În sfârșit, ziua de azi marchează sfârșitul piesei
”Yoshitsune Hiden” în Tokyo.
Scena finală din Tokyo.
E întotdeauna așa, dar timpul trece pe lângă mine.
Înainte de prima scenă, lucram de 10 zile,
Nici măcar să dorm nu aveam timp,
Dar asta deja e un trecut distant.
Înainte să realizez, scena finală a sosit deja.
Mi-am amintit ceva ce am spus acum mult timp.
Să creezi un concert, o scenă sau un film e ca și
cum ai săpa un tunel.
Să-l termini îți ia mult timp și muncă.
Dar să treci prin el îți ia doar câteva secunde.
Acum, trebuie să încep să fac ajustările pentru scena din Nagoya.
Timpul este cu adevărat valoros.
Recent, am găsit un concept interesant într-un film intitulat ”TIME”.
Valoarea timpului ca înlocuitor a banilor nu se
găsește doar în film.
Pentru mine, chiar acum, timpul este mai prețios
decât orice.
Printre cei care au strâns ani,
Sunt probabil și persoane care și-ar dori să poată
cumpăra timp.
În mod natural, este ceva imposibil.
Încerc să-mi trăiesc viața fără a pierde timpul,
Dar când privesc înapoi, întrebându-mă
Dacă chiar l-am pierdut,
Mă găsesc oftând.
Sunt încă o lucrare în progres.
Nici scena de astăzi nu va mai reveni vreodată.
Atât pentru oamenii care vin să o vadă,
Cât și pentru noi, care o jucăm,
Nu va veni niciodată înapoi.
Mă voi dedica astăzi mie însumi,
Ca să pot aduce publicului fiori și inspirație
Pe care nu le-au văzut sau simțit vreodată.
Pentru că asta este misiunea care mi s-a dat.
Ei, am plecat acum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!