MoonSaga~Secretele lui Yoshitsune~ Partea II: Sake la lumina lunii (5) 2/2

”Minți! Lord Shigehira este fratele mai mic a lui Tomomori. Și nu am auzit nici un cuvânt de la el despre asta!”

”Atunci de ce crezi că Lord Shigehira, care a fost capturat de către Genji, încă trăiește?”

”Ce!? Lord Shigehira trăiește...?”

”Exact. Mi-am riscat viața apelând direct la Yoritomo pentru a-l salva.”

Era adevărat că Shigehira, care a fost capturat în timpul luptei de la Ichi-no-Tani, a fost escortat la Kamakura și l-a întâlnit pe Yoritomo, înainte de a fi încredințat în conacul lui vasal. Dar acest lucru nu era datorită lui Kagetoki. Era pur și simplu din cauză că Yoritomo aproba extrem de mult caracterul lui Shigehira.

”De când Yoritomo a început să formeze o armată, Lord Shigehira a început să suspecteze că era un spion Genji printre Heike. Dacă nu ar fi fost, atunci cum ar fi putut armata Heike, copleșitor de numeroasă, să piardă? Când Heike s-a retras la Kyoto, refugiul împăratului sihastru a fost opera lui. Astfel, am intrat în slujba lui Yoritomo, pentru a găsi spionul.”

Noritsune se sprijinise de un perete cu brațele încrucișate în timp ce asculta.

”Și atunci, cine era acest spion?”

Kagetoki se aplecase dramatic și spusese ”Eu...nu îți pot spune! Chiar dacă ți-aș spune numele lui, nu o să mă crezi deloc, Noritsune-sama.”

Frustrat de atitudinea evazivă a lui Kagetoki, Noritsune a luat sabia de lângă el și a scos-o din teacă, apoi a pășit lângă Kagetoki , ridicând sabia sus.

”Aaaaaaaaaaaaa! T-Tomomori!” țipase Kagetoki, ascunzându-și gâtul în umerii săi, și făcându-se într-o bilă asemeni unei pisici. Sabia lui Noritsune se oprise la un fir de păr distanță de capul său. Chipul lui Noritsune devenise palid.

”...Nici eu, Kagetoki, nu am putut crede la început. Dar pacea pe care Lord Tomomori o caută, chiar dacă are continuarea clanului Heike drept una din condițiile sale, este doar de dragul aparențelor.”

”Ce-Cum de ști despre asta!?”

Kagetoki a continuat fără să răspundă la această întrebare.

”De fapt, casa Genji sunt vasalii Curții Imperiale, și singurii Heike cărora li s-a promis posturi oficiale sunt...un grup mic de vasali, începând cu Tomomori. Așa decurge înțelegerea secretă. Tomomori pune un preț mai mare pe el însuși decât supraviețuirea clanului Heike. Acesta este adevărul despre acele ”negocieri de pace”!”

”Nu am de gând să cred o astfel de poveste ridicolă...” spusese Noritsune, deși era clar șocat. Kagetoki era complet îmbătat de propria sa interpretare convingătoare.

”Din moment ce nu știu care din ceilalți vasali s-au alăturat cu Tomomori, mă bazez doar pe tine, Noritsune-sama. Dacă negocierile de pace continuă, atunci atât tu cât și clanul Heike nu veți putea scăpa de la extincție. Voiam să previn asta cu orice cost, așa că m-am furișat aici.”

”...”

”Intenționez să mă întorc în capitală, și să încerc să opresc această schemă din partea Genji...Ei bine atunci, scuză-mă.”

Încă legat cu sfoară, Kagetoki a încercat să părăsească camera imediat. A crezut că dacă nu pleacă înainte ca Noritsune să-și revină, vor apărea neconcordanțe în povestea sa. Dar vocea ascuțită a lui Noritsune se auzise în spatele său.

”Kagetoki!”

Kagetoki privise înapoi cu frică. Noritsune se apropia cu sabia sa și cu o privire severă pe chipul său. Jocul meu a fost expus, Kagetori tremura. Totuși, Noritsune folosise sabia să taie sfoara lui Kagetoki, și îl chemase pe Kikuōmaru, care era în afara camerei. Kikuōmaru venise imediat, dar își freca ochii somnoros.

”Kiku, escortează-l pe acest bărbat până în capitală în siguranță. Protejează-l, orice s-ar întâmpla.”

”Înțeles...Protejat el? Ucis persoane rele?”

”Așa e. Contez pe tine.”

”Yeah!”

După ce Kagetoki și Kikuōmaru au ieșit, Noritsune se așezase, nevenindu-i a crede. În capul său se învârtea confuzia, și nu își putea aduna gândurile.

Nu poate fi adevărat. Fratele nu ar face niciodată un asemenea lucru.

Și totuși, este adevărat faptul că Kagetoki știa de negocierile de pace. În acest caz, sunt și Yoshitsune și ceilalți implicați în această înțelegere secretă?

Imediat după asta, un gând neplăcut îi apăruse în minte.

Nu se poate...și Dennai?

Chiar și Dennai încearcă să mă abandoneze?

Pe de o parte, nu mă pot lăsa manipulat de Kagetoki, dar cumva nu îmi pot liniști mintea de această anxietate. Nu este vorba că nu am încredere în Tomomori și Dennai, este frica mea de a fi abandonat de ei.

Coșmarul pe care Noritsune îl avusese în aceea noapte îi revenise în minte.

Yoshitsune și eu, acoperiți în sânge...Nu voiam să mă gândesc că este un vis premonitoriu. Dar acum că am auzit povestea lui Kagetoki, nu îmi pot petrece timpul cu ei râzând.

ÎȚI DOREȘTI PUTERE?

Noritsune simțise că aceea voce îi șoptea iar în ureche, și un fior îi urcase pe șira spinării.

În același timp, durerea îi străbătu capul de parcă era zdrobit, și el tresărise. Era durerea de cap care întotdeauna venea după ce avea un vis premonitoriu sau un coșmar.

”Owww...ce naiba...la naiba.”

Deși nu era ceva ieșit din comun pentru Noritsune să aibă dureri de cap, durerea de data aceasta era mai neplăcută decât orice experimentase în viața sa, și era mai dificil de suportat.

MoonSaga~Secretele lui Yoshitsune~ Partea II: Sake la lumina lunii (5) 1/2

5.

Februarie, tabăra Heike pe insula Yashima.

Noaptea era atât de liniștită încât pocnetul lemnelor din focurile din jurul tabărei putea fi auzit.

Când au trecut prima dată către Yashima, vasele au fost camerele lor de locuit, dar a trecut deja un an de acum, și un conac a fost pregătit drept locație temporară pentru împărat, și pentru ca Noritsune și ceilalți să locuiască în el. În ciuda faptului că erau oficial în război, mulțumită înțelegerii secrete dintre Tomomori și Yoshitsune, a existat de fapt un armistițiu. Chiar și soldații, care erau speriați la început chiar și de păsările care își luau zborul, gândindu-se că era un atac surpriză din partea clanului Genji, și-au recăpătat calmul.

Dar pentru Noritsune, a cărui somn era agonie, nu exista un asemenea lucru ca o noapte liniștită.

Încă o dată, rătăcea pierdut într-un coșmar.

Era într-o lume unde părea că însuși cerul era în flăcări.

Ceva asemănător unui nămol ca o magmă, învârtindu-se ca un vârtej în timp ce scuipa flăcări ici și colo, acoperise întreg cerul. Când privise în jos, un abis enorm negru se deschidea pentru a-l înghite. Unde flăcările și întunericul se amestecau, se ciocneau unul cu celălalt și străluceau cu un roșu puternic. Noritsune plutea în mijlocul său.

Voia să țipe de teroare, dar brusc a observat că ținea mâna cuiva. Când privise, era Yoshitsune, acoperit de sânge. Noritsune îl ținea cu disperare pentru a nu cădea în abisul negru. Și mâna lui Noritsune era acoperită de sânge.

De ajuns...Dă-mi drumul la mână...Sunt obosit...

Ce tot spui! Rezistă!!!

Vocile lor se auzeau în ecou.

Eventual chipul lui Yoshitsune devenise distorsionat, și flăcările și întunericul care îl înconjurau pe Noritsune au început să se învârtă. Din toate direcțiile se auzea un sunet asurzitor care îl făcu pe Noritsune să vrea să-și acopere urechile. Dar trebuia  să nu-i dea drumul mâinii lui Yoshitsune. În timp ce încerca să nu își arate frica, sunetul se oprise brusc, și ceva șoptise din partea dreaptă, lângă urechea lui Noritsune.

ÎȚI DOREȘTI PUTERE?

”AAAAAAHHHHH!!!”

În cele din urmă, Noritsune țipase.

Imaginile au dispărut instant, și Noritsune era treaz și stătea ăn fund singur în camera sa, respirând greu.

”Ce a fost asta...?”

Chiar dacă era iarnă, corpul său era acoperit de sudoare. Corpul său era brusc asaltat de frig, și începuse să tremure violent.

”Noritsune-sama! Este totul în regulă?” un soldat care îi auzise țipătul întrebase îngrijorător din afara camerei.

”Sunt bine. Tocmai am avut un coșmar....Ca de obicei,” spusese el, trimițând soldatul de acolo. Amețit, încerca să deșlușească semnificația visului pe care tocmai îl experimentase.

Despre ce a fost aia? De ce eu și Yoshitsune?

Nu vom crea pacea și vom sfârși războiul? De ce eram acoperiți de sânge?

Și unde era aia? Părea ceva complet dintr-o altă lume...

”N-Noritsune-sama! Noritsune-sama!”

Auzise pașii ce se apropiau rapid, și soldatul îl striga iar. Puțin iritat, Noritsune răspunsese ”Am zis că sunt bine!”

”Este o situație serioasă! Unul din soldații de gardă a capturat o persoană suspicioasă!”

”...Ce ai spus?”

Noritsune se ridicase și deschisese brusc ușa de la cameră. Soldatul făcuse o plecăciune rapidă.

”Se pare că se strecura prin pădurea de lângă tabără, și ne spiona...Hey, adu-l aici!”

Un soldat care era mai în spate făcuse pași înainte, trăgând după el un bărbat legat cu sfoară. Noritsune privise la chipul bărbatului și păruse surprins pentru un moment, dar imediat s-a întors la expresia sa impunătoare. Se uita de sus la bărbat cu un zâmbet slab pe buzele sale.

”Restul puteți pleca.”

”Huh? Dar...”

”Am zis să vă retrageți!”

Fermitatea lui Noritsune i-a lăsat incapabili să mai spună vreun cuvânt, și soldați au dispărut grăbiți. Noritsune i-a privit plecând, apoi a privit în jos cu dispreț la bărbatul care se rostogolea înainte și înapoi pe podea.

”A trecut ceva timp, nu-i așa, Kagetoki? Pe atunci, îți petreceai timpul lingușind pe Heike, dar am auzit că acum lucrezi alături de Yoritomo ca și consilier militar. Ce caută un trădător ca tine aici pe Yashima?”

Kagetoki își răsuci corpul asemeni unui vierme, și eventual reușise să ajungă într-o poziție de șezut și privi în sus la Noritsune. În mod surprinzător, avea un zâmbet pe chip.

”A trecut ceva timp într-adevăr, Noritsune-sama. Ce minunat este să văd că ai devenit chiar și puțin mai viril!”

”Tu...tu...! Cum îndrăznești să fii atât de imprudent! O să te ucid chiar aici și acum!”

”Eeek! E-Este ceva normal să mă numești trădător. Dar, te tog ascultă-mi partea de poveste înainte de a-mi lua capul!”

La cuvintele lui Kagetoki, Noritsune se oprise.

”De ce crezi că eu, Kagetoki, care a servit clanul Heike atât de mulți ani, m-am apropiat de Yoritomo și am pretins să fiu slujitorul lui? Pot vorbi de asta doar în șoapte, dar mi s-a ordonat de către o anumită persoană să mă infiltrez în clanul Genji!”

”Ce...?”

Kagetoki se târâse în genunchi către Noritsune. Astfel încât Noritsune să nu realizeze că își folosește puterea de confuzie,  se prefăcea că se uita în ochii săi în mod normal, în timp ce își trimitea intențiile.

”Aceea persoană a fost...Lord Shigehira.”

MoonSaga~Secretele lui Yoshitsune~ Partea II: Sake la lumina lunii (4)

În august 1184, primul an al erei Genryaku, Go-Shirakawa l-a desemnat pe Yoshitsune în kebiishi, un grup ce se ocupă de păstrarea păcii în capitală, drep al doilea căpitan al Saemon-ului, ce se ocupă de protejarea împăratului.

Dorind să obțină alianță în familiile cu influență și a clanurilor de război din Kyushu, care aveau legături puternice cu Heike, Yoritomo l-a trimis pe Minamoto no Niriyori la Kyushu. Dacă el putea menține Kyushu, i-ar izola pe Heike în Marea interioară Seto. Acesta era scopul său.

Pe de altă parte, Yoshitsune și-a continuat întâlnirile ascunse cu grupul lui Tomomori, pregătind condițiile pentru pace și pregătiri pentru ambele părți.

Aceste negocieri au avut loc în secret, dar Kagetoki, care a intrat pe ascuns în Kyoto pentru a investiga comportamentul lui Yoshitsune, și-a dat seama parțial de acest lucru. Nu avea destulă informație pentru a o dovedi, dar asta ar putea fi destul pentru a oferi o oportunitate de a crea o fisură între Yoshitsune și Yoritomo.

Și astfel, noul an a început, și era ianuarie, 1185, al doilea an al erei Genryaku.

În conacul lui Yoritomo din Kamakura, aceea mică fisură a apărut

Citind scrisoarea de la Yoshitsune, era evident că Yoritomo nu putea să ascundă confuzia și iritarea de pe chipul său. În spatele său, Masako privea rece.

”Lordul meu, ce a spus Yoshitsune?”

”...Spune că este ca de obicei, nu este nici o schimbare. Mă îndoiesc că are așa mari probleme de a vâna restul din Heike din capitală, și mi-ar plăcea să se îndrepte să urmărească armata Heike cât mai repede posibil...Dar în schimb, el continuă să ne vorbească despre Kyushu.”

”Este din cauză că ai fost prea moale cu el de la început, lordul meu. El chiar a acceptat și o poziție de la împăratul sihastru fără permisiune de la tine, lordul meu, conducătorul clanului Genji...Asta nu este ceva ce putem permite! Nu putem permite ca alți vasali să vadă asta. Yoshitsune nu a făcut vreo mișcare pentru că este ocupat încercând să-l mulțumească pe împăratul sihastru. Ceea ce face Yoshitsune nu este diferit de kugyō din capitală, nu e așa!?” Masako profitase de oportunitatea de a vorbi.

”Știu! Intenționez să-l mustrez dur pentru că a acceptat poziția devreme. Dar mai întâi, trebuie să scăpăm de Heike.”

Imediat ce Yoritomo a spus asta, Kagetoki a intrat în cameră, cu chipul roșu.

”Lordul meu, am o problemă de mare importanță! Permiteți-mi să vă șoptesc la ureche!”

”...Ce este? Spune.”

Pe dinăuntru, Kagetoki se făcuse mic la atitudinea bruscă a lui Yoritomo, dar s-a așezat pe podea lângă Yoritomo.

”Am primit informații cum că Lordul Yoshitsune comunică în secret cu Heike, încercând să negocieze pacea...” spusese el, de parcă îl durea.

Vocea lui Yoritomo era în mod normal furioasă.

”C-Ce ai spus!?”

”...Eu, Kagetoki, am fost la capitală și am confirmat eu însumi.”

”Yoshitsune nu m-ar trăda niciodată!”

Yoritomo era vizibil șocat, și vocea rece a lui Masako se auzea din spatele lui.

”Lordul meu, deschide ochii. Nu este acest lucru consistent cu purtarea lui Yoshitsune din ultimele lunii? Ignorându-ți ordinele, lordul meu, și luând decizia independent de a face pace cu Heike se ridică la trădare. Ai primit ordine de la împăratul sihastru să îi urmărești pe Heike, și el își bate joc de tine. Ar putea ca deja să fie un dușman al Curții Imperiale.

”...”

”Asta nu este tot. Chiar și mai înspăimântător...” Kagetoki înghițise în sec, ”Sunt semne că plănuiește să se alăture clanului Heike și să te ucidă, lordul meu.”

”Să...mă ucidă...spui?”

Chipul lui Yoritomo se făcuse roșu de furie. Dar o mică parte de afecțiune pentru fratele său încă mocnea în el. Aceea emoție fusese destul să îl calmeze.

”...Spune-i lui Yoshitsune să se întoarcă imediat aici. Voi determina personal dacă are de-a face cu Heike. Dacă este adevărat, atunci îl voi aresta pe loc ca și trădător.”

”Nu poți!” întrerupsese forțat Masako. Kagetoki sărise speriat la vocea ei.

”Ce vei face dacă Yoshitsune devine sfidător și vine să ne atace împreună cu Heike!?” Vom fi înconjurați de armatele ambilor dușmani!”

”Atunci ce ar trebui să fac!?”

Yoritomo privea înapoi spre Masako. Era asemeni unui copil care avea toane. Masako zâmbise brusc dulce, și îi șoptise lui Yoritomo în timp ce îl ținea aproape.

”Nu îți fă griji. Sunt cu tine, lordul meu. Ar trebui să îi permitem lui Yoshitsune să rămână așa cum este în Kyoto deocamdată. Mai devreme sau mai târziu, va face o greșeală și își va arăta adevărata natură. Dacă ne prefacem că nu suntem conștienți de acest lucru, va fi simplu să-i luăm capul.”

Yoritomo se simțea destul de amețit de la parfumul dulce pe care Masako îl emana.

”Nu mă simt bine...Kagetoki, nu îți lua ochii de pe Yoshitsune. Dacă face vreo mișcare suspicioasă, informează-mă îmediat...”spusese el, și ieșise legănându-se din cameră.

Odată ce Yoritomo nu se mai vedea, Masako se întorsese iar spre Kagetoki cu o expresie rece.

”...De nefolos. Eram terifiată că o să vadă prin actul tău neîndemânatic.”

”Oh nu. Dar cu toate acestea, credeți că lordul nostru ne crede în legătură cu trădarea?”

”Nu este nevoie ca să creadă. Este adevărat că Yoshitsune încearcă în secret să obțină pacea, nu? Dacă tăiem doar acea ață către pace, atunci En își poate aplica planul.”

”Huh?”

Neputând să înțeleagă situația, Kagetoki se uita cu gura deschisă. Atunci, spusese îndoiala pe care o avea în mintea sa în fiecare zi.

”Chiar și așa...Este Lord Yoshitsune o asemenea mare amenințare?”

Imediat ce a spus-o, se făcuse mic, gândindu-se că Masako avea să se pornească asupra lui cu furie, dar ea era neașteptat de calmă.

”Nu îmi este teamă de Yoshitsune. Îmi este teamă de puterea lui...Nu, acela nu este genul de lucru pe care să-l numești putere. Este de departe ceva mai mult de atât, ceva ce are o voință proprie...un monstru. Atât timp cât el ascunde asta, Yoshitsune este o amenințare. Nu putem permite absolut deloc ca așa ceva să existe în țara de est pe care noi, clanul Hōjō, am construit-o.”

Kagetoki înțelesese și era de acord.

Acum mult timp, Yoritomo fusese înfrânt de Taira no Kiyomori, și nu era nimic mai mult decât un simplu exilat în insula Ise. Faptul că se ridicase pentru a deveni conducătorul din Est era în mare parte mulțumită puterii marilor clanuri din zona Kanto, începând cu Hōjō. Ceea ce Masako încerca să protejeze nu era clanul Genji, nici măcar pe Yoritomo. Era sângele Hōjō care îi curgea prin vene, și în țara de est.

Kagetoki înțelesese bine că el nu avea puterea de a prelua țara. Dar era încrezător că era mai bun decât oricine la a citi cursul influenței și îi mirosea pe cei care aveau talentul de a conduce lumea. Și propria lui putere de a deruta mințile oamenilor era potrivită perfect pentru talentele sale.

Chiar dacă nu pot prelua eu însumi țara, pot fi mâna dreaptă a celui care o face, și cel cu cea mai multă influență.

Aceasta era propria ambiție a lui Kagetoki.

”Cum este de așteptat din partea stăpânei Masako. Perspectiva ta este atât de diferită de ceea a lordului nostru.”

La auzul cuvintelor cumva cinice a lui Kagetoki, Masako zâmbise rece.

”Kagetoki, îndreaptă-te spre Yashima imediat...lasă ordinile tale mie,” dăduse ea ordin.

MoonSaga~Secretele lui Yoshitsune~ Partea II: Sake la lumina lunii (1)

1.

”Naumaku sanmanda bodanan Enmaya sowaka...

Naumaku sanmanda bodanan Enmaya sowaka...”

(Descântec în stilul Budist ezoteric: ”Omagiu tuturor Buddha. Enma, regele iadului”)

Era o noapte întunecată, fără vreo urmă a lunii.

Din străfundul camerei acoperite cu tatami se auzea un descântec de rău augur. Vocea aparținea lui Masako.

Flacăra unei lampe înalte cu ulei îi ilumina corpul, și o umbră lungă tremura în spatele ei.

Umbra ei arată exact ca un Mononoke...se gândise Kagetoki în secret. Capul său amețise de la mireasma dulce sufocantă a tămâiei pe care Masako o folosea pentru ritual.

”...Stăpână Masako, dacă continui cu asta, vei fi văzută de Lord Yoritomo!”

”Liniște! Îmi vei întrerupe concentrarea!”

Masako continua să descânte. Kagetoki se făcuse mic către intrarea în cameră, și continua să privească afară. Dacă ar fi fost văzuți aici și Yoritomo auzea de asta, ar fi putut deveni subiectul la tot felul de acuzații și viața sa ar fi fost în pericol.

”Rin-pyō-tō-sha-kai-jin-retsu-zai-zen...HAAAH!” (un alt descântec în stilul Budist ezoteric. O posibilă traducere ar fi: ”Fie ca toți cei care conduc luptătorii să fie avangarda mea”)

Masako se oprise din descântat, și camera devenise complet tăcută.

”Stăpână Masako?...Um?”

Se întâmplase când vorbise Kagetoki.

Una dintre umbrele ce se întindeau de-a lungul camerei începuse să se zvârcolească ciudat. Devenise repede plină, și ieșise în afară, către Masako, de parcă se decojea singură de pe perete.

”Aa – Aaaaaaugh!?”

Kagetoki a căzut pe spate, împietrit de spaimă, dar Masako zâmbise fără frică și se ridicase în picioare, netulburată.

”Ai sosit așadar, En! Te-am așteptat!”

Umbra enormă părea de parcă avea să o înghită în orice moment.

CINE EȘTI TU?

”Eu sunt cea care te-a chemat. Cea care te-a invocat în acest loc sunt eu, Masako!”

Masako privea la En cu mândrie pe chipul ei.

...EȘTI ÎNDRĂZNEAȚĂ, FEMEIE...ATUNCI, CARE ESTE SCOPUL TĂU PENTRU MINE?

”Dă-mi din puterea ta. Nu este adevărat că ai fost ucis de Kage, acel Mononoke ce îl bântuia pe Yoshitsune, și ai căzut în străfundurile iadului? Dacă nu te-aș fi invocat eu, atunci tu încă ai fi arzând în infern în acest moment. Arată-ți recunoștința.”

IMPRUDENȚĂ! DOREȘTI SĂ TE IAU SĂ VEZI ACELE FLĂCĂRI CU OCHII TĂI?

Măreața umbră plutea și mai mult înspre Masako.

”Ohoho. Ai fi satisfăcut cu cineva mic ca mine? Nu este altcineva pe care ai vrea să-l iei cu tine acolo? Kage a dispărut odată cu tine. Dar cel pe care au încercat să-l protejeze – Yoshitsune, trăiește. Lasă-mă să-ți domolesc ura. Dă-mi puterea ta!”

CE...? ȘI ÎN SCHIMB?

”...îți voi da toată Japonia.”

În acest moment, Kagetoki deschisese gura să țipe, dar de frică din cauza lui En, și-a acoperit gura cu ambele mâini în grabă. Stătea acolo și privea cu ochii mari.

HM. NU E RĂU...TOTUȘI, NU MAI DEȚIN VECHEA MEA PUTERE.

”Înțeleg. Totuși, cu siguranță ai putea reuși să întri în inima slabă a cuiva, și să îi faci să înnebunească? Vom folosi accea persoană să ne apropiem de Yoshitsune.

ASTA SUNĂ CA UN BUN AMUZAMENT. ȘI EU TREBUIE SĂ-ȚI URMEZ MICUL TĂU SPECTACOL...?

Și în timp ce En vorbea, interiorul camerei începuse să se învârtă. Rafale de vânt băteau în fiecare direcție, și Kagetoki căzuse la podea, acoperindu-și capul cu mâinile. Vântul se oprise, și el își ridicase chipul terifiat.

”...Huh? Unde este En?”

Camera devenise liniștită din nou, de parcă nu se întâmplase nimic, și lampa cu ulei rămăsese aprinsă.

”Hmph, asta cu siguranță a fost obositor.”

Spusese Masako, lăsându-se ușor să alunece pe podea, tremurând.

”Asta a fost ceva splendid, Stăpână Masako! Credeți că a mers bine?”

”Doar En știe pe cine va alege să posede. Totuși, dacă acel monstru îi poate manipula și să se apropie de Yoshitsune, cu siguranță ne va dărui o oportunitate favorabilă.”

”Înțeleg.”

”Kagetoki, grăbește-te și tu spre Kyoto. Trebuie să investighezi circumstanțele actuale ale lui Yoshitsune. Îl voi informa pe Lord Yoritomo de poziția ta. Și voi spune asta din nou, nu interveni direct. Asta doar va aduce furia lordului meu asupra ta. Trebuie să facem în așa fel încât Yoshitsune este cel care îl trădează.”

”Cum doriți!”

Kagetoki părăsise camera repde și în liniște. Cu un chip obosit, lăsase un mare oft să îi scape.

”Ugh...femeia aia este terifiantă...”

”Te pot auzi, Kagetoki! Ai vrea să fii trimis în iad!?”

”Gaah! S-S-Sincerele mele scuze!!!”

Auzind vocea puternică a lui Masako, Kagetoki a sărit speriat și a fugit să-și salveze pielea.

MoonSaga~Secretele lui Yoshitsune~ Partea I: O întâlnire ostilă (4)

4.

Kamakura – Conacul lui Yoritomo.

Purtând robele suikan albe și lungi, pălăriile eboshi negre, dansatoarele shirabyoshi (dansatoare de curte care dansau în haine bărbătești) dansau pe un ritm de tobă.

Yoritomo, care primise vestea înfrângerii lui Yoshinaka, și de asemenea a luptei de la Ichi-no-Tani, terminase o discuție cu armata sa, și se bucura de un festin.

Lângă Yoritomo era servitorul care îl prinsese pe Shigehira, al cincilea fiu al lui Taira no Kiyomori, în bătălia de la Ichi-no-Tani și îl adusese înapoi în Kamakura – Kajiwara Kagetoki.

Yoritomo ridicase cana sa de sake cu energie,

”Acum, acest pământ al Japoniei este acoperit cu steaguri ale lui Genji, anunțând începutul sfârșitului pentru era maleficului Heike. Fratele meu mai mic, Yoshitsune, care l-a suprimat pe liderul rebel Yoshinaka, și-a continuat victoriile sale în bătălie! Am auzit că la bătălia de la Ichi-no-Tani, s-a avântat pe cal de pe stâncă, luându-i pe Heike prin surprindere și făcându-i să se retragă cu bărcile. Ha! Ha! Ha!”

Privea dansatoarele cu o expresie de satisfacție. O voce s-a auzit din spatele lui.

”Lordul meu!”

În momentul în care a auzit aceea voce, chipul lui Yoritomo a căzut vizibil, și s-a schimbat într-o expresie de descurajare.

Cea căreia îi aparținea vocea era soția lui Yoritomo, Hōjō Masako.

Masako era fiica cea mare a lui Hōjō Tokimasa, liderul bine-cunoscutului clan Hōjō din provincia Izu. Se îndrăgostise de Yoritomo care era exilat pe atunci, și s-a căsătorit cu el în ciuda opunerii furioase a tatălui ei. Dar mai mult decât pasiunea ei, puterea voinței ei era de așa fel încât îl ținea pe Yoritomo intimidat în mod natural.
”...Ce este, Masako?”
”Lordul meu, îl răsfeți pe Yoshitsune. Restul se îndreaptă spre vest să îi vâneze pe Heike, așadar de ce i-ai permis lui Yoshitsune să rămână singur în Kyoto!?”
”Asta este...ei bine...Încă mai sunt aliați Heike rămași în capitală...și am lăsat păzirea împăratului pe el.”
Yoritomo a ridicat iar cana sa de sake de parcă încerca să scape de întrebare.
”Am auzit că Yoshitsune merge la pescuit în fiecare zi la lac. Nu este așa, Kagetoki?”
”Da. Este așa cum a spus Masako-dono” sărise Kagetoki repede să o aprobe.
Kagetoki se născuse dintr-o descendență care servise clanul Genji timp de mulți ani, dar de când tatăl lui Yoritomo, Yoshitomo, fusese înfrânt în Revolta Heiji, începuse să lucreze pentru Heike. După acest lucru, când Yoritomo ridicase o armată și înfrânsese armata Heike condusă de Taira no Koremori, Kagetoki îi se predase lui. De atunci, îl servea pe Yoritomo. Adevărul era că pe când Yoritomo suferise o înfrângere mare la bătălia de pe Muntele Ishibashi (acum orașul Odawara), și fusese urmărit de către Heike, viața lui fusese salvată de către Kagetoki, care alesese să îl treacă cu vederea. Poate că din cauză că îi datora viața, Yoritomo nu îl executase pe Kagetoki când se predase. Mai era și faptul că aprecia simțul ager al lui Kagetoki care îi permitea să citească cursul unei bătălii și să preia avantajul, și abilitatea sa de a-și găsi calea în lume. Acum Kagetoki era vasalul lui Yoritomo, dar se implica de asemenea în câteva manevrări splendide ca ceva asemănător unui asistent al lui Masako.
”Kagetoki!”
De data aceasta, Yoritomo vorbise cu asprime. Kagetoki se grăbise să fie mai aproape de Yoritomo, frecându-și mâinile. Se înfioră de privirea pătrunzătoare a lui Yoritomo.
”Tu ești cel care îi tot spune lui Masako iar toate aceste idei prostești, nu!?”
”Nu, nu, nu! Nu am fost eu! Este doar că, mulți din capitală au auzit de starea curentă al lui Yoshitsune...”
”De ajuns! Este ceva normal ca Yoshitsune să fie obosit de la bătăliile constante. Unele lucruri nu ar trebui trecute cu vederea, nu-i așa? Lasă omul să pescuiască!
Yoritomo se uitase la vasalii lui, care stăteau într-un rând.
”Și voi trebuie să vă bucurați de festinul din seara aceasta. Când v-ați refăcut energia după placul inimii, atunci vă pregătiți de următoarea bătălie!”
”Da, stăpâne!”
Și-au ridicat vocile la unison, și au făcut o plecăciune. Festinul a continuat cu veselie.
”În orice caz, de ce voi doi urâți să îl vedeți pe Yoshitsune atât de mult? Merită simpatie. A auzit că ridicam o armată, și s-a grăbit aici din Ōshu.”
”Și cel de care depindea în Ōshu era Fujiwara no Hidehira, nu-i așa!? Am auzit că frații Satō care îl însoțesc pe Yoshitsune erau slujitori la Taira no Shigehira când au plecat. Dacă încă au legături cu Ōshu, poate că trag cu urechea la mișcările noastre!”
Masako nu renunțase.
Clanul Fujiwara, o casă uimitoare care a mărise puterea centrată pe zona Hiraizumi în Ōshu, și războinicii din est conduși de Yoritomo drept cap al clanului Genji, se țineau sub control unul pe celălalt. Cum clanul Fujiwara își păstrase neutralitatea lor, și nu erau dușmani în același fel în care erau Heike, dar din moment ce ei nu erau sub influența lui Yoritomo și și-au construit în schimb propria lor putere, era clar că reprezentau o amenințare pentru el. Cei șase ani, de când Yoshitsune plecase de pe Muntele Kurama la vârsta de șaisprezece an, și până când se grăbise să vină de partea lui Yoritomo, fusese perioada pe care o petrecuse sub puterea lui Hidehira, capul clanului Fujiwara.
”...Mai mult, este ceva necunoscut ce pândește din interiorul lui Yoshitsune. Ceva ce nu pot deslușii nici măcar cu puterile mele.”
Puterea lui Masako era abolitatea de înțelege puterile altor Mononofu. Dar Yoshitsune era singurul de care ea nu putea fi sigură, indiferent de cât de mult își folosea puterea. Această nesiguranță o făcea pe Masako să-l privească pe Yoshitsune cu frică de necunoscut.
”Nu asta iar!”
”Lordul meu, o voi spune iar și iar. Ceea ce văd în inima lui Yoshitsune este întuneric. Un întuneric profund ce doar se întinde și mai mult. Este de parcă ceva teribil mă privește din acel întuneric...Mi se face rău doar gândindu-mă. Acel lucru cu siguranță va aduce dezastrul asupra noastră!”
”Sunt sătul să tot aud despre asta. Mă duc să mă culc, așa că las restul pe tine!”  scuipase Yoritomo, și imediat își părăsise locul. Masako l-a urmărit pentru doi sau trei pași, dar s-a lăsat bătută repede, apoi și-a descărcat frustările pe Kagetoki, care stătea privind în gol lângă ea.
”De ce îl adoră lordul meu atât de mult pe Yoshitsune!” Dacă asta continuă, nici un cuvânt de la mine nu va ajunge la el!”
”Cu siguranță, dacă Yoshitsune continuă să fie victorios pe câmpul de luptă, Lord Yoritomo cu siguranță îi va oferi o poziție importantă. În acest caz, atunci, și statutul lui Masako-dono se va schimba...”
Declarase Kagetoki cutezător.
”Potfim? Spui că Yoshitsune și lordul meu vor putea conduce Genji de unii singuri?”
Kagetoki se înfiorase asemeni unei broaște ce era privită de un șarpe.
”Nu, a-a-absolut deloc!”
”Ah, mi se face rău! Nu cred că un bărbat de măreția lui Yoshinaka a putut fi înfrânt în primul rând de către Yoshitsune, dacă nici măcar nu și-ar fi trezit puterea. Sunt sigură că s-a întâmplat ceva. Nu contează cum, trebuie să distanțez inima lordului meu de Yoshitsune acum!”
Masako s-a învârtit împrejur și s-a apropiat de Kagetoki care era în genunchi.
”Kagetoki, gândește-te la o strategie. În ritmul acesta, nici unul dintre noi nu va mai avea un loci aici.”
”Cum doriți.”
A răspuns Kagetoki, și încă o dată, in secret, își acceptase propria sa ambiție.