Bits Lounge Interviu

Sunt multe filme care își au premiera în lume la Festivalul de Film Internațional de la Toronto, dar unul dintre ele atrage atenția, în special ”BUNRAKU”, o nouă lucrare a directorului Guy Moshe, care a creat o agitație cu filmul său ”07”Holly”. În acest film, cu un cast a celor mai cunoscuți de la Hollywood, din Japonia, după ce a primit un telefon încântat de la director, GACKT a participat. Pentru premieră, GACKT și-a eliberat un loc în programul său ocupat pentru a apărea pe covorul roșu, și astfel am putut să ne întâlnim cu el în premieră și să-l întrebăm despre design-ul producției.

                În ziua interviului, GACKT a apărut acompaniat de un parfum elegant și dulce ca de lemn de santal, purtând un costum casual de un alb curat. Apariția sa, atrăgând atenția chiar și într-un loc aglomerat de stelele de cinema, lăudat ca ”frumos” de directorul Luc Besson, ce fel de persoană ar putea fi acest GACKT?

                ”Asta e prima dată când particip la un festival de film. Când ne-am făcut propriul film (”MOON CHILD”, 2003), lansarea nu s-a potrivit cu nici un festival de film.”

                A spus că asta este a treia zi în Toronto, și pentru că făcea parte în plus și din sesiunile foto pentru festivalul de film, a avut puțin timp și în privat.

                ”Dar e stimultant doar să vin peste hotare astfel. E amuzant.”

                A zâmbit în timp ce spunea asta, și ne-a spus despre noul film ”BUNRAKU”.

                ”Prezentarea e extrem de interesantă. E un film de acțiune ce folosește o metodă diferită de prezentare față de cele de până acum, și de asemenea este un film ”călătorie”. Echilibrul între părțile care au fost făcute obsesiv fără efecte speciale, și cele care au fost făcute folosind tehnologie de ultimă oră e interesant. Prima mea impresie a fost că era un film extraordinar.”

                A continuat cu vocea ușor aspră, ridicând sprâncenele puțin.

                ”A fost foarte dificil să spun ce era scris pe pagină. M-am simțit ”Ce vrea el să spună?” la început. Dar am înțeles că încerca să facă ceva interesant. Directorul m-a întrebat pe mine pentru că vroia să faceă un film interesant, și era legat de cultura japoneză, dar în același timp erau lucruri pe care nu le pot exprima....Am crezut, ca muzician, ca actor, că erau multe semnificații în a putea transmite cultura japoneză peste hotare. Mi-am zis că era o sincronizare minunată pentru a prezenta ceva ce trebuia să fie făcut de mine, ca japonez, ca asiatic, așa că m-am gândit ”Da, atunci, să o fac?”

                Dar nu a spus ”Da” imediat ce a citit scenariul.

                ”Primul scenariu a venit târziu, așa că nu am dat un răspuns definitiv până nu m-am întâlnit cu directorul. Când i-am spus producătorului meu ”Vreau să vorbesc mai întâi cu directorul, apoi voi da un răspuns”, Guy Moshe a zburat direct în Japonia, și atunci...cât de mult a fost...am vorbit cam 10 ore. După ce am vorbit atât de mult timp, entuziasmul său mi-a fost transmis și mie, și am răspuns că voi accepta.”

                Filmarea a fost în România din primăvara lui 2008...

                ”Programele tuturor celor care participau erau aglomerate, nu am putut nici eu mai mult de 2 luni. În timpul acesta filmam, într-o zi ne trezeam la 4 dimineața și ne culcam la 3 dimineața. Serios, nu am înțeles acel program. (râde) A fost oribil. Serios. Prima lună a fost astfel. Atunci, în ultima lună, eram aproape gata. Pentru că puteam vedea cât de mult mai este de filmat, puțin câte puțin programul meu s-a rărit. Am folosit acel timp să mă antrenez și pentru alte lucruri...așa a fost.”

               

                Și atunci conversația s-a îndreptat către colegii săi...

                ”Oricum, în câteva cuvinte, toată lumea se bucura de viață, mult. Cu un program atât de dificil, atât de dur, o persoană din Japonia ar lua o pauză. De exemplu, dacă ai un program încărcat de luni până sâmbătă, duminica ți-ai lua liber, nu-i așa? Dar ei lucrau de luni dimineața până sâmbătă seara și atunci, sâmbătă seara, dădeau petrecere. De fiecare dată!!! (râde) Cu toți se adunau sâmbătă seara și petreceau. La început, am refuzat să particip. Dar după ce Demi Moore m-a invitat, am început să merg. Mi-am schimbat părerea după ce am văzut că toată lumea se bucura. Instictiv, ei, cum să spun...se distrau ca să-și odihnească spiritul. Am fost foarte mișcat când i-am văzut. Așa că după asta, de când se terminau filmările, până la 6 sau 7 dimineața beam și ne distram împreună, apoi dormeam 2-3 ore....Cantitatea de somn pe care o aveam nu s-a schimbat, dar cumva faptul că duminică era zi de odihnă, simțeam că era ceva ce-ți odihnea spiritul, și am crezut că asta era genial.”

                ”De atunci încolo, sentimentele mele s-au schimbat, gândind acest lucru, decât să-ți ridici sprâncenele, dacă este groaznic ar trebui să râzi și să te bucuri. După ce am filmat ”BUNRAKU”, am avut un turneu internațional cu peste 60 de date. Întotdeauna mă antrenez înaintea unui concert, dar cu 3 ore din aceea zi, când mă gândesc în timpul repetițiilor și fac calcule pentru adevăratul spectacol, este pentru 12 ore pe zi și asta continuă timp de câteva luni. Dar chiar și în timpul acesta, m-am străduit să merg și să mă distrez. Poți reînvia un trup obosit prin odihnă, dar nu și o inimă obosită. Am înțeles asta de la filmarea filmului ”BUNRAKU”.”

                Reprezentând fanii din Toronto, am întrebat ”Când plănuiești să vii pe viitor în America de Nord?” Și el mi-a răspuns ”Anul viitor, plănuiesc să vin în America în turneu. Nu pe arene, ci în cluburi. Plănuiesc să cânt în locuri cu 2000-3000 de persoane.” Ziua când poate fi văzut de aproape, destul cât să ajungi și să-l atingi, și vocea sa să fie auzită este mult așteptată.

                GACKT a vorbit cum, deși activitatea sa principală este muzica, mai mult decât doar să apară la televizor sau pe scenă, el vrea să facă pași spre lumea filmelor, incluzând Hollywood.

                ”Sunt multe lucruri (în afară de filme) pe care vreau să le fac...La ce mă gândesc cel mai puternic este să-mi fac visele să se adeverească. Să le transform în realitate. Copii din această lume încep să nu mai viseze. Vreau să le ofer un vis acelor copii, și să le dovedesc că îl poți transforma în realitate.”

                Încrederea sprijinită de muzica grea ce îl pune departe de mulțime, și credința de a continua într-o lume necunoscută având încredere în el însuși, suprapunându-se cu rolul său din drama Taiga. Dar nu îmi pot lua privirea de la GACKT, care îmi dovedește semnificația spiritului unui samurai.

*Site-ul unde era interviul nu mai este valabil.