să facă lucrurile pe calea ușoară. Cred că recent am găsit un cuvânt bun.
Acest cuvânt poate însuma viața unei persoane. Este cuvântul ” 省く”.
Î: Cum așa?
G: Primul înțeles este ”a
reflecta”. (省みる –
kaerimiru) Dar acesta este doar 50% din el. Devine 100% în viața ta dacă ești
capabil de a îndepărta un lucru. (省く– habuku) Pe scurt, este felul în care privim înapoi, reflectăm și ne
autoanalizăm. Atunci vom simți diferite emoții (probabil negative). Și uneori
avem nevoie să le înlăturăm, și avem nevoie de curaj pentru asta. Dacă nu avem
curaj, nu vom putea scăpa de ele. Pentru că ne temem de ele, pentru că este
teama de a pierde. Fiind capabili să facem asta – a îndepărta este pentru prima
dată când acest cuvânt reprezintă viața unei persoane. Este un cuvânt grozav.
Cred că așa am reușit să ajung aici acum.
Î: Într-adevăr, actul de
a îndepărta ceva necesită mult curaj.
G: Nu le îndepărtăm pentru că
este dureros. Cred că mai mult e ca și cum ai fugi. Nici pentru că este dificil
sau altceva, ci a le îndepărta din propria voință. Actul de a scăpa de ceva
este într-adevăr înfricoșător, nu? Mai este și teama de a răni pe cineva când
faci acest lucru. Este nevoie de curaj. Trebuie să fii hotărât. Ei, nu cred că
sunt mulți care să înțeleagă acest sens. Când am văzut cuvântul, m-am gândit că
are un sens profund. Am fost puțin atins.
Î: Unde ai citit asta?
G: Din ceva de genul ”Cuvinte
înțelepte de zi cu zi”.
Î: Ar putea fi ceva
asemănător cu aforismele pe care le citești zilnic?
G: Da, da, ceva de genul.
Î: Și în sfârșit, această
tematică știută ca ”GIFT”. Cum te simți acum că ia sfârșit această tematică?
G: Cu un sentiment de
recunoștință, și totodată sentimentul de a urmări de aproape acum, pentru că ne
vom mișca și mai repede de acum încolo.
ASIA
Se poate spune că anul
2005 pentru Gackt a fost un an care s-a axat pe Asia, pe Koreea în special.
Odată cu lansarea albumului ”Love Letter”, a fost și în Koreea pentru a face
promovări. A fost invitat la cel mai mare eveniment muzical din țară, ”m,net/Km
MUSIC VIDEO FESTIVAL” la sfârșitul anului 2004, și a fost premiat ”Cel mai Bun
Artist Rock din Asia”. Versiunea în koreeană a melodiei ”12gatsu no Love Song”
a fost înregistrată în acel an ca single care a fost lansat anual. (A lansat
melodia în japoneză în decembrie 2001, și de atunci a lansat anual versiunea în
engleză, chineză și koreeană.) Și pentru anul 2005, a reînregistrat versiunea
de colaborare în limba koreeană cu artistul koreean popular, Isoo, vocalistul
de la ”MC the MAX”. Această melodie este momentan lansată doar pe primul site a
lui Gackt.
”Ce pot face este să
întăresc relația dintre Asia prin influența muzicii”
Î: 2005 a fost un an în
care te-ai axat pe Asia, în special pe Koreea.
G: Așa e. Dar, nu m-am axat doar
pe Koreea, pentru că plănuiesc să merg prin toată Asia: Taiwan, China,
Singapore, de asemenea și Malaezia, Indonezia, etc. Momentan plănuim
activitățile mele ca vocalist în Asia.
Î: Când spui ”vocalist în
Asia”, este ceva ce ai realizat în timp ce creai muzică?
G: A fost când aveam 20 de ani,
când am realizat că sunt asiatic.
Î: Și ce a declanșat
acest lucru?
G: Nu știu ce a fost exact. Sunt
din Okinawa și sunt extrem de mândru de acest lucru. Când cineva mă întreabă
”Ești japonez?”, răspund că sunt din Okinawa. Dar când am ieșit din Asia, am
realizat că nu este în ordine. Conform poziției Japoniei în Asia, japonezii
cred foarte mult că celelalte țări asiatice sunt sub ei, nu? Și totuși, suntem
unul lângă celălalt. Probabil, dacă îi întrebăm pe japonezi de ceea ce există
peste hotare, majoritatea s-ar gândi mai întâi la America, decât China, Vietnam
sau Malaezia, etc. Suntem apropiați mintal. Suntem cu toți asiatici. Cred că și
centrele economice din Asia. Și economia Japoniei deja scade în Asia. Deși
Japonia a fost în vârful Asiei până acum, țările asiatice încep acum să fie
independente de Japonia, și acesta este unul din motivele pentru această
scădere. Chiar și așa, încă mai sunt multe persoane în Japonia care trăiesc în
vechiul ”sindrom”, de parcă economia Asiei depinde de ei pentru a supravețui.
Î: Credem că suntem
superiori.
G: Dar nu mai funcționează așa
deloc. Dacă nu ținem pasul cu țările asiatice, Japonia nu va dura. Privim Asia
ca pe un întreg și intrăm în contact unul cu celălalt în acest grup numit
economia Asiei. Pe scurt, dacă nu reușim să ne înțelegem unul cu celălalt, nici
unul nu va supravețui. Aceasta este starea prezentă. Este un fapt că puterea
Americii crește prea mare. Puterea de lupta mult mai bine decât putem, și
totodată o voce ce ne poate influența sunt necesare pentru Asia. Dar nu prin
forță. Pentru acest scop, este important ca Japonia, China și Koreea să stea
una lângă cealaltă ca o singură economie. Dar Japonia încă se crede superioară
și nu reușește să înțeleagă acest lucru. Cred că este potrivit să ne înțelegem
starea prezentă. În timp ce japonezii se gândesc la acest lucru, alte țări
asiatice deja o iau înainte.
Î: Koreea, de exemplu,
crește repede.
G: Cresc rapid. Și noi suntem
singurii care nu suntem conștienți de acest lucru. Alte țări au simțit
pericolul și au început să fie precaute.
Î: Cât despre asta, cred
că Gackt-san simte pericolul precis
pentru că tu chiar ai simțit atmosfera din alte țări asiatice. De exemplu, ai
fost în Koreea de vreo câteva ori deja, nu?
G: Am fost. Recent, m-am întâlnit
cu politicieni din China, Taiwan și Koreea.
Î: Și ce fel de
conversații ați avut?
G: Motivul pentru care fac
muzică, motivul pentru care mă duc peste hotare, etc și printre aceste discuții,
mai vorbim și despre sponsori și alte lucruri de acest gen. Majoritatea sunt
conversații de acest gen. La început, începem de la ”Nu vin aici să promovez.”
Am spus că influența culturii este necesară chiar acum pentru a uni Asia.
Așadar, mi-ar plăcea ca ei să-mi împrumute puterea lor.
Î: Ei atunci, nu e doar
pur și simplu că vrei să faci un concert, ci într-un sens mai profund,
înaintezi spre Asia cu o misiune în minte.
G: Mă gândesc la acest lucru.
Mult. O fac cu asta în minte pentru că nu voi putea fi capabil să mă mai mișc
dacă nu o fac. Dacă mă duc acolo pur și simplu să fac un concert, va fi doar
ideea de a aduce instrumentele și membrii trupei, și de a aranja scena împreună
acolo. Ceea ce plănuiesc să fac este complet diferit de acest lucru. Mă duc
acolo să le arăt lumea la care privim. Imaginea lumii noastre este mesajul. Nu
am nici un interes în a promova, fac asta doar pentru că o simt ca fiind o
misiune, că trebuie să fac ceva pentru a uni Asia.
Î: Ai început să fii
conștient de această misiune când aveai 20 de ani?
G: Nu, în ultimii cinci ani am
început să gândesc astfel. Acum zece ani, încă eram îngrijorat dacă CD-ul meu
se va vinde sau nu.
Î: Eh! Gackt-san?
G: Au fost asemenea timpuri. Asta
din cauză că nu voi putea continua dacă CD-urile mele nu se vând, pentru că nu
putem să trăim altfel. Dar am realizat că în acești șapte, opt ani putem încă
să câștigăm bani și prin altceva decât muzică. Este ușor de văzut.
Î: Bwahahaha! Atât de
deschis...
G: În ultimii șapte, opt ani, am
început să înțeleg că putem încă câștiga bani chiar dacă nu ne cântăm muzica
pentru a trăi. Am văzut că încă putem, surprinzător, să avem un venit. Și așa,
am realizat că nu este necesar deloc să cânt doar ca să fac bani. Dacă o fac,
ar trebui să scriu muzică populară, și nu sunt interesat în acest lucru. Să fac
asta ar aduce doar conflicte.
Î: Au fost momente în
care însuși Gackt-san a experimentat astfel de conflicte?
G: Au fost. Cam acum șapte, opt
ani.
Î: Hooo, sunt puțin
surprins.
G: M-am gândit că să trăiești prin
nimic, decât prin muzică, te-ar face dependent de ea. Cred că a fost acum
șapte, opt ani, aproape nouă ani. Un grup de prieteni apropiați, care erau în
trupe, ieșeau repede de pe scena muzicii și renunțau la muzică, și viața
devenea dificilă. Toate lucrurile acestea s-au întâmplat înaintea ochilor mei.
Au existat astfel de momente.
Î: Înțeleg, înțeleg...
G: Pe atunci, mă gândeam
”Înțeleg, toată lumea este speriată.” De a nu reuși să trăiască din muzică. Noi
muzicienii dăm impresia că facem mulți bani, nu? Dar în viață, perioada în care
suntem populari, respectați este extrem de scurtă. Suma de bani nu este chiar
atât grozavă în proporție cu viața noastră. Dar muzicienii sunt, în general,
foarte nesăbuiți. De asta, atunci când primim o sumă mare de bani, ne gândim că
va dura pentru totdeauna și o cheltuim frivol. Și lucrul interesant despre
oameni este că, chiar dacă vom fi fericiți când standardele noastre se înalță,
nu le vom coborî niciodată. Chiar dacă nu ne mai vindem muzica, nu ne vom
scădea standardele. Suferim, suntem terifiați de conflicte și ne îngrijorăm
dacă va trebui să le scădem. Asta am văzut întâmplându-se înaintea ochilor mei și
pentru prima dată am realizat că asta înseamnă a depinde de muzică pentru a
trăi din ea. Dar asta nu este...foarte bine deloc. Am decis că eu nu trebuie să
fiu așa. Și privesc din nou la ceea ce înseamnă muzica pentru mine. Pentru
mine, muzica este o cale de a ne transmite mesajul, filosofia, voința, și de a
îndeplinii ceea ce am menționat anterior, misiuni și datorii. Am conclus atunci
că muzica nu ar trebui să fie o simplă slujbă pentru a trăi sau pentru a ne
hrănii familiile.
Î: Muzica este separată.
G: Da. Și când mă gândeam la cum
să fac bani, mi-a venit asta în minte. ”Într-adevăr, pot câștiga bani făcând
altceva.” Și m-am gândit că dacă aranjez cu câteva companii diferite și fac
profit de acolo, muzica nu va mai fi deloc venitul meu. În cazul acesta, pot
folosi muzica pentru a-mi realiza visele și să o folosesc ca unealtă pentru a
uni Asia. Mă pot dedica în crearea unui cămin pentru a-i ajuta pe toți să
meargă înainte. Sunt un brand complet.
Î: Brand?
G: Da. Totuși, dacă te gândești
la brand ca la ceva din care să scoți profit, va deveni lipsit de valoare
imediat. La ceea ce se referă puterea brand-ului este de fapt puterea imaginii.
Aceasta este complet diferită de profit. Voi face ceva ce nu are legătură cu
mine pentru a face profit. ”Eu” sunt un brand complet. Din acest motiv este în
ordine chiar dacă avem sumele în roșu de la concerte. Pentru oamenii care
participă la acest sentiment nu contează cât de mult durează brand-ul. Așadar,
turneul de data aceasta nu va fi la scală de ”turneu în amfiteatru”, vă spun
asta clar.
Î: Nu doar de data
aceasta, este la fel pentru fiecare din concertele tale.
G: Cât de înfricoșătoare sunt
sumele în roșu. Când artiștii, care plănuiesc concerte, vin și îl văd pe al
meu, mă întreabă ”Cât de mult ai cheltuit?!” iar eu mă întreb dacă ei nu
încearcă să creeze o scenă asemănătoare. Dar ei nu vor putea, pentru că ei
plănuiesc să scoată profit din concert. Așa că noi putem investi în asemenea
concerte pentru că noi căutăm să facem profit altfel. Din motivul acesta venim
cu idei atât de trăznite. Le spun să nu mă înțeleagă greșit. La fel se întâmplă
și cu Asia, pe care am menționat-o anterior, nu mă duc acolo pentru că vreau
să-mi vând CD-urile, ci pentru că pot face ceva după ce folosesc acest brand
numit ”eu”.
Î: Cum poți folosi acest
brand numit ”Gackt” în Asia?
G: Ceea ce pot face mai departe
este să întăresc relația dintre Asia prin influența muzicii. Să o fac mai
puternică ca niciodată. Visul meu este să unesc cetățenii asiatici. Cred că
acesta este scopul meu.
LUPTA
După albumul ”Love Letter”, povestea care gravitează
în jurul proiectului ”MOON” a reînceput de la sfârșitul tematicii ”GIFT”. Trei
single-uri au fost lansate, urmate de albumul ”DIABOLOS”, devenind al doilea
album al anului 2005. Concertul care a început odată cu lansarea albumului a
fost cel mai mare turneu național și Gackt a ținut primul său concert la Tokyo
Dome ca fiind finalul turneului. Se poate spune că anul 2005 a fost pentru
Gackt un an de mari bătălii.
”Doar cei care cred că
pot merge odată cu mine trebuie să mă urmeze.”
Î: Ai lansat două albume,
ai ținut cel mai mare turneu național, ai avut primul concert la Tokyo Dome.
Când am ales cuvintele-cheie pentru interviu, ai spus ”Mă voi retrage dacă nu pot
realiza acest lucru.” Cred că anul 2005 a fost într-adevăr un an de luptă.
G: Mă văd pe mine însumi ca având
misiuni și datorii pe care trebuie să le realizez în Asia, așa că dacă nu pot
face nici măcar asta, nu voi fi capabil să le realizez pe acestea, nu? Asta
cred. Nu folosesc cuvântul ”retragere” pur și simplu, o fac știind în mintea
mea că îl pot îndepărta. Și mi-ar plăcea ca și staff-ul meu să gândească
astfel. De asta am spus că mi-ar plăcea să determin voința staff-ului în timpul
turneului de data aceasta. În cele din urmă, nu e ca și cum toată lumea merge
odată cu mine când clarific ceva. ”Deși o pot face singur, nu pot trece de ea.”
Sunt atât de multe astfel de persoane, nu? Asta nu este ceva rău. De exemplu,
să fii capabil să te gândești că nu au abilitatea de a contiuna necesită curaj.
Și am constatat care este voința lor. Dacă nu o facem, va deveni dificil pentru
ei pentru că vor urmării mai multe lucruri de acum încolo. Oprește-te dacă
devine prea dificil sau dureros. Nu vreau să devin nici o persoană care i-ar
forța pe alți să continue. Doar cei care cred că pot merge odată cu mine
trebuie să mă urmeze. Sincer, nu vreau să am o părere proastă despre asociații
mei.
Î: Am țintit chiar mai
sus și anul 2005 a fost pentru a determina cât de mult din aceste obiective le
putem îndeplini singuri. A fost un an de luptă și de determinare a limitelor
noastre.
G: Sper că toată lumea poate
vedea astfel.
