Se afișează postările cu eticheta final. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta final. Afișați toate postările

vineri, 10 iunie 2016

GACKTIONARY - Capitolul 53 (Iubire)



53.僕が籍を入れることがあるとしたら、
自分に生がある最後の瞬間に相手が望んだとき。
Dacă ar fi să mă căsătoresc, ar fi dacă partenera mea dorește în ultimul moment al vieții mele.

Dacă mă întrebați ”Te vei căsători în viitor?”, răspunsul meu este ”Probabil nu”. Dacă mă întrebați dacă o căsătorie are o semnificație, aș spune ”nu prea”, sincer să fiu.
Deși, dacă nu s-ar cere (mâna), nu m-ar deranja să mă căsătoresc. Dar dacă vreți să oferiți o semnificație adevărată momentului nunții, asta este ceea ce cred. La sfârșitul vieții voastre, sau la sfârșitul vieții partenerului vostru, întrebați sau sunteți întrebat ”Ce vrei să faci cel mai mult acum?” și răspunsul ar fi ”Vreau să mă căsătoresc”, atunci să vă căsătoriți cu aceea persoană chiar atunci și acolo este dovada supremă a aprecierii voastre a persoanei pentru viața pe care ați dus-o. Mă întreb dacă asta nu este cea mai romantică cale de a lega nodul.
O persoană care se gândește că a te căsători este scopul are scris pe spate ”JOC TERMINAT” imediat ce se căsătorește. Asta nu este bine. Căsătoria nu este unde jocul se termină. Dacă chiar credeți că mariajul este ceva ce vă reflectă viața, a vă căsători este ceva ce ar trebui să faceți chiar înainte de a muri, la sfârșitul vieții voastre. Atunci puteți avea cel mai bun sfârșit pentru viața voastră. Ar fi sfârșitul perfect într-un film. Prea grozav.
Imediat ce vă puneți semnătura pe hârtie, puteți muri fericiți, spunând ”Mulțumesc”. Asta e ceea ce înseamnă căsătoria cu adevărat, în sensul că este o dovadă a două persoane care au împărțit spațiul împreună în această lume, a două persoane ce spun ”Mi-a plăcut să fiu cu tine, mulțumesc”. Căsătoria nu este o promisiune, este un testament. Un testament că două persoane au existat împreună. Și totuși, simt mult prea multe persoane care văd greșit, ca fiind o promisiune a două persoane ce au stat împreună. Nu este o promisiune. Dar majoritatea oamenilor cred că este o promisiune sau un contract, nu? Asta este complet greșit.
Deși, asta este ceva ce doar eu pot spune după ce am trecut printr-un divorț. (râde)

sâmbătă, 10 mai 2014

Gackt blog - 9 iulie 2013

Turneul s-a sfârșit (discuția 31 a revistei-blog extras)

TUTUROR DEARS AI MEI

Lăsați-mă să vă prezint puțin din ce am postat pe revista-blog.
Vă rog să citiți.
Am scris înainte de ultima zi a turneului


Sunt aici.

Sunt într-o cafenea mică în Yokohama acum.
Este comfortabil, și atmosfera este bună de asemenea
Așa că mă pot relaxa.

Am venit aici după spectacol.
Să scriu asta.

Sper să ajungă la voi înainte
De spectacolul final de mâine.

Cu siguranță, așa îmi place să fie cafenelele

Oricum, îmi place sunetul.
Sunetul boabelor de cafea care sunt prăjite.

Îmi plac cafenelele ca aceasta.
Am căutat mult timp una.

Cappuccino-ul e bine făcut, de asemenea.

 99 de puncte pentru aromă și artă

Să ne întoarcem puțin înapoi.

Dimineața, am fost la colțul de la ”Red Brick” Yokohama.
Am venit să mă bucur de cafea,
Dar sincer, am fost dezamăgit.

Nu stai la rând pentru o cafea....

Nu știu de ce organizatorii au ales acest loc,
Dar era prea aglomerat și nu era amuzant deloc.

Ei, cafenelele nu ar trebui să fie atât de pline.

Presupun că din punctul lor de vedere, sunt fericiți că fac profit,
Dar să ajungi să faci rând este un alt lucru....

Presupun că e bine pentru persoanele cărora le plac mulțimile....
Dar eu nu mă pot descurca deloc.

Am decis să plec după un cappuccino....

Se pare că exersează...noroc

Când am privit cappuccino-ul care a fost pregătit cu atâta efort,
Starea mea ușor iritată s-a mai calmat.

Poate că voi deschide o cafenea în Yokohama....
Nu prea sunt cafenele decente.
Este păcat,

Ar fi grozav dacă ar fi fost o cafenea minunată
În jurul parcului ”Minato no Mieru Oka” (numit după o melodie din 1940)
Sau undeva....

O cafenea care nu trebuie să-și facă griji de profit.
Una pe care localii chiar să o iubească.

Mi-ar plăcea o asemenea cafenea mică și minunată....

Deși ”Red Brick” este drăguță...

Oh, așa e.
Am scris despre pe LINE acum câteva zile,
Dar am reușit să ajung la ziua de 40 de ani.

De ziua mea, 4 iulie,
Am ținut un concert-petrecere
La Arena Yokohama cu DEARS ai mei, familia mea.
A fost foarte emoționant.


Am putut să-mi termin
Primul meu turneu solo în 4 ani fără vreun incident.
Mulțumesc enorm tuturor.

Multe s-au întâmplat...

La început, nu știam dacă va merge.
Dar până la urmă, toată lumea a reușit.
Dar nu puteam merge astfel.

Membrii trupei, dansatorii și staff-ul implicat,
Cu toții trebuie să stea pe picioarele lor mai ferm,
Și să lupte.

Terminând acest turneu,
Este ceva în interiorul meu
Ce am reușit să pun în cuvinte.

”Ce este familia”

Nu am putut să exprim asta bine în cuvinte.

Nu e vorba doar
Despre legăturile de sânge,
Și nici despre sentimente.

Când spectacolul s-a terminat,
Maseuza mea mi-a spus asta în cabina de probă.

”Waka, mi-am dat seama de ceva.
Am simțit în timp ce mă uitam la spectacol.
Sora ta mai mare și Mai sunt rude prin sânge.
Dar nu asta înseamnă familie.
Să aveți același sânge prin vene nu e ceea ce vă leagă,
Ci să vărsați sânge împreună...”

Asta a lăsat un ecou în inima mea.

Suntem o familie pentru că am vărsat sânge împreună.

Este despre a fi pregătiți să înfruntăm durerea.

Nu e bine doar să ne ascundem după ceilalți.
Nu e bine să te ascunzi în spatele altuia.

Pregătirea de a înfrunta durerea.

Asta ar putea fi ceea ce membrii trupei,
Dansatorii și staff-ul ar avea nevoie cel mai mult.

Fără asta, nu putem trece la următorul lucru.

Cei a căror sentimente și acțiuni au devenit o rutină,
Vor dispărea cu siguranță până la urmă....

Am înțeles asta imediat.

Și, asta e ceea ce am simțit cel mai mult în ziua finală.
Nu este sfârșitul.

Este începutul.

Vreau să mulțumesc tuturor DEARS care m-au sprijinit
Din adâncul inimii mele.

Vă mulțumesc enorm.

GACKT

joi, 8 mai 2014

LINE 4 iulie 2013

Este a 40-a aniversare a lui GACKT.

Neața.
Concertul de aniversare din Arena Yokohama va începe în scurt timp.

Sunt recunoscător pentru eforturile staff-ului LINE
Care a lansat ”stickere GACKTCH” pe LINE de ziua mea,
4 iulie.

Acestea sunt ”stickerele GACKTCH”. Ahahahahaha.


Hmmm, ei atunci....
Astăzi am ajuns la vârsta de 40 de ani în singuranță.
Când privesc înapoi, sincer, nu cred că m-am schimbat atât de mult.

Dar, au trecut 10 ani de când am decis prima dată
Să fac lucrurile pe care evident ar trebui să le fac singur.
Îmi amintesc când am făcut 30 de ani.

Mi-am întâmpinat ziua în care am împlinit 30
Comportându-mă ca un puștan toată viața.
Am făcut ce am vrut,
Și orice mi-a plăcut (indiferent de alte persoane)
Doar am fugit nepăsător,
Și m-am luptat cu oricine s-a luat de mine.

Mă întreb dacă a fost bine să fac 30 de ani în aceea stare.
Nu am putut deveni adult peste noapte,
Dar am început să mă întreb ce înseamnă să fii adult.

Chiar și acum, nu au apărut toate răspunsurile la asta.
Doar câteva răspunsuri cu care am venit,
Sunt lucrurile pe care încă le fac acum.


”Astfel încât lumea în care trăim
Să poată fi viitorul pe care sperăm să-l creem pentru copii”.
Așa încât să devină speranța lor.
Vreau să trăiesc într-un fel care
Îi face pe copii să se gândească la faptul că adulți sunt grozavi.
Și să-i fac să-și dorească să devină adulți chiar și puțin,
Vreau să fac lucrurile care îi vor face să gândească astfel unul câte unul.
Cred că aceasta va fi ispășirea mea
Pentru că am trăit o viață concentrată pe mine până acum...

Nu pot deveni sfânt peste noapte,
Și nu vreau să fiu unul,
Doar că cu siguranță nu voi trăi într-un fel care pare negrozav,
Nu voi alege niciodată un stil de viață
Pe care alți l-ar considera jenant,
Am decis asta din adâncul inimii.

Dacă mă întrebați dacă acest fel de a-ți trăi viața este corect,
Sincer, nu știu.

Dar, pot spune sincer că aceasta este datoria unui adult,
Să facă ceea ce trebuie ca adult,
Chiar dacă sunt doar lucruri mărunte,
Unul câte unul.


Dar lumea este un loc amuzant,
Când fac lucrurile ca voluntariatul,
Sau ajut oamenii în diverse locuri,
Ajung într-un mod amuzant.
Uneori sunt criticat pentru un motiv anume suspect,
Și trebuie să mă întreb dacă este un altul ascuns.

Sunt momente în care mă enervez de absurditatea completă
Și nu-mi pot controla furia.
Am experimentat asta de numărare ori,
Dar ce am ajuns să înțeleg recent
Cu posibilitatea de a fi criticat astfel,
Este că înaintând în timp ce înduri durerea pe care ți-o oferă viața,
Este asemeni unei ceremonii de
Inițiere pentru maturitate.





Asta nu este doar despre mine.
Se întâmplă tuturor.
La orice companie, loc de muncă,
Locație, în fiecare grup de prieteni,
Vei fi atacat pentru multe lucruri.
Ți-se vor spune multe lucruri.
Atât lucruri adevărate cât și false se vor aduna pe tine,
Și vei auzi chiar și lucruri care sunt complet ridicole.
Chiar și așa, puterea de a rămâne cu zâmbetul pe față și râzând
Este un pas înainte spre a deveni adult.




Să te superi și să-ți arăți dinți
Unul la celălalt și la orice lucru înseamnă să te comporți copilărește.
Desigur, nu e că sunt furios în adâncul sufletului.
Nu e că nu mă enervează.

Dar dacă ai inima de a râde și a-i da drumul, ești mult mai matur.
Dacă poți să suporți și să găsești ceva de râs,
Ești adult în sfârșit.
Ei, așa cred că este.

Dacă nu ar fi fost așa,
Lumea ar fi plină cu lupte pentru lucruri triviale.
Adulți trebuie să fie responsabili pentru lumea aceasta.

Așadar, dacă nu devenim acest gen de adulți,
Lumea va fi plină cu astfel de conflicte.


Asta e ceea ce înțeleg acum că am făcut 40 de ani.

La sfârșitul zilei, sunt încă un copil.

Dar chiar și în ultimul timp, am devenit capabil să râd cumva.
La multe lucruri.
Chiar și așa, sunt încă un copil.
Multe sentimente au apărut în interiorul meu, și jenant,
Nu m-am putut opri din plâns încă de dimineață.
Chiar și așa, suntem adulți.
Trebuie să râdem.

Am fost în turneu în ultimele două luni
Și sincer, au fost un multe de
Lucruri dificile, lucruri neplăcute, și lucruri la
Care a trebuit să mă regândesc.
Desigur, încă nu le-am rezolvat pe toate.
În toate acestea, spectacolul a devenit de cea mai înaltă calitate,
Și voi petrece data de 4, de 6
Și finalul pe 7 la Arena Yokohama.

Voi face acest spectacol doar o dată,
Și să-l fac la Arena Yokohama este de asemenea
O bună oportunitate de a aranja lucrurile
În interiorul meu.


Aceste trei zile vor fi uimitoare.

În special Finalul Real de pe 7 iulie
Va fi grozav.

Astăzi, 4 iulie, va fi MILD pentru ziua mea,
6 iulie va fi spectacolul final WILD.

Și în ultima zi, pe 7 iulie
Nu va fi WILD sau MILD,
Este Finalul Real
”XTASY (Ecstacy)”

Am eliberat și mai multe locuri pentru 7 iulie.

Și pentru cei care încă nu m-au experimentat,
Vă voi arăta cum să deveniți sălbatici pentru aniversarea de 40 de ani a lui GACKT.

Așadar, da-ții drumul.
Puneți KiAi la putere maximă.

Ar trebui să încercați să vă simțiți într-un mod
Pe care nu l-ați mai simțit înainte,
Ce vă va face inima să tremure.
Veți realiza că asta e ceea ce înseamnă emoții reale.

BEST OF THE BEST ~FINAL 3 DAYS~ va fi legendar.

Puneți KiAi și da-ții drumul!!!

GACKT

Ei atunci, adevăratul spectacol începe acum.
În sfârșit.

Este BEST OF THE BEST FINAL.
Ne mai vedem.


marți, 23 iulie 2013

Gackt blog - 27 februarie 2011

Nemuri Kyoshiro își termină lunga călătorie în seara aceasta

Pentru DEARS

Nemuri Kyoshiro Buraihikae....
În cele din urmă, al 17-lea și al 18-lea spectacol sunt gata.

Chiar dacă această lungă călătorie a ajuns la sfârșit
Într-o zi....astăzi.

Sunt obosit...
Cuvintele ies din gura mea.

Acum două zile, mi-a fost pusă o întrebare de un reporter.
”Îți va lipsi când se va termina?”

Aș fi mințit dacă aș fi spus nu.
Dar voi fi eliberat de această durere ce m-a supărat tot timpul....
Pe lângă toate astea, să fiu eliberat de durere
Ar putea fi cea mai mare dorință în acest moment.

Să-l interpretez pe Kyoshiro a fost mai mult decât o povară pentru trupul meu
Decât mi-am imaginat vreodată, înainte de a începe.

Să fac atât de multe scene de luptă cu obi-ul meu strâns atât de tare,
Și mai mult, să-i șfeluiesc, să fie și mai bine de fiecare dată,
A fost o cerere enormă pentru spatele, gâtul și genunchii mei.

Ca să nu par că am rămas fără suflare,
Mi-am încetinit forțat ritmul crescând al inimii mele
Controlând mușchiul inimii.
Făcând asta, rămân întotdeauna liniștit
Și mențin imaginea perfect compusă a lui Nemuri Kyoshiro.

Desigur, mă antrenam pentru asta, încă dinainte de spectacol.
Dar, povara fizică a cererilor pentru imaginea lui Kyoshiro pe care o doream
A cauzat mai multe deformații în diferite părți ale corpului meu decât mi-am imaginat.

Cu peste 2 ore de antrenament făcut zilnic înaintea spectacolului,
Chiar dacă îmi pot păstra putrea fizică,
Nu poate schimba faptul că este suprasolicitare, în primul rând.
Părți din corpul meu cedează.

”Ce comfortabil ar fi dacă le-aș putea înlocui...”

Trebuie să râd când astfel de lucruri se ivesc în mintea mea.
De când au început spectacolele din Tokyo,
Durerea din corpul meu a devenit și mai ascuțită.
Nu pot face nimic în legătură cu durerea de necontrolat din gât și spate.
Chiar și când adorm din cauza epuizării,
Mă trezesc iar și iar
Și mă simt și mai epuizat când mă trezesc dimineața următoare.

Voi fi eliberat în final de această durere în această seară.

Dar
Chiar și această durere,
E doar una din amintirile de la cele 120 de spectacole lungi.

Mâine, când întregul spectacol va fi gata,
Nu vreau să scriu o postare solemnă
Și nu vreau să intru în starea de a scrie una.
Vreau să-mi iau la revedere de la prietenii mei cu un zâmbet.
Vreau să continui să mă perfecționez
Până în ziua în care voi fi în aceeași piesă iar cu cei mai buni colegi.

Am făcut ca acest spectacol să ajungă unde e acum împreună.
Ei m-au salvat psihic iar și iar.
Mi-aș dori să pot face asta iar cu aceași colegi...

Cu toate acestea...
A părut lung...scurt....
Nu, cu siguranță lung~~~

Dar a fost o experiență bună.
Să mă gândesc la nimic altceva decât la piesă pentru 120 de spectacole
M-a făcut fericit.

Mi s-a oferit o mare influență asupra vieții de acum încolo,
Și sper că și celorlalți.

Mâine, dacă privesc înapoi la urmele piesei,
Vor fi atât de multe urme de la 120 de spectacole.


Sunt foarte recunoscător că am ajuns atât de departe fără incidente majore.
Pentru că toți cei implicați în piesă au fost atât de conștiincioși,
Că putem înfrunta spectacolul final în siguranță fără răni...

Mulțumesc pentru asta.

Voi face tot ce pot până la sfârșitul sfârșitului.
Vă voi arăta cum Nemuri Kyoshiro vă farmecă.

Spectacolul final...
Voi face această piesă în ceva de care să vă amintiți în istorie.

Tuturor celor care l-au sprijinit pe Nemuri Kyoshiro,
Vă mulțumesc enorm.
Mă voi întoarce într-o zi.

Nemuri Kyoshiro,
Va pleca acum!!!

GACKT

P.S. Ieri am sărbătorit ziua lui Ken.
Va fi ultima dată când sărbătorim o zi de naștere în spectacolul Nemuri.
Cu toți au o expresie frumoasă pe chip.
Sunt cei mai buni colegi.
Mulțumesc.