”Naumaku sanmanda bodanan Enmaya sowaka...
Naumaku sanmanda bodanan Enmaya sowaka...”
(Descântec
în stilul Budist ezoteric: ”Omagiu tuturor Buddha. Enma, regele iadului”)
Era o noapte
întunecată, fără vreo urmă a lunii.
Din străfundul
camerei acoperite cu tatami se auzea un descântec de rău augur. Vocea aparținea
lui Masako.
Flacăra unei lampe
înalte cu ulei îi ilumina corpul, și o umbră lungă tremura în spatele ei.
Umbra ei arată exact ca un Mononoke...se gândise Kagetoki în secret. Capul său
amețise de la mireasma dulce sufocantă a tămâiei pe care Masako o folosea
pentru ritual.
”...Stăpână
Masako, dacă continui cu asta, vei fi văzută de Lord Yoritomo!”
”Liniște! Îmi vei
întrerupe concentrarea!”
Masako continua să
descânte. Kagetoki se făcuse mic către intrarea în cameră, și continua să
privească afară. Dacă ar fi fost văzuți aici și Yoritomo auzea de asta, ar fi
putut deveni subiectul la tot felul de acuzații și viața sa ar fi fost în
pericol.
”Rin-pyō-tō-sha-kai-jin-retsu-zai-zen...HAAAH!” (un alt
descântec în stilul Budist ezoteric. O posibilă traducere ar fi: ”Fie ca toți
cei care conduc luptătorii să fie avangarda mea”)
Masako se oprise
din descântat, și camera devenise complet tăcută.
”Stăpână
Masako?...Um?”
Se întâmplase când
vorbise Kagetoki.
Una dintre umbrele
ce se întindeau de-a lungul camerei începuse să se zvârcolească ciudat.
Devenise repede plină, și ieșise în afară, către Masako, de parcă se decojea
singură de pe perete.
”Aa – Aaaaaaugh!?”
Kagetoki a căzut
pe spate, împietrit de spaimă, dar Masako zâmbise fără frică și se ridicase în
picioare, netulburată.
”Ai sosit așadar,
En! Te-am așteptat!”
Umbra enormă părea
de parcă avea să o înghită în orice moment.
CINE EȘTI TU?
”Eu sunt cea care
te-a chemat. Cea care te-a invocat în acest loc sunt eu, Masako!”
Masako privea la
En cu mândrie pe chipul ei.
...EȘTI ÎNDRĂZNEAȚĂ,
FEMEIE...ATUNCI, CARE ESTE SCOPUL TĂU PENTRU MINE?
”Dă-mi din puterea
ta. Nu este adevărat că ai fost ucis de Kage, acel Mononoke ce îl bântuia pe
Yoshitsune, și ai căzut în străfundurile iadului? Dacă nu te-aș fi invocat eu,
atunci tu încă ai fi arzând în infern în acest moment. Arată-ți recunoștința.”
IMPRUDENȚĂ! DOREȘTI SĂ TE
IAU SĂ VEZI ACELE FLĂCĂRI CU OCHII TĂI?
Măreața umbră plutea
și mai mult înspre Masako.
”Ohoho. Ai fi
satisfăcut cu cineva mic ca mine? Nu este altcineva pe care ai vrea să-l iei cu
tine acolo? Kage a dispărut odată cu tine. Dar cel pe care au încercat să-l
protejeze – Yoshitsune, trăiește. Lasă-mă să-ți domolesc ura. Dă-mi puterea
ta!”
CE...? ȘI ÎN SCHIMB?
”...îți voi da
toată Japonia.”
În acest moment,
Kagetoki deschisese gura să țipe, dar de frică din cauza lui En, și-a acoperit
gura cu ambele mâini în grabă. Stătea acolo și privea cu ochii mari.
HM. NU E RĂU...TOTUȘI, NU
MAI DEȚIN VECHEA MEA PUTERE.
”Înțeleg. Totuși,
cu siguranță ai putea reuși să întri în inima slabă a cuiva, și să îi faci să înnebunească?
Vom folosi accea persoană să ne apropiem de Yoshitsune.
ASTA SUNĂ CA UN BUN
AMUZAMENT. ȘI EU TREBUIE SĂ-ȚI URMEZ MICUL TĂU SPECTACOL...?
Și în timp ce En
vorbea, interiorul camerei începuse să se învârtă. Rafale de vânt băteau în
fiecare direcție, și Kagetoki căzuse la podea, acoperindu-și capul cu mâinile.
Vântul se oprise, și el își ridicase chipul terifiat.
”...Huh? Unde este
En?”
Camera devenise
liniștită din nou, de parcă nu se întâmplase nimic, și lampa cu ulei rămăsese
aprinsă.
”Hmph, asta cu
siguranță a fost obositor.”
Spusese Masako,
lăsându-se ușor să alunece pe podea, tremurând.
”Asta a fost ceva
splendid, Stăpână Masako! Credeți că a mers bine?”
”Doar En știe pe
cine va alege să posede. Totuși, dacă acel monstru îi poate manipula și să se
apropie de Yoshitsune, cu siguranță ne va dărui o oportunitate favorabilă.”
”Înțeleg.”
”Kagetoki,
grăbește-te și tu spre Kyoto. Trebuie să investighezi circumstanțele actuale
ale lui Yoshitsune. Îl voi informa pe Lord Yoritomo de poziția ta. Și voi spune
asta din nou, nu interveni direct. Asta doar va aduce furia lordului meu asupra
ta. Trebuie să facem în așa fel încât Yoshitsune este cel care îl trădează.”
”Cum doriți!”
Kagetoki părăsise
camera repde și în liniște. Cu un chip obosit, lăsase un mare oft să îi scape.
”Ugh...femeia aia
este terifiantă...”
”Te pot auzi,
Kagetoki! Ai vrea să fii trimis în iad!?”
”Gaah! S-S-Sincerele
mele scuze!!!”
Auzind vocea
puternică a lui Masako, Kagetoki a sărit speriat și a fugit să-și salveze
pielea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!