Gackt blog – 12 mai 2017

Deci, o carte GACKT este publicată

M-am trezit din cauza unei lumini puternice.

Din cauză că am uitat să trag perdelele,

Am ajuns să mă trezesc destul de devreme.

Se pare că Angie, care era lângă mine, încă doarme.

După ce mi-am terminat antrenamentul, am făcut un duș.

Așa mă simt astăzi.

Este haina Armani pe care am cumpărat-o ieri.

Mm, umeri sunt puțin strânși...

Am decis să mergem la banca unde trebuia să fi mers ieri.

Pentru a evita mulțimea,

Am decis să mergem la o filială goală în afara orașului.

Drumul a fost atât de gol

Că am devenit îngrijorat dacă va fi bine, dar

Camera VIP din bancă a fost neașteptat de bună, că m-am simțit ușurat.

De data aceasta am vorbit cu doamna ce se ocupa de asta pentru o perioadă.

Accentul ei era așa de puternic că inițial

Îmi era deseori dificil să înțeleg ce spunea, dar

După o perioadă, urechile mele s-au obișnuit.

Cerința în sine a decurs mai degrabă ușor, dar

Pe la jumătate, am început să observ ridurile de pe gâtul ei.

Presupun că este din cauză că se uită la calculator zilnic

Sau că lucrează cu capul plecat tot timpul...

Chiar dacă pare că încă este tânără,

Doar gâtul ei pare că aparține cuiva mai în vârstă.

Recent,

Am auzit că asemenea probleme au început să crească în lume.

Într-adevăr,

Și eu sunt îngrijorat cu ridurile de pe propriul meu gât, dar

Am auzit că printre cei din generația modernă, ar putea părea tineri,

Însă doar gâturile lor par în vârstă.

În Koreea,

A devenit o problemă atât de serioasă, până în punctul

În care s-a ajuns la o creștere anormală de tineri cu hernie la gât

Din cauză că își folosesc telefoanele mobile prea mult.

Asta nu este o problemă

Care există doar în Koreea, ci se întâmplă și în lume

Și cu alte cuvinte, presupun că se poate spune că este una dintre bolile moderne tipice.

Trebuie să fim atenți.

Chiar și când merg pe stradă, toată lumea se uită în jos la telefoanele lor

De parcă s-ar uita la drum în timp ce merg.

Poate că de aceea orașul pare întunecat.

După ce am terminat lucrul la bancă, m-am îndreptat spre casă, dar

Am rămas blocat într-un trafic care a început dintr-un motiv necunoscut.

Era un rând neobișnuit de lung de autobuze, mă întreb unde se duceau...

Am pierdut mai mult decât mă așteptam, dar

Am reușit să ajung acasă în siguranță și am terminat de înregistrat.

Pe la jumătatea lucrului, am decis să mă opresc totuși,

Presupun că va fi bine dacă o vom lua încet și vom continua munca și mâine...

Oricum, am să o iau încet.

Pe la jumătatea lucrului, am luat o pauză.

Am văzut un GACKT pe LINE News

Și am apăsat pentru a arunca o privire, și asta a apărut.

”Ce este asta??”

M-am gândit,

Probabil fiind ceva despre mine ce a fost scris de tabloide iar, dar

Când am citit conținutul...

AHH--!!!

Am uitat complet că ceea ce am scris pe Blomaga va fi publicat în curând!

Asta fiind spusă, am avut și o sesiune foto pentru această carte.

Aparent, se pare că va fi lansată în iulie.

Ei bine,

Deseori scriu despre lucruri prostuțe ca acestea, dar

Scriu de asemenea despre lucruri destul de serioase, cum ar fi

Politică, economie, trend-uri din țară, felul de a gândi, moduri de viață, și altele.

Dacă încercați să o citiți, este o carte bună.

Mai mult, această carte a ajuns chiar la peste 1200 de pagini.

A devenit o carte destul de groasă.

Până în punctul în care pozele sunt puse pe spatele coperților.

Așteptați-o cu nerăbdare.

Spre seară,

Am luat cina cu senior-ul meu.

Este un sushi bar numit ”Kame Sushi”,

Care se aprovizionează cu ingrediente din KL de trei ori pe săptămână.

”Nu mânânc orez, așadar

Îmi pare enorm de rău, dar nu pot merge la un sushi bar...”

Am spus, și

Ei au spus că vor servi un fel care nu folosește orez,

Și am aranjat lucrurile.

De fapt, în timpul mesei,

Ootoro (ton gras), ce a fost servit, a fost de așa o bună calitate că am fost șocat.

Cred că ar fi fost și mai delicios dacă ar fi fost mâncat ca și sushi.

Atât Takumi cât și Baru au fost profund impresionați

Că au putut mânca un asemenea Ootoro la un asemenea preț în KL.

În cele din urmă, am stat acolo până la ora 11:30, dar

Chiar am putut petrece un timp minunat și comfortabil.

Kame Sushi, mulțumesc.

Ei bine, cam ar fi timpul să mă întorc la muncă.

Requiem et Reminiscence II - Proto și Zero

Proto și Zero

Gakuto

A fost odată ca niciodată.

Un bărbat tânăr și-a pierdut persoana iubită într-un război.

Tânărul bărbat era complet singur.

”Dacă aș fi fost mai puternic,

Aș fi putut să protejez persoana care era importantă pentru mine...”

Tânărul bărbat a bătut la ușa laboratorului.

Și, așa cum și-a dorit, a devenit cyborg.

Tânărul bărbat care a devenit cyborg i s-a dat numele de ”Proto”,

Și în schimb pentru amintirile sale prețioase, i s-a oferit putere.

Proto a luptat pe multe câmpuri de bătălie.

Obținând putere,

Singurătatea lui ar fi trebui să dispară.

”Dar nu este așa...”

Amintirile persoanei iubite

Care ar fi trebuit să fie pierdute

Au rămas fără a dispărea.

Cu cât lupta mai mult, cu atât mai mult tristețea lui creștea.

Persoana sa prețioasă nu se întorcea.

”Nu pot rezista acestei singurătăți și acestei tristeți”

Proto a dispărut de pe câmpul de luptă.

Nu contează cât de mult au căutat, nimeni nu l-a putut găsi.

Atunci, a fost teribil.

Era o agitație la laborator.

Proto plecase,

Și oamenii răi făceau zarvă.

”Este un dezastru! Proto era un cyborg important.

Dacă se află că a dispărut, nu vom mai putea face niciodată cercetări aici!!”

Atunci oamenii răi s-au întrebat dacă era cineva care îl putea înlocui pe Proto.

La laboratorul oamenilor răi,

Era un asistent pe nume Asakura.

Asakura, care era japonez, era singur într-o țară străină.

Singura care vorbise cu el

Era o fată pe nume Maria.

Asakura o iubea pe Maria.

Maria avea un prieten pe nume Ray pe care ea îl iubea.

Și Ray o iubea pe Maria.

Era ziua în care Ray fusese acceptat în armată.

Asakura și Maria au fost să-l conducă.

Maria se uita la Ray cu un chip trist.

Asakura s-a gândit (Îmi doresc să nu se mai întoarcă niciodată...)

La laborator, Asakura a fost șocat să vadă o poză cu Proto.

Proto și Ray semănau perfect.

(Dacă Ray dispare acum, Maria va fi a mea...)

Posedat de o inimă rea, Asakura s-a gândit să-l înlocuiască pe Proto cu Ray.

Asakura l-a chemat pe Ray la laborator.

Neștiind nimic,

Ray s-a grăbit să-l întâlnească.

Când Ray a intrat în camera lui Asakura,

Mulți soldați l-au înconjurat.

Șocat, Ray a strigat

”Asakura!”

Iar și iar.

Dar Asakura nu a răspuns.

În cele din urmă, Ray a fost remodelat în cyborg-ul ”Zero”.

Pentru ca să nu se afle de dispariția lui Proto,

Oamenii răi i-au șters amintirile și inima lui Ray,

Și au pus amintirile lui Proto în Zero.

Zero a devenit o armă puternică.

A devenit căpitanul unui brigade de cyborgi și a luptat în multe bătălii.

Cu cât lupta mai mult Zero, cu atât mai mult simțea un sentiment de gol.

”Ce este acest gol?”

Amintirile lui cu iubita sa Maria

Care ar fi trebui să fie șterse au fost reînviate.

Puțin câte puțin,

Zero și-a amintit timpul pe când era Ray.

În interiorul amintirilor sale recuperate,

Zero simțea că mai este încă o persoană în interiorul lui.

Aceea era inima lui Proto.

În amintirile lui care au revenit piesă cu piesă,

Zero era confuz.

”Tânărul bărbat...Proto, Ray, Zero...”

”Cine...sunt eu?”

În timp, Zero și-a amintit totul.

Despre Asakura, care a fost prietenul său, și cum,

Din cauza lui,

A fost transformat în cyborg.

Când s-a întors, erau mulți cyborgi asemeni lui Zero.

Cu toți și-au recuperat inima și amintirile prețioase.

”Să-i înfrângem pe oamenii răi și să ne întoarcem acasă.”

Cybrogi l-au urmat pe Zero înapoi la laborator pentru a-i răsturna pe oamenii răi.

Cyborgi au luptat.

La fel, și Zero, a luptat cu toată puterea sa.

Dar nu au putut înfrânge oamenii răi.

Zero și mulți cyborgi au fost făcuți bucăți și distruși.

La scurt timp,

Asakura, care i-a fost prieten, a venit la el.

Când l-a văzut pe Zero, neputându-se mișca,

A regretat ceea ce făcut din adâncul inimii sale.

Și-a cerut iertare corpului distrus al lui Zero.

Cu multe, multe lacrimi curgând pe fața lui, și-a cerut iertare.

”Este de ajuns...”

Zero l-a iertat pe Asakura.

Zero a privit spre cer.

În timp ce privea, un înger a dat din aripi până jos.

Îngerul arăta asemeni lui Maria.

Lacrimile curgeau din ochii săi mecanici.

În cele din urmă, Zero a rămas nemișcat.

”Ca războiul să dispară din această lume...”

A șoptit aceste ultime cuvinte în inima sa,

Și a căzut într-un somn liniștit.

Sfârșit.