GACKTIONARY - Capitolul 69 (Viața)

６９．僕においての死の概念。

生きることに対する意味を見出せなくなった時点で死が始まる。

Conceptul meu despre moarte.

Moartea începe în punctul în care nu mai găsești o semnificație în a trăi.

Oamenii spun ”Îmi este frică de moarte”, dar ceea despre ce vorbesc ei este moartea fizică, nu? Dar deseori mă întreb dacă moartea fizică este chiar moartea însăși. Atunci, care este limita dintre viață și moarte?

Ceea ce mă sperie cu adevărat nu este moartea fizică, ci moartea spirituală. Nu consider pierirea trupului ca fiind moarte. Pentru mine, distrugerea spiritului este moartea.

Ceea ce vreau să spun este asta.

”Nu știu cum să trăiesc.”

”Nu am un scop pentru care să trăiesc.”

”Nu îmi găsesc energia/puterea de a trăi.”

Pentru mine, toate acestea înseamnă moarte deja.

Vorbesc despre existență, despre dacă însăși existența voastră este vie sau moartă. Vreau să spun că moartea începe când nu mai puteți găsi deloc o semnificație în a trăi.

Moartea nu este ceva ce vă vizitează, este ceva ce începe.

Până când veți fi conștienți de viață, deja se apropie de moarte. Așadar, lucrul important este cât de mult puteți amâna acel moment. Și dacă puteți sau nu să vă întâlniți sfârșitul prin a experimenta atât moartea fizică cât și cea spirituală în același timp. Probabil că, atunci când aceste momente coincid unul cu celălalt, persoana poate experimenta cea mai bună moarte.

Viața este despre a crea cel mai bun sfârșitt pentru voi. La fel cum totul într-un film este aranjat pentru a crea cel mai bun sfârșit. Nu este despre deschidere, sau despre conținut. Este totul despre a ajunge la cel mai bun sfârșit.

GACKTIONARY - Capitolul 25 (Gândire)

２５．僕が曲を作るときは、

いろいろな思いを込めて作るけど、

僕の手を離れたらそれは￥独り歩きして、

聴き手が自分たちで成長させていくもの。

Când creez o melodie, pun multe gânduri în ea,

Dar din momentul în care pleacă din mâinile mele, începe să meargă singură.

După asta, ascultătorii sunt cei care o vor lăsa să crească.

Pun multe semnificații în varietatea largă de melodii pe care le fac, și vreau ca multe persoane să le asculte.

Dar, să fiu sincer, nu gândesc ”Asta e ceea ce înseamnă”, ”Această melodie trebuie să fie ascultată așa”, ”Ascultătorul trebuie să simtă astfel” etc. Motivul este că eu cred că melodiile mele, din momentul care îmi părăsesc mâinile, încep să existe pentru oamenii care le ascultă.

Ascultătorii ar trebui să le asculte în ritmul lor. Ascultătorii sunt diferiți la nivel de maturitate, vârstă, și experiențe, așadar felul în care ei simt și interpretează melodiile sunt diferite pentru fiecare dintre ei. Tipul și profunzimea inspirației simțite sunt diferite pentru fiecare ascultător, și din moment ce melodiile mele nu sunt simple, părțile din ele care sunt cele mai impresionante variază enorm printre ascultători; de asemenea, încă un motiv pentru cei care cred că oamenii ar trebui să se bucure de melodiile mele după placul lor.

Muzicienii din timpurile vechi aveau tendința de a înghesui cât de mult ego puteau în muzica lor. Muzica mea este diferită. Poziția mea în a crea muzică este ”Asta este ceea ce eu cred, dar voi ce credeți?”. Ar trebui să fie atâtea interpretări pe câți ascultători sunt. Și melodiile mele au semnificații ascunse, așadar vreau ca ascultătorii să le asculte de multe ori și să primească multe emoții de la ele.