Gackt blog - 25 septembrie 2010

De la fereastra autobuzului lui Gackt a câta parte??

Pentru DEARS

A trecut ceva timp de când am postat.

Am plecat imediat din Toronto în Spania pentru Yasoukai.

În timp ce sunt atât de epuizat că am crezut că voi muri,

De când m-am întors în Japonia, starea mea fizică a fost ruinată.

În sfârșit îmi revin puțin.

Ieri am luat masa cu MIYAVI pentru prima dată după mult timp

Și sufletul meu și-a revenit puțin.

I-am văzut zâmbetul drăguț des

Și am vorbit despre multe lucruri diferite.

Despre cât de departe putem amândoi merge

Ca asiatici și ca SAMURAI.

A fost o masă plăcută.

Mâine plec în sfârșit în Osaka,

Viața mea ca NEMURI e pe cale să continue.

În comparație cu performanțele din Tokyo,

Piesa și povestea au fost rafinate considerabil.

Am reușit să înghesui multe lucruri pe care nu le-am putut arăta în Tokyo

Și a făcut mai ușor de înțeles ceea ce încercam să transmit.

”Într-o eră când e greu să trăiești ca samurai,

Samurai-ul care trăiește în timp ce se chinue să înțeleagă

Propriul său motiv pentru care există,

Se va lovi de persoane ce ar fi putut fi prietenii săi din copilărie

Pe care i-a întâlnit diferit...

Din cauza morții, viața unei persoane e frumoasă chiar și când e trecătoare.

Răspunsul este în numărul de persoane ce au văzut-o.”

Aaaaaahhhhh, abia aștept să văd cum veți răspunde cu toții.

Shouma Yamamoto, care joacă rolul lui Kazuma de această dată

E un actor grozav.

Am spus ”Who---a” fără să mă gândesc.

E foarte bun!!!!

Watabiki-san, care-l joacă pe Bizenya

M-a fascinat cu o abordare complet diferită

De cea a lui Yokouchi-san de la performanța din Tokyo.

Nu pot descrie în alte cuvinte decât ceea ce mă așteptam de la el.

E o piesă pe care vreau cât mai mulți dintre voi să vină să o vadă, chiar și singuri.

Va fi amuzantă, necontând de câte ori o vezi.

Ei, atunci, dacă îmi amintesc, acum două săptămâni,

Era ziua de dinaintea Festivalului Internațional de Film de la Toronto.

Din întâmplare, l-am întâlnit pe KIRIYA, directorul ”GOEMON” în zonă.

Am fost fericit că am reușit să-l văd cumva în Canada.

E un bărbat adevărat, cu un simț bun al masculinității.

Nu există bărbat mai afectuos ca el.

Amândoi ne-am schimbat programul ca să ne întâlnim.

”Ce ar fi dacă am călări împreună?”

Am spus, invitându-l.

Sunt fericit că am putut călări cai împreună în Toronto

Cu un prieten pe care am fost prea ocupat să-l văd în Japonia.

La imaginea sa plină de încredere, nu ai crede că a fost prima dată pentru el,

Și m-am simțit mândru ca prietena apropiat al său.

Ești jocheu?

Ahahahaha. E Rockey, stilist-ul meu.

Și, cel pe care l-ați așteptat. Următorul...tipul acesta?

Nu, e omul gorilă ce aparține lui Gackt Job.

Absolut, regele junglei.

Ei, din moment ce el călărea cu un ritm încet.

Pe tot drumul,

Erau multe locuri prin care am crezut că ar fi amuzant să galopezi.

 

Astfel de câmpii se întind oriunde.

Nu mă puteam opri să nu mă gândesc că vreau să trăiesc aici.

Cumva, Canada e un loc ce întotdeauna îmi fură inima. Da...

Am decis să scriu despre următoarea zi a Festivalului de film în altă zi.

Ce m-a făcut mai fericit decât orice, a fost că mulți fani canadieni

S-au strâns la intrarea covorului roșu să mă întâmpine.

Toți reporterii au spus că nu au mai văzut niciodată atâta agitație.

Și după ovații, toate aplauzele au răsunat în inima mea.

Sunt foarte bucuros că am venit.

Deși am fost uimit că brusc am fost târât pe scenă pentru o sesiune de întrebări și răspunsuri.

Am fost puțin agitat și m-am frustrat.

Ahahahaha

De asemenea, mulți critici de film au recunoscut existența și expresivitatea abilității GACKT.

Alt lucru care m-a făcut fericit.

Am plecat imediat după proiecție.

Ca să ajung în Spania, a trebuit să fac o oprire la aeroportul JFK.

Am sosit la aeroport, încă bâzâind cu emoție, și m-am îmbarcat repede.

Timpul de plecare a fost grozav de târziu și nu am putut ajunge la timp pentru Yasoukai.

Am fost înfrânt.

Nu puteam face nimic.

După ce am stat în avion ceva timp, am plecat într-un sfârșit.

Pentru că niciodată nu am mai așteptat într-un avion atât de mult timp, am făcut o poză.

Oricum, a fost aglomerat.

Când ne-am luat zborul spre cer, norii erau împrăștiați pe o parte și aveau un sentiment foarte misterios.

Poate puțin triști...?

Oricum, am sosit în JFK în câteva ore.

Am găsit ceva amuzant în timp ce ne mișcam prin aeroport.

”Sunt diamante” (Numele brand-ului ”Diamondess” din imagine are aceeași pronunție cu propoziția în japoneză ”Diamond desu”)

”Mincinoșilor!”

Mi-a scăpat, râzând.

În timp ce mă uitam prin diverse documente în avion,

Într-o clipită am sosit în Spania.

Cu asta am străbătut jumătate din lume.

Când m-am întors în Japonia, am făcut un circuit total.

Inima mea a tânjit să fie în Barcelona pentru a treia oară.

Chiar iubesc orașul acesta~~~~~

Cumva, m-am simțit ca și cum aș fi venit acasă.

Imediat, am trecut pe la Starbucks pentru un O.G.T. (Otoko Golden Time)

Apropo, când am fost la Starbucks în Toronto,

Am cumpărat tuturor un suvenir.

Este acesta, limitat la Canada și culoarea mașinii mele preferate.

De obicei, pun unul din acestea să mă bucur de O.G.T.

Le-am încredințat fanilor DEARS, așadar ar trebui să fie un anunț în scurt timp.

Raportul de la Yasoukai va fi în ”Monthly GG”, așa că bucurați-vă de el.

Oricum, a fost acest gen de peisaj.

Acesta este portul din fața locului de întâlnire pentru cină.

Vântul puternic a fost plăcut.

Barcelona și Toronto.

Fiecare este greu de îndepărtat.

Astea fiind spuse, acolo a avut loc și o sesiune foto, chiar lângă Cascada Niagara.

Ar trebui să vedeți aceea priveliște măcar o dată înainte să muriți.

Sentimentul e ceva special.

Și eu am fost surprins de el.

E greu de înțeles din imagini, dar e uimitor.

Nu am avut timp să merg cu barca

Dar cred că aș fi fost mai mișcat sufletește dacă aș fi mers.

Imaginile sunt mari, așa că voi încerca să le editez și să le postez.

Oricum, Yasoukai s-a terminat fără incidente,

Și m-am întors în Japonia.

Aici, am avut parte de o întâlnire neașteptată.

Soția prietenului meu mergea pe stradă când a trecut prin fața unui magazin de animale,

Și a văzut 2 cățeluși drăguți foc într-o cușcă,

Și s-a gândit ”Neapărat trebuie să-i spun lui GACKT!!!”

Tocmai sosisem la aeroport când brusc, mi-a sunat telefonul

Și dintr-un anumit motiv, când i-am auzit vocea fericită, spunându-mi despre cățeluși,

Am spus fără să mă gândesc ”Îi iau pe amândoi”

Deși nu i-am văzut niciodată, am spus asta dintr-un anumit motiv.

Când am ajuns acasă, și i-am văzut pe amândoi încolăciți dulce,

Am acceptat ceea ce se numește soartă.

Să vă prezint noii membri ai familiei mele.

Angie și Dolce.

Cea din stânga e fata, Angie, și cel din dreapta e băiatul, Dolce.

Ei, ar putea fi doar mândria mea ca părinte...

Dar dacă pot spune în două cuvinte, sunt ”prea drăguți” și atât...

Angie e un amestec între chihuahua și pudel.

Dolce e un amestec între pudel și pinscher.

Arată ca frate și soră, dar nu au nici o legătură...

Mă întreb cum vor arăta cățeluși lor...

Ar fi bine dacă i-aș împerechea și să obțin unul ca One-chan din ”101 dalmațieni”

Doar mă gândesc la asta acum...

Deși condiția mea fizică e rea,

Să-i am pe genunchi, gudurându-se de când m-am trezit dimineața, îmi dă putere.

E misterios.

De mâine, nu-i voi mai putea vedea ceva timp.

De abia aștept să-i revăd după ce, mai întâi, voi face performanța de la Osaka un succes.

E KiAi!!!

Atunci,

Cred că sunt gata pentru Osaka,

GACKT

Și cu asta, am plecat. (vocea lui Kyoshiro)

Gackt blog - 7 septembrie 2010

De la fereastra autobuzului lui Gackt, a doua zi în Toronto 6 septembrie 2010

Pentru DEARS

Prima zi de filmare e în sfârșit gata.

Astăzi am fost la antrenament fără să adorm mai deloc,

Și apoi am mergs la filmare, așa că am început

Să simt că am să adorm pe la jumătatea drumului.

O tensiune ciudată a tot continuat să vină peste mine, asemeni unui spasm.

Aceste ”persoane de noapte” sunt ceva de care să te temi.

Ei, era miezul nopții când m-am întors în camera mea.

Când impulsul meu de a dormi a apărut, fără a-mi mai putea scoate machiajul,

Am întrebat dacă pot dormi pentru 10 minute și m-am întins.

Apoi am făcut un duș după și mi-am revenit.

Așadar, acum scriu pe blog.

Nu știu dacă voi reuși să postez și mâine sau nu, așa că nu vă așteptați.

Sunt complet atacat de epuizare.

Multe dintre filmările de astăzi au fost în oraș.

Așa că am făcut, ca de obicei, câteva poze pe străzile din Toronto din punctul meu de vedere.

Aruncați o privire.

Aceste poze au ieșit neașteptat de haioase.

Este o ediție extra a ”Spatele Fratelui cel Mare” (este o serie de poze ce au fost postate doar pe site-ul pentru telefonul mobil ”Gackt’s Underland”)

”Spatele Bărbatului în Vârstă”

Am făcut-o pe aceasta la începutul filmării

Unui memebru din staff-ul meu, Kou-chan.

Ei, e foarte cool. Întotdeauna privește undeva departe.

Majoritatea timpului nu știi ce gândește

Chiar și când a observat că-l priveam și s-a întors...

Cu siguranță, e cool.

Ei, ar fi foarte cool dacă nu ar vorbi.

Când începe să vorbească, zâmbetul lui blând înflorește complet.

Diferența e amuzantă.

Străzile sunt în special pline de verdeață.

A fost un sentiment minunat să mă plimb printre ele.

Zona vechiului oraș avea o atmosferă specială și părea sigură și ordonată.

Erau multe străzi cu atmosferă bună,

Dar și aceasta era excepțională.

Dacă te întorci să privești în direcția lacului

Astfel de locuri ar fi cele mai bune pentru o întâlnire în timpul nopții,

Mergând mână în mână, decât să conduci sau altceva.

Dacă e puțin răcoare, atunci atmosfera ar fi și mai bună.

Locurile în care încep să-mi doresc să locuiesc...

Îți poți da seama dintr-o singură privire că au această atmosferă.

Este orașul, dar nu e foarte sofisticat.

De asta e atât de frumos.

După ce am mers puțin, am scăpat un suspin ”Oh~~”

”Ce e asta?” m-am gândit în timp ce picioarele mele mergeau singure

Cumva, îmi place pur și simplu atmosfera asta...

”E o biserică, sau ce?”...mă gândeam în timp ce mergeam să văd.

Când am ajuns, am găsit ceva ce am văzut în altă parte.

Ahahahahahah

Seamănă cu cascada mea.

Seamănă atât de mult că nu m-am putut abține să nu râd.

E un alter ego.

Chiar și așa, e foarte asemănătoare.

Deși a mea se întâmplă să fie în dormitorul meu.

Când am trecut pe acolo, biserica de dinainte se întindea în fața ochilor mei.

Oricum, era mare.

Atunci, când am vrut să fac o poză,

Ceva s-a mișcat sub copaci.

Când m-am apropiat, întrebându-mă ce era...

Locuitorul din copac video~~~~

M-a surprins pentru că era imediat după ce am vorbit în autobuz

Despre Cronicile animalelor lui Seaton.

Seaton era de asemenea o persoană care iubea cu adevărat Toronto.

Atunci, când am mers să stau sub acoperișul bisericii,

Erau mulți porumbei, și mai mult, nu încercau să fugă de tine deloc.

Am crezut că era amuzant așa că am urmărit unul exclusiv pentru un interviu.

Interviu exclusiv video~~~~

Înainte, un membru chinez din staff, care a lucrat în casa mea

Spunea același lucru de fiecare dată când vedea un porumbel.

”Arată delicios...”

Ahahahaha. Și bunicul meu, când vedea un câine spunea

”E un câine bun...arată delicios.”

Ahahahaha.

Râd de fiecare dată când îmi amintesc.

Am mers la următoarea locație de filmare.

Când am întrebat ”Unde suntem?”

Designer-ul MISAKI mi-a răspuns ”La primărie”.

Am crezut că de obicei nu am filmat la primărie,

Dar acesta este Torornto pentru voi.

E amuzant. Ei, sunt multe lucruri pitorești aici...

Cu toate acestea, și staff-ul meu a făcut câteva poze amuzante.

Oricum, sunt multe animale în oraș.

În special, sunt o mulțime de păsări.

Captivat de aceste păsări, make-up artist-ul meu Tecchan și-a abandonat lucrul.

Întotdeauna prinzând lucruri cu aparatul său .

Nu știu cine e adevăratul cameraman aici.

Cu un aparat avansat, nu ai crede că aparține unui make-up artist și că atârnă în jurul gâtului său.

Arată spre mine din spate ca fiind actualul cameraman.

Ce vrea să facă de fapt?

Când m-am întors,

Și am privit spre primărie,

Era stylist-ul meu Rockey, care nici el nu-și făcea treaba.

A-L-O-O!!!

Cu toți sunt tipul B, așa că fac ce vor ei. (japonezii cred că tipul de sânge guvernează personalitatea)

Aș vrea cu adevărat să mă lase în pace.

Acesta se învecina cu biroul orașului

Dar mie în particular, îmi place sistemul orașului de a lăsa clădirile vechi astfel.

Are atmosferă și demnitate.

Probabil că sunt multe părți și în interior care sunt vechi și greu de folosit.

Ar fi ușor de demolat.

Să-l lași e și mai greu.

Cred că e o cale de a fi capabil să-l recunoști ca valoros.

Că veni vorba, aceasta

Este noua primărie.

Ei, poate fi convenabil

Dar mie nu îmi place.

În acest timp, astăzi, m-am întrebat dacă ar putea fi

Că munca nu e doar a căuta lucruri convenabile,

Ci lucruri ce aduc abundență în inimile noastre spre maturizare.

Când m-am întors, cumva am simțit o sete de sânge ciudată.

Acolo, înconjurat de staff-ul absorbit de propriile interese

Și eu care mergeam în propriul meu ritm,

Designer-ul meu epuizat, MISAKI-kun, fixa cu privirea pe cameraman-ul care râdea de priveliște.

El mă acuză pe mine, spunând că s-a îngrășat de la stres,

Dar arată așa de 10 ani.

E amuzant, dar aparent este încorporat aur în pereți și ferestre.

Cu ce scop?

Nu înțeleg deloc, dar nu poți nega că e remarcabil.

Cu siguranță e un fel de obsesie aici.

Staff-ul cu camera s-a mutat apoi la următoarea locație

Și am sosit la un faimos cimitir.

Oricum, această scenă cu intrarea sa frumoasă pare că nu te-ai aștepta să fie un cimitir.

Arată complet ca o intrare a unui castel.

În fața sa, Kou-chan și Mika, managerul, făceau ceva...

Arată de parcă un copil e plimbat de tatăl său.

Ahahahaha

Ei aveau grijă de poartă pentru noi.

Chiar dacă merg într-un cimitir, încă e un loc în care aș vrea să fac o plimbare zilnic

Dacă aș fi fost acolo.

Pentru începători, în Japonia nu poți nici măcar să te gândești la o astfel de atmosferă și strălucire.

Oricum, e drăguț.

Cum am crezut, se pare că voi putea să mă odihnesc în pace aici,

Când brusc, o mulțime de gânduri se ciocneau în mintea mea,

Ca de exemplu, ar fi bine să-mi îngrop trupul în Canada.

Filmarea a luat o pauză.

Și am mers să mă uit la un magazin din apropiere.

Oricum, erau mulți oameni.

E o trăsătură a orașului ca diferite rase de oameni să se amestece aici,

Dar nu este nici măcar un indiciu de neplăceri între ei.

Am găsit un magazin interesant de prăjituri, așa că o voi posta doar pe aceasta.

Ei bine, ce sunt?

Răspunsul e prăjitură cu mere.

Ei, nu știu dacă ar trebui să le spun prăjituri,

Dar erau multe feluri aliniate.

Părea că veneau dintr-o casă de prăjituri făcută din magie.

Interesant.

Filmarea a continuat astfel până noaptea.

Ei, cumva, vreau să prezint staff-ul de data aceasta,

Dar de fiecare dată, nu este timp,

Pentru că filmez în multe țări diferite.

Sunt, ei bine, multe părți grele,

Cum ar fi când vreau să dorm.

Sunt și câteva momente când mă gândesc ”Hey, hey!”

Dar dacă e aceași muncă oricum, mai bine să te bucuri decât să te plângi.

Totul e din cauză că am făcut-o astfel, cu acest staff.

De data aceasta vi l-am prezentat pe omul primitiv gorilă

Și GACKT cu prietenii săi fericiți.

După asta, filmarea  s-a terminat și am mers mai departe.

Premiul de astăzi sosește.

Ce m-a făcut fericit la sfârșitul zilei

E că am pus mâna pe un iphone4 canadian.

Cartela sim e deblocată, și chiar dacă o folosești

Nu se blochează.

Pe scurt, îl poți folosi liber fără a a lege o anumită rețea.

Am vrut să-l cumpăr de la un magazin Apple

Dar, cum era de așteptat, s-au vândut toate.

Am prins o străfulgerare a telefonului într-o piață mare din Chinatown...

Chinatown e de speriat.

Majoritatea magazinelor care au iphone4 le-au vândut pe toate,

Dar am aflat că doar acest magazin încă mai avea.

Cam suspicios...

Când am mers și am vorbit cu ei,

Ei, era amuzant de scump.

M-am gândit, cu siguranță nu vor vinde asta,

Dar eu căutam exact telefonul acesta și nici gând nu-l puteam cumpăra aici,

Așa că am cumpărat un iphone4 canadian scuuuuuump.

În turneul european anterior, nu le vindeau în nici o țară în care am fost

Așa că atunci când mă gândesc la acel chin,

Nu am ce-i face diferenței de preț...

Dar sunt fericit că am pus mâna pe un iphone4 cu sim liber.

Acum sunt două iphone4 printre telefoanele care le am la mână.

Daaaaa, e un sentiment grozav.

Am upgradat și Itunes la versiunea 10.

Simt de parcă mi-am upgradat și sentimentele mele puțin în același timp și e destul de plăcut.

Încă sunt un puști, satisfăcut de aceste mici jucării.

Ahahahahahaha.

Eiii, atunci, din moment ce trebuie să mă trezesc peste 2 ore....

Presupun că voi citi e-mail-urile voastre și apoi mă duc la culcare....

Ei, noapte bună~~

*pupici*

GACKT