Interviu - Out of Music Vol.3 (iunie 2009)

Cu primul său turneu după 3 ani ”Requiem et Reminiscence II ~Saisei to Kaikou~” și lansarea single-lului ”Journey through the Decade”, programul lui Gackt este surprinzător de plin, dar de data asta am vrea să facem un interviu care clarifică personalitatea și sentimentele lui Gackt.

Este în ordine. Voi răspunde la tot. (râde)

Ahahaha. Atunci să începem. Mai întâi, ca artist, Gackt și-a construit propria sa viziune asupra lumii, dar ești întotdeauna conștient că metoda ta de creare leagă toate lucrările tale?

Da, așa este. De exemplu, am așa numitul ”Proiect MOON”, dar am început să creez povestea numită ”MOON” în 2002. Povestea care a devenit turneul ”Requiem et Reminiscence II ~Saisei to Kaikou~” care a început în decembrie anul trecut, mi-am imaginat brusc în timpul turneului de atunci. În timp ce investigam diferite aspecte din asta în mintea mea, am transpus treptat povestea în ceva mare. M-am gândit mult ”În ce fel de formă ar trebui să prezint asta?”. Nu voiam să mă opresc doar la muzică. Cum ar fi trebuit să o prezint? Un film, o nuvelă, foarte multe forme au apărut în mintea mea. Întrebându-mă dacă puteam face totul un puzzle, punând diverse lucruri împreună ca un amestec fără a considera un gen, am ajuns să fac tematica ”MOON” în concerte. În același timp am început să fac un film, să scriu o nuvelă și să răspândesc lucrări de artă care au standardizat ”MOON”. Pentru că povestea era prea mare, proiectul a continuat până în 2006. În aceea ramură, am lansat versurile muzicale a poveștii ”DIABOLOS”, și intenționam să lansez alta, un album separat și turneu cu el imediat după. Dar era povestea cu drama Taiga, și diverse alte povești au apărut, așa că am oprit temporar activitățile muzicale. Și prin jurul primăverii din 2007, am început să mă gândesc să pornesc povestea asta încă o dată. Dar prin iarnă, am primit oferta să fac filmul.

Filmul de la Hollywood, ”BUNRAKU”?

Da, da. Așa că atunci a trebuit să decid, să merg cu turneul cum plănuisem, sau să accept oferta de film și să încerc să provoc Hollywood-ul.

Un punct problematic. Dar cu siguranță, Gackt visa să facă un film la Hollywood?

Așa este. Hollywood era unul dintre visele mele. Pentru că să apar pe scena lumii este visul meu. Așadar staff-ul mi-a spus că voiau ca eu să nu las șansa să-mi scape și să accept provocarea.

Înțeleg. Deci ai acceptat oferta de film.

Da. Am rupt programul turneului pe care îl pregătisem deja, și l-am refăcut a doua oară.

Desigur, filmarea filmului a fost peste hotare, nu?

Da. În România. Tot timpul cât am fost acolo filmând, am fost tensionat. Lucrurile la care mă gândeam înainte de a face filmul, am început să mă gândesc dacă puteam continua să le fac în același fel. Am început să mă gândesc, cum puteam să surprind oamenii și mai mult?

Probabil din cauză că a trecut mult timp de la un turneu.

Da. Pentru că făceam asta după trei ani. Voiam să prezint un nivel de surpriză și emoție proporțional cu timpul petrecut așteptându-l. Așa că m-am gândit ”Ce ar fi dacă aș aduce Requiem et Reminiscence aici încă o dată?” M-am gândit că nimeni nu s-ar aștepta să-l aduc iar. (râde)

Exact. Au fost surprinși, nu? (râde)

Exact. (râde) Pentru că trecuse mult timp. Cam…cât de mult? Sunt șapte ani. Cu siguranță, chiar dacă am încheiat într-un mod ce spunea ”mai e mult din această poveste”, nu ar putea fi posibil. (râde)

Nu ar putea fi posibil. (râde)

Așa că m-am gândit la ea mult. Deși povestea asta a fost un rezultat, a trebuit să fac ceva ce s-ar transmite corect la cei care urmăreau povestea de acum șapte ani și la cei care atingeau povestea pentru prima dată. A trebuit să clarific asta. A trebuit să prezint povestea corect pentru ambele părți. Asta a fost foarte dificil. De la început, ”Requiem et Reminiscence” a fost cumva, ceea ce mi-a oferit o șansă să-mi stabilesc imaginea concertelor mele. Prezentarea pe bază de imagini, muzica și scena a fost de asemenea expunerea unei noi metode de prezentare. Cu siguranță, a fost începutul acestui turneu în 2001. Așa că era un punct pe care voiam să-l fac să fie important.

Înțeleg.

Cu siguranță, a fost începutul a ceea ce sunt cunoscute ca fiind concertele VISUALIVE pe care eu le produc. VISUALIVE este stilul de prezentare care trece prin lucrurile prin care eu vreau să treacă, lucrurile care eu vreau să le dau o formă, producerea și prezentarea bazată pe imagini, muzică și scena cu muzică ca etalon. Pentru că trebuie să ajungă pe teritoriul entertainment-ului, trebuie să-i facă pe cei care se uită fericiți, să-i facă să se distreze, să fie surprinși, impresionați, să plângă, să râdă, trebuie să fie o scenă care include toate aceste elemente. Întotdeauna țintesc către asta. În cele din urmă, după zece ani, simt că pot realiza asta anul acesta.

Dacă nu te-ai fi implicat atât de mult timp, ar fi fost lucruri pe care nu le-ai fi putut implementa, nu?

Da. Așa este.

Cu siguranță, să ai proiecte în afara activității tale muzicale cum ar fi filmul și drama Taiga a fost un lucru mare.

Da, asta este cât se poate de evident. Așa a fost cu filmul și drama, dar pentru că muzica era separată, dacă ajungeam să mă împart, cu ce scop au trecut acei trei ani? Nu sunt împărțit. Mai degrabă, este posibil ca cei care privesc, cei care primesc să fie cei care împart. Cred că nu este nici o diferență în prezentare, fără divizări. Cred că nu este nimic distant în a interpreta. Concertele pe care le fac acum sunt la fel. Cred că sunt persoane care vor fi păcălite să simtă că fac un musical decât un concert. Cred că vor fi și persoane care vor simți să se uită la ceva contemporan. Este un concert rock, nu este vorba că interpretez, dar pentru a face povestea să avanseze cu muzica, cu aranjamentul de pe scenă, cum este prezentat restul, este ceea ce cred eu că este un VISUALIVE. Și acum, ajungând la mijlocul turneului, cred că a fost construit ca o imagine. Pentru că sunt persoane care vin nu doar o dată, ci iar și iar, și de dragul lor, după ce se termină fiecare concert, verific imaginea concertului din aceea zi împreună cu staff-ul și întotdeauna mă gândesc la cum o pot îmbunătății pentru a oferi oamenilor chiar și o mică surpriză, chiar și mai multă emoție. Nu este vorba că schimb totul complet de fiecare dată, dar dacă sunt noi descoperiri, cred că ei se vor simți complet diferit. Noi repetăm până în ultimul minut de dinainte de adevăratul concert. Majoritatea artiștilor nu fac asta până în acest punct, cred.

Faci atât de mult…

Da. Serios, este extrem de greu. (râde)

Dar o faci. (râde)

Da, o fac oricum. (râde) Nu mă simt împăcat dacă nu o fac. Cred că este vorba doar de mine, să fac asta până în acest punct.

Atunci e ca și cum e datoria ta ca artistul Gackt? Să o spun direct, să ieși în afara teritoriului muncii în care ai încredere?

Da, așa este. Nu simt deloc că este o muncă. Este o datorie, sau o misiune.

O misiune. Înțeleg.

E ca și cum este motivul pentru care exist aici. Spiritul în care m-am născut. Îmi place. Să-i fac pe oameni fericiți, să-i distrez, să-i surprind. Chiar îmi place să-i văd cum îmi răspund emoțional și plâng. Nu este din cauză că sunt artistul Gackt. Eu ca artistul Gackt și eu în privat suntem complet la fel. Chiar și în privat, îmi place să-i fac pe oameni fericiți, să-i distrez, să-i surprind. Pentru că lucrurile esențiale sunt aici, în procesul de a sosi acolo unde îmi pot pune viața la bătaie. Pentru că eu cred că o pot face cu seriozitate. Sincer, când îi văd pe cei atât de impresionați încât plâng, și zâmbesc fericiți, pot fi fericit că am făcut-o. Pentru că nu sunt talentat, nu știu cum să fiu un artist în public și o altă persoană în privat. Munca noastră nu are un buton de oprire.

Dar nu obosești, alergând întotdeauna, fără să te odihnești?

Obosesc. (râde) Chiar acum sunt frânt, fizic și emoțional. (râde) Serios. (râde) Este dur.

Deseori vorbesc cu Miyavi, și deseori aud lucruri despre tine de la el. Când era tânăr, și el își menaja timpul de odihnă și continua să fugă în mod nechibzuit, dar acum cred că pare mai mult că și-a amintit să trăiască în stare ”închis” și stare ”deschis”.

Miyavi este tipul tip AB. (Japonezii sunt de părere că grupa de sânge guvernează personalitatea.) (râde) Dacă nu ar fi avut stare ”închis” și stare ”deschis”, ar muri. (râde) Acum ceva timp a venit să vadă unul din concertele mele, și când s-a terminat, mi-a spus ”Gaku-nii, te-ai suprasolicitat.” (râde) Desigur, să fie Miyavi când e el pe scenă, lovește cu o forță de parcă ar muri. Cred că acesta este modul lui de a o face. Cu siguranță nu este necesar ca el să fie la fel ca mine. Dar eu nu intru în stare ”închis” și stare ”deschis”. Pentru că nu o fac, nu pot înțelege. Trăiesc repede și pentru moment. Nu pot face un concert gândindu-mă la ziua de mâine. Combustia perfectă. Dacă reiese că nu pot cânta în următoarea zi, mă voi retrage atunci.

Eh? Nu te referi să renunți la un concert?

Ahahaha. Nu, sigur că nu. Dacă se întâmplă, voi renunța la muzică. Am luat această hotărâre. Dar este din cauză că aceea măsură nu este bună. Este din cauză că am încredere că nu se va întâmpla, de aceea fac concertele fără a mă gândi la următoarea zi. Pentru că eu cred că puterea mea nu este acel gen de lucru. Dacă am început să mă gândesc la ziua de mâine în timpul unui concert nu aș mai fi eu însumi. Nu pot recomanda absolut nimănui acest stil de viață, dar este singurul fel în care pot eu trăi. Chiar dacă viața mea se termină în acel singur concert, vreau să trăiesc fără regrete. Cred asta chiar și mai mult acum, pentru că am crezut că viața mea va ține doar până împlineam 30 de ani.

De ce?

Corpul meu era slab când eram copil. Credeam că nici vorbă să fi avut o viață lungă. Așa că pentru mine, cel de acum, această viață este timp în plus. Vreau să trăiesc cu tot cea ce am în timpul extra. Vreau să înaintez cât de mult pot. Vreau să trăiesc fără regrete. În 50 de ani, toți pe care îi cunosc și care îmi sunt prieteni vor fi morți, și eu de asemenea. Nu contează cât de mult ne-am străduit, va fi la fel. Așadar vreau să mă străduiesc cu toată inima, și să merg cât de departe pot; asta e ceea ce cred.

Și aceasta este misiunea ta ca Gackt?

Da. Toată această viață. Dacă renunț la acest stil de viață, nu aș mai putea fi eu însumi. Dacă renunț la acest stil de viață, simt că tot ceea ce am prezentat ar deveni o minciună. Dar mă întreb dacă asta este în ordine? Dacă este o singură persoană care trăiește astfel. Dacă atunci când mor, toată lumea râde și spune ”A fost un tip interesant”, atunci este în ordine. Dacă era altcineva care să trăiască în acest stil, atunci e posibil ca eu să nu fi fost nevoit să o fac, dar dacă privesc în jur și nu este nimeni altcineva, eu trebuie să am acest stil de viață.

Stoic ca de obicei…Dar dacă mă uit la tine acum, nu îmi pot imagina că erai bolnăvicios.

Ei, din cauză că am grijă de sănătatea mea ca o persoană bolnavă, nu îmi neglijez sănătatea.

Dar, este imposibil, cu puterea unei persoane normale, programul tău. Sau stilul de viață.

Ahahahaha. Asta așa este. (râde) Dar din cauză că sunt bolnăvicios, urmez obiceiuri care îmi controlează corpul, care îl întăresc. Dar mulțumită acestui lucru, chiar am simțit puternic că o puteam face până la vârsta de 30 de ani. Desigur, lucrurile care voiam să le fac erau posibile, ce puteau fi împlinite până la vârsta de 30 de ani, nu le-am terminat, dar din acest motiv am trăit cu disperare. Așadar, în acest timp în plus pe care îl am acum, pentru că pot fi recunoscător că încă sunt viu, de acum încolo pot munci din greu. Pentru că nu voi lăsa nici un regret. Sunt recunoscător că pot face asta, că pot trăi. Așadar vreau să trăiesc din toată inima ca și cum nu contează când se sfârșește viața. Vreau să fiu mulțumit când voi cădea. Vreau să las florile mulțumite atunci când vor înflori. (Se referă la a muri cu sentimentul că înțelege, și că este în ordine să moară astfel, că nu este chiar fericit că e timpul să moară, dar că înțelege de ce trebuie să se întâmple.)

Vrei să-ți închei viața.

Așa este. Nu vreau să trăiesc lăsând lucrurile pe jumătate. Doar asta este.

Până acum, ai fost stoic, mergând înainte, înaintând cât de mult posibil, ai modul acesta de gândire din cauză că ai devenit artist? Era de pe când erai mic?

De când aveam 20 de ani.

Ce a declanșat asta?

Am întâlnit pe cineva când aveam 19 ani, și mi-a schimbat viața. Așa că viața mea este împărțită în două, până la 19 ani, și după 19 ani. Sunt complet diferite. Până la 19 ani, aveam puncte slabe, lucruri negative cum ar fi distructivitate și decadență, nu mă puteam gândi la ce înseamnă a trăi. De ce existam aici?, era singurul lucru la care mă gândeam. Priveam probabil doar la moarte. Dar de când am întâlnit aceea persoană, știam ce înseamnă să trăiești. Dacă viața mea are sens, vreau să știu care este, am început să mă gândesc la asta. Pentru a căuta acel sens, am început să mă gândesc să încerc să trăiesc din răsputeri. Nu există un asemenea lucru ca o persoană  cu o viață fără sens. Cu siguranță are un sens. Pentru cineva, pentru ceva. Am încercat să gândesc astfel. Mai întâi, m-am gândit să încep să-mi formez gândurile. Apoi, dacă eram capabil să ofer un brânci în spatele altor persoane, nu putea fi acesta motivul meu de a exista?

Înțeleg.

Nu știu cât de departe îi pot împinge, dar chiar dacă este puțin, când ei realizează că brânciul din spatele lor este mâna mea, simt că mi s-a dat voie să trăiesc.

Asta este profund. Dar cred că printre ei, trebuie să fie persoane care cred că fără cuvintele și muzica lui Gackt nu și-ar fi găsit sensul în viață. Sigur, cred că ei trebuie să-ți trimită multe dintre acele scrisori și e-mail-uri, dar este o frustrare în a nu putea fi capabil să întinzi o mână direct către acele persoane?

Da, așa este. Cred că sunt mulți fani care sunt astfel de slabi. Dar cred că le pot da un brânci din spate cu muzica și cuvintele mele. Dar, chiar dacă sunt aproape, dacă suntem separați, chiar dacă eu le pot da un brânci, mersul înainte trebuie făcut de ei însuși. Așa eram și eu în trecut, nu puteam merge fără a-mi trage prietenii împotriva voinței lor. Le dau orice pentru a porni, îi pregătesc. Dar dacă ei nu merg mai departe, nici măcar un pas înainte cu propriile picioare, chiar dacă stau acolo pentru totdeauna, nu vor rezolva problema de a se îmbrățișa pe ei însăși.

Să înaintezi și cu un pas este lucrul important.

Așa este. Este cel mai important lucru.

Și acum, din contră, ai primit vreo motivație din a fi în contact cu persoane din diferite generații?

Da. Am primit mult. În mare parte. În această eră este mai ușor să obții informații decât în trecut, dar cred că este de asemenea și o eră unde devine important să te asiguri de lucruri și să le prinzi cu privirea și cu mâinile. Internetul este foarte convenabil. Desigur, și eu îl folosesc. Dar cred că este disproporționat față de cât de multă informație poți obține despre lucruri, și cât de obișnuiți am devenit la a le experimenta pentru noi înșine. Ce este important este sentimentul de a dori să transmiți corect, ca fiind lucrul tău propriu, ceea ce ai experimentat cu adevărat. Cred că este sentimentul de a dori să o transmiți către publicul tău, și acțiunea de a face întocmai. Doar să te gândești la asta nu este bine. Zilele acestea, poți spune ușor ceva prin e-mail sau telefon, dar nu cred că asta înseamnă să spui. Este doar scris acolo. Este la fel, ca și cum, dacă scrii o melodie și pui cuvinte fără sentimente în ele, este doar o listă de propoziții. Ar putea deveni un cântec, dar din cauză că nu are sentimente în ea, nu se va potrivi. Nu va ajunge la persoanele care ascultă. Chiar dacă cuvintele sunt frumoase, nu vor impresiona inimile oamenilor. Asta e ceea ce se va întâmpla. Chiar dacă zilele acestea sunt un număr copleșitor de melodii comparat cu acum mult timp, simt că acum mult timp când nu erau multe melodii, erau mai multe care impresionau inimile oamenilor. Nu sunt multe rămase.

Înțeleg. Timpul se scurge. Simt că e mai mult un lucru de consum. Că nu mai sunt multe melodii care să continue să fie interpretate.

Exact. Cred că era informației a avut o mare influență aici. Eu continui să interpretez, și în acest proces por supraveghea și să-l repar încă o dată, dar prezentarea și formarea sunt diferite. Gândurile sunt ceva ce ajung la publicul tău pentru că sunt gândite. Dacă acționezi în a le transmite, ele vor fi primul lucru care ajunge. Cred că transmiterea gândurilor către publicul tău este ceva ce necesită o trudă considerabilă și puterea de a acționa. Pentru tinerii care trăiesc în această generație, nu cred că abilitatea lor de a simți a dispărut. Ci abilitatea lor de a acționa a dispărut. Așadar, în locurile unde chipurile lor nu pot fi văzute, pot alinia cuvinte. Este la fel cu a scrie noșalant bârfe pe internet. Doar o listă de cuvinte. Asta nu înseamnă că încearcă să ajungă la publicul lor. Nu îți poți transmite sentimentele cuiva care nu îți poate vedea chipul. Nu-i așa?

Ar putea fi așa. Din cauză că nu le poți vedea chipul, devii capabil de a face acele lucruri.

Așa este. E la fel ca în ”Pin Pon Dash” (farsa de a suna la ușa cuiva și de a fugi). Nu-i așa? O acțiune fără sens. Este la fel cu a merge amândoi la casa celuilalt și a fugi după ce suni la ușă. Fără vreo semnificație. Cred că modul de gândire este că legătura umană este completă, perfectă, pentru a fi capabil să vezi chipul publicului tău ca o cerință obligatorie, mai întâi trebuie să-și depășești propriul tău ego, și mai mult de atât, să transmiți ceva publicului. Nu este ceva ce poți transmite cu chipul tău ascuns și fără a-ți asuma vreun risc. Nu este ceva atât de simplu. Pentru că concertele sunt un lucru brut, nu. Cred acum că era aceasta se transformă într-o eră care poate urmări acel lucru brut. Pentru că societatea internetului se întinde, cred acum că importanța de a fi față în față în viața reală este din nou stabilită.

O întoarcere la origini.

Așa este. Așa era inițial. Dacă doar te gândești care era mai convenabil, vei pierde ce este mai important. Și cred că oamenii realizează asta în sfârșit. Dar încearcă să-ți amintești, acum 18 ani, telefoanele erau purtate doar de oamenii importanți, nu?

Cu siguranță. Nici eu nu am avut unul.

Nu? Cel mult, ai avut un pager. Dar acum aproape nu este nimeni care să nu aibă unul. Dar pe când nu erau telefoane mobile, toată comunicarea trebuia făcută la telefonul fix. O promisiune de acum într-o săptămână pentru când vă veți întâlni. Dacă te duceai la locul stabilit o săptămână mai târziu chiar și fără a confirma întâlnirea, persoana alături de care ai aranjat să te întâlnești va fi acolo așteptându-te. A fost acel gen de eră. Puteai avea încredere că vor veni, și sentimentele că puteai avea încredere în promisiunea celuilalt exista. Dar cred că acum poți contacta oamenii în orice moment și să îți confirme pe unde sunt, încrederea pe care o aveați unul în celălalt a dispărut treptat.

Să o duc la extrem, a devenit ceva normal să suni cu 30 de minute înainte de întâlnire și să spui ”Îmi pare rău, nu pot veni...”.

Da. Așa este. Dar pe când aveai doar telefonul fix, nu puteai face asta. Dacă nu te puteai duce, nu te îngrijorai de cum să le spui și ce să faci? Dar din cauză că acum este convenabil, cred că promisiunile au devenit un lucru foarte ușor. Esențial, sentimentul că aceea persoană te-ar aștepta și că puteai avea încredere că își ținea promisiunea, și sentimentul de a vrea să-i transmiți ceva cuiva au dispărut. Cred că este trist. Este tragedia celor care trăiesc acum. Desigur, dacă acele instrumente convenabile ar dispărea acum, chiar și eu aș avea probleme, lumea ar înceta să mai funcționeze. Așa că nu resping totul, doar că este important să luăm părțile bune și să păstrăm contactul fără a pierde ceea ce este important. Nu este vorba că disprețuiesc site-urile unde oamenii spun lucruri rele, dar vreau să-i învăț pe copii că să se bazeze pe ele nu este un mod de comunicare.

Înțeleg.

Întrebându-mă ce semnificație are o luptă într-un loc unde nu poți vedea chipul persoanei celeilalte mă întristează. Cred că este ceva ce nu ai putea spune niciodată dacă ai putea vedea chipul lor în viața reală. Ar putea fi că ei încearcă să facă ceva, dar dacă o scriu cu intenția de a transmite ceva, cred că ar fi diferit. Nu este vorba că va ajunge dacă doar spui ceea ce vrei. Cred că cel mai important lucru este ca sentimentul de a încerca să transmiți ceva este privit ca fiind important. Sunt criticat (online) până la o limită absurdă. (râde) Prima dată când am văzut, am avut un șoc atât de puternic că am crezut că am să mă enervez, dar mi-am schimbat modul de gândire și acum e doar demn de milă. Nu mai dau importanță. Pe de altă parte, faptul că nu îmi pasă este îngrozitor. (râde) Dar în asta, partea dorinței umane este să simți că ai văzut adevărul; este puțin trist.

Probabil, este pentru că lucrurile rele sunt spuse când nu vă puteți vedea unul pe celălalt. Dar pentru că eu urăsc astfel de lucruri, încerc să aduc vorba de lucruri care cred că sunt ciudate față în față. Nu este vorba că încerc să mă bat, doar că dacă încep să spun lucrurile rele din sufletul meu, este mai bine să le spui așa cum trebuie față în față. Dacă nici asta nu este bine, atunci am probleme.

Așa este. Așa ar trebui să fie în mod natural. Când spui lucrurile față în față, încerci să le spui corect, sincer. Nu le spui la grămadă. Dar când nu poți vedea chipul cuiva, nu este nici o sinceritate sau considerație în cuvintele tale. Pur și simplu le verși după placul tău. Cred că cei care pun la suflet atunci când li se spun lucruri rele din umbră și se consumă din cauza asta trebuie să nu le dea atenție. Desigur, chiar și eu, am fost rănit și m-am gândit ”Hey, hey, mai lăsați-mă” prima dată când am citit, dar sunt atât de multe că sunt pur și simplu stupefiat. (râde) Dar când am început să mă gândesc la faptul că oamenii se comportă astfel atunci când nu văd chipul celelalte persoane face parte din realitate, am început să mă simt mai împăcat. Dacă sunt persoane care suferă din cauza unor asemenea lucruri, cred că ar trebui să încerce și să-și schimbe modul de gândire.

În cazul tău, Gackt, pare că le place mult prea mult. Să fi o persoană în ochiul public este dificil, nu?

Da, ei bine, așa este. Dar sincer, dacă îți concentrezi atenția pe alte lucruri, sunt multe părți amuzante. Nu e ca și cum spusul lucrurilor rele este grozav.

Cumva, pari uman în această conversație. (râde) Gackt trăiește o viață unică, separată de oameni, pe care cred că toată lumea o admiră, dar tu ești neașteptat de...Showa în modul tău de gândire și altele. (râde)

Ahahahaha. Showa? Nu, nu sunt Showa, nu? Sunt un bărbat al erei Sengoku. (râde) (Showa = perioada de timp în care majoritatea adulților s-au născut (1925-1989). Era Sengoku, pe de altă parte, este perioada dintre sec XV și sec XVII, în care Gackt s-ar fi născut cu siguranță dacă ar fi avut într-adevăr 468 de ani.)

Ahahahaha, așa este. (râde)

Recent, mulți băieți au venit să vadă concertele mele. Nu știu ce le place la mine, dar chiar dacă în mod neașteptat motivul am fost eu, cred că bărbați, mai mult decât a se naște bărbat, vor să aibă o viață grozavă. Pentru că eu sunt astfel. Doar că, să trăiești o viață grozavă este greu, este un lucru foarte dur. Este obositor, o să ți se spună cu timpul că nu ești, vei fi criticat asemeni mie. (râde) Dar dacă poți trăi gândindu-te că propriul tău stil de viață este greșit, atunci cred că acest lucru însuși este un stil de viață grozav. Nu mă gândesc că propriul meu mod de viață este grozav. Dar, eu însumi, mă gândesc că stilul de viață nu se potrivește cu perioada. (râde) Dar, prin înțelegere, și având încredere că pot trăi cu toată dedicarea mea, făcându-mi viața o carte, cred că poate fi considerabil de interesant. (râde) Cred că asta este destul de bun. Pentru că dacă sunt lucruri pe care pot spune că aduc lumină, vreau ca cineva să le aducă aminte după ce mor. (râde) Cred că toată lumea ar muri de râs. (râde) Sunt recunoscător că pot avea o viață atât de interesantă. Pentru că sunt tenace doar trăind astfel. Sunt recunoscător din toată inima să trăiesc acum, că trăiesc acum. Pentru că sunt tenace, sunt capabil să trăiesc la maxim în acest punct.

Dar, dacă este aceeași viață, vrei să trăiești la limitele puterii tale.

Exact. Chiar cred că așa este. În cazul meu, prima dată când am fost cuprins de imaginea morții, eram adolescent. Pe când aveam vreo 20 de ani, am realizat că pentru a recunoaște moartea, nu puteam clarifica imaginea morții până ce nu recunoșteam viața. Și în cele din urmă, pe la vreo 30 de ani, am înțeles că viața și moartea sunt două jumătăți a unei perechi. Așa este, ceea ce numim viață este, dacă îi spui chintă roială, viața este 10,11,12,13. Atunci, când este trasă ultima carte, fie că va apărea un as sau nu, este tot ce ai făcut până în acel punct, în aceea carte, cred. Cei care se gândesc doar la moarte, pentru că nu se mai uită la nimic altceva decât la momentul morții și indiferent dacă au un as în acel punct, sunt nefolositori pentru orice scop. Dacă cărțile anterioare nu sunt în locul lor, asul este fără rost. Pentru ca celelalte cărți să fie acolo, trebuie să trăiești cu toată dedicarea. Apoi, dacă tragi asul la sfârșit, nu este o viață mai minunată, cred. Pentru a trage asul la sfârșit, vreau să trăiesc cu toată dedicarea de acum încolo. Ca și Gackt.

Scrisoare către Char de pe platoul de filmare BUNRAKU

Bună,

Frate, ești bine? Este brusc, dar în acest moment ceva mare mi se întâmplă. O misiune top secretă, a coborât pe Pământ pentru mine. Este ascunsă în sediul general al Federației de pe Jaburo, dar doar acum câteva zile mergeam prin oraș când am fost ales pentru o anumită producție. Brusc apăream într-un film. Mi s-a confirmat de la sediul general. Este posibil să procur mai multă informație de le Comadorul Twaning personal, dar până ce a doua misiune de aterizare începe, misiunea mea a devenit: continuă și intră la filmări. Frate, ai putea spune că este un joc al soartei. Acum mult timp, într-un vis mi s-a spus că așa ceva mi se va întâmpla.

Oricum, probabil că dorești ceva informații. Am intrat la filmări astfel, dar e mult mai distant și cere timp mai mult decât am crezut. Cred că asta este o muncă asemeni exercițiilor militare. Într-un film de acțiune, am încredere în multe mâini talentate, așadar cred că voi fi bine, dar sunt războinici din alte unități care s-au strâns aici și au încredere în mâinile lor. Sunt cu toți din Federație, dar dacă încerc să-mi deschid inima, nu sunt diferiți de prietenii noștri de pe Zeon. Dacă simt că am putea fi prieteni acolo unde nu este nici un război, este naivitatea mea?

Schimb subiectul, dar în scenele unde mă lupt cu ei, sunt puternici, ca întotdeauna. Ce fel de antrenament au îndurat aceste persoane de la Federație?...De două ori mi-am pierdut conștiința și am căzut la pământ, dar și asta a devenit o șansă bună pentru a mă dojeni singur pentru rezultatele slăbiciunii mele. Zilele astea, o fac zilnic în fiecare zi fără a pierde antrenamentul. Am devenit mai puternic. Cred că în scurt timp, voi putea face tracțiuni cu degetul mic. Nu era important că, demult, erai strict cu mine, frate? De data asta, lasă-mă să descopăr singur. Apropo, participi la a doua misiune de aterizare, nu? Dacă da, e posibil să ne întâlnim iar pe Pământ. Abia aștept. Mă rog ca această scrisoare să ajungă teafără la tine, în timp ce sper ca misiunea să se termine repede, într-o singură zi. Îmi doresc să fii în siguranță, frate, din adâncul inimii mele. Oh, da. Ce mai fac YOU și Chacha? Dacă ai timp, te rog să-i – din când în când.

Pentru fratele meu Casaval, cu dragoste și respect de la Gackt, care crede în victoria Zeon-ului din adâncul inimii sale.

Casaval este numele de naștere dat lui Char Aznable, Casaval Rem Deikun (personaj din Gundam).

Twitter 25 ianuarie 2012

Neața...Înregistrăm până la miezul nopții, dar m-am trezit iar, deși nu prea am dormit. Cum vă simțiți? Presupun că voi răspunde tuturor pentru puțin timp, înainte să mă întorc la lucru. Dimineața devreme. Pe Twitter.

(Cineva întreabă dacă știa de expoziția făcută de o femeie cu desene în creion cu el) Sunt schițe frumoase. Mi le trimite des și întotdeauna sunt impresionat. Poate ar trebui să încep să desenez iar...Toți care au timp, mergeți să le vedeți.

(Cineva spune că vrea să vadă Tempest 3D, dar s-a vândut totul) Chiar așa? Sunt bucuros să aud asta. Ei, Jo-san e un personaj destul de interesant și vreau ca toți să-l vadă. Nu sunt alte personaje așa de perverse. Sunt atras de rolurile care te fac să spui ”Ahh!”. Răufăcătorii mi se potrivesc.

(Cineva spune că sunt postere BUNRAKU peste tot în Barcelona) BUNRAKU tocmai a ajuns în Spania. Am primit o poză cu posterele BUNRAKU puse peste tot. Sunt fericit să aud asta.

(Cineva întreabă dacă ăi place zăpada din Tokyo) A început să ningă în timp ce mâncam afară, așa că m-am dus în balcon ca să pot privi. A fost o zăpadă frumoasă. Vreau să merg la snowboarding în curând.

(Cineva spune că TAKUMI a spus că GACKT e grozav) De ce? Nu-l înțeleg, pe TAKUMI. Întotdeauna se prostește, așa că nu îmi dau seama când e serios. Ahahahahaha. Dar e drăguț, tipul acela.

(Te-am așteptat) Sunt bucuros că m-ai așteptat. M-am întors.

(TAKUMI a spus pe Twitter că înregistrai, a ieșit bine?) Așa e. A ieșit bine. Ahahahaha. Dar o să terminăm după încă câteva melodii. Sunt multe melodii interesante. Albumul YFC e cel mai tare!

(Bună dimineața Gaku-chan. Kyaa! Sunt atât de fericită că ești aici, nici nu mă duc la baie!) Grăbește-te și du-te. Te vei uda. Vino înapoi când termini.

(Am un examen! Îmi poți spune câteva cuvinte de încurajare?) Nu renunța până la sfârșit. Nu e nimic ce nu poți lua, prin multă muncă și KiAi. Fă tot ce poți și treci!

(Încă nu ți-ai schimbat poza de profil?) Bine, bine...am să o schimb mai târziu. Chiar trebuie?

(Roller-ul apare în blog-ul YFC des în ultimul timp. Este Roller-ul GACKT (cu DVD bonus) sub dezvoltare?) Desigur. Sunt multe lucruri pe care nu le poți face cu roller-ul de pe piață. Roller-ul GACKT e în curs de dezvoltare ca tu să obții cea mai sexy talie. Vreau să iasă până la vară....

(Ce culoare la lenjerie îți place pe o femeie?) Am spus clar că nici una e cea mai bună, nu-i așa? Devino o femeie care poate fi complet dezbrăcată.

(Angajezi menajere?) Una noua a fost angajată. E o fată destul de drăguță. Sper să-și facă bine treaba.

(TAKUMI a spus că videoclipul de la ”Mata koko de aimasho” ne va face să plângem, e chiar atât de bun?) Așa e. Videoclipul a fost făcut în Sendai. În el e motivul pentru care suntem ca YFC și a sentimentelor prețioase. Plănuim să includem videoclipul pe album. Vreau să ajungă în sufletul câtor mai multe persoane. Cu siguranță îți va încânta inima.

(Stau dezbrăcată aici și mă uit cum se umple lista de Twitter cu GACKT) Ai să răcești. Pune niște haine pe tine!!! Sau cel puțin nu ieși afară așa. Ai să șochezi pe toți, nu?

(Cineva întreabă dacă îi plac asistentele, din moment ce lui YOSHIKI îi plac) Nu mă supără asistentele....dar urăsc spitalele...sau ar trebui să spun că sunt slăbiciunea mea.

(Cineva spune că speră că un răspuns de la GACKT i-ar reduce febra) Ar ridica-o. Pune KiAi și scade-o cumva și readu zâmbetul pe buze!!!!

(De obicei nu port sutien și chiloți pe dedesubt) Grozav!!! Așa ar trebui să facă o femeie. Sau ar trebui să spun, că sunt prea multe femei care dorm în lenjerie, și nu e bine. Dacă dormi cu lenjeria pe tine, sânii tăi vor atârna. Sânii tăi sunt normal susținuți de mușchi. Dacă folosești altceva ca să-i susții în loc de mușchi, vor slăbi și pieptul tău nu va arăta bine.

(Dacă YOSHIKI spune că va participa în S.K.I.N., vei participa și tu?) OK, dacă el spune că va participa, voi merge cu el. Ahhhh...mă întreb dacă MIYAVI...Poate că nu....

(Cineva întreabă când recomandă el să mânânci proteine) Este mai bine să mânânci în timp ce faci exercițiile, desigur. Ce e important e să mânânci ceva de bună calitate cu puțin zahăr. În ultimul timp sunt multe lucruri ce au proteine și sunt pline de zahăr. Acelea te vor îngrășa. Sunt mulți japonezi care cred că proteinele te îngrașă, dar eu nu mă îngraș.

(Fă-mă sora ta mai mică) Fi o femeie bună. Urmează calea spre feminitate până la sfârșit. Succes, surioară!!!

(Cineva întreabă care e punctul lui slab) Sunt slab la zâmbetele minunate. Întotdeauna mă doboară...nu prea mai găsesc în ultimul timp. Femei cu zâmbete minunate, asta este...presupun că o să le caut....

(Câte limbi vorbești?) Cam 4-5...Dar foarte puțină japoneză.

(Ce e viața?) O călătorie în căutarea răspunsului la întrebare.

(Ai fost prea pervers toată dimineața!) Nu mă pot abține, nu-i așa? GACKT e compus din 90% erotism.

(L-ai întâlnit pe Shigesato Itoi?) Nu. Dar cred că e o persoană minunată. Are puterea de a interpreta. Cred că e o persoană importantă. Nu sunt mulți ca el. Acțiunile lui sunt grăitoare.

(Te înțelegi mai bine cu copii decât obișnuiai?) Recent, a fost o epidemie de sarcini printre femeile de la biroul meu. Sau ar trebui să spun, de ce naiba au copii în același timp? Ei, sunt vești bune, așa că e în regulă. Totuși, chiar și șoferul meu a devenit tătic...e întotdeauna vesel.

(Ce mai face Magnum?) Poți veni să-l înveselești...a fost puțin cam singur în ultimul timp...

(Ce e bushido?) Modul de gândire că trebuie să-i protejezi persoanele care sunt importante pentru tine, și astfel modul de a trăi.

(Îți place părul scurt sau lung?) Chel, poate.

(Pari nemuritor) Îmbătrânesc cum trebuie. Sau ar trebui să spun, să strângi ani ca să îmbătrânești nu e așa de rău. Dacă poți privi înapoi în fiecare an la cum ai trăit și recunoști și ești satisfăcut, să strângi ani astfel pare un lucru minunat. Așa este.

(Cineva întreabă dacă preferă femeile netede jos) Evident. Nu e standard pentru femei? Nu e nici igienic. Sunt multe asiatice care îl lasă să crească....Ar trebui tratat ca părul de la subbraț. Dacă lași să crească părul jos, atunci ar trebui să lași și părul de la subbraț de asemenea. Pot accepta asta. Dacă ai convingere. Dacă nu, fă-l neted.

(Cineva întreabă dacă are o mașină McLaren) E modificată chiar acum. Nu am putut găsi una cu un interior bun....Dar mașinile McLaren sunt grozave!!! Nu a fost vreo mașină mai excepțională în ultimii ani.

(Cineva întreabă dacă ar trebui să-l dea pe fiul lor la cursuri de Tae Kwon Do) Cred că e o idee bună. Îl face mai puternic emoțional și cel puțin îi va face picioarele mai lungi. Cei mai buni artiști marțiali se antrenează de tineri.

(Cineva întreabă dacă, ca femeie, poate atrage prin erotism) Dacă femeile s-ar opri din a fi sexy, lumea s-ar sfârși. Devino mai erotică și fascinează bărbații din această lume. Dacă faci așa, bărbații se vor defini însuși. Așa este.

Ei bine, am să plec acum. Cu toți, petreceți ziua de astăzi pe care nu o să o mai aveți iar cu cele mai minunate zâmbete ale voastre. ”Nu există un lucru ca un zâmbet nenecesar în această lume.” Nu uitați aceste cuvinte. Ei bine, tuturor, Adi-OS!!! Mă întorc la lucru.

Yellow Fried Chickenz Blog - 17 ianuarie 2012

Aici este Căpitanul Studenților Juku GACKT, nenorociților!!! OSSSU!!!

Oricum,

Înregistrarea încă este amânată,

Și spunând asta,

Nu înseamnă că e din cauza versurilor.

TAKUMI~~~~Treci la lucru~~~!!!

Am să însumez totul la asta.

Progresăm cu noile melodii.

Ahahahaha.

Dar am făcut melodii bune.

Lucrul la versuri a fost destul de rapid.

Incluzând ziua de astăzi, le-am scris câte una pe zi.

Cred că e un lucru bun.

Ei, continui să lucrez la scenariul piesei în același timp,

Deci, să fiu sincer dacă mă întrebați, este agitație.

Dar nu e mult pentru mine de făcut.

Mai degrabă, se pare că JON e cel care e pe cale să se prăbușească.

Se pare că nu poate ține pasul cu lucrul.

Atât de mult că nu poate nici măcar să posteze pe blogul lui.

Și ieri, am prezentat BUNRAKU pe scenă,

Așa că mi-a fost luată puțină energie.

Ei, nu e ideea că urăsc să-mi fie luată.

Am să o iau înapoi de la altcineva acum...

Așa e~~~~

Trebuie să mă grăbesc să termin aceste versuri...

Apropo, am mâncat cu TAKUMI astăzi.

Căpitanul Studenților Juku GACKT

Twitter 27 octombrie 2011

Neața. M-am trezit la o oră ciudată dimineața asta. Înainte de a pleca, presupun că voi răspunde tuturor pentru puțin. Ei, ei, ei...

(Cineva îl roagă să-i ureze la mulți ani) La mulți ani. Sper că ai o zi minunată. Fă ca anul tău să fie semnificativ astfel încât să poți deveni o femeie minunată.

(Cineva spune că au un festival la școală astăzi și îi cer să vină să cumpere vafe) Ahahaha. Vreau să vin. Sunt în Osaka acum. În curând trebuie să plec pentru spectacol.

(Cineva întreabă dacă tatuajul lui de pe spate de la concert a fost henna) A fost un tatuaj acolo? Nu l-am putut vedea. Ahahahahaha.

(...) Picioarele mele au fost zgâriate la concert. M-am simțit de parcă am să lovesc din greșeală pe cineva, din reflex. Poți încă să le lingi, presupun, dar nu zgâria!!!

(Cineva întreabă dacă vocea lui e bine) Vocea mea încă nu și-a revenit. Când încep să mă antrenez după asta, și să-mi măresc viteza metabolismului și a temperaturii corpului, își va reveni puțin câte puțin. Își va reveni la timp pentru spectacol. Când pot vedea zâmbetele tuturor de pe scenă, vocea mea revine înapoi misterios. Așa funcționează.

(Cineva spune că a răcit și îi cere să aibă grijă să nu se îmbolnăvească și el) Răcești pentru că ești dezhidratată. Când dorm, dorm undeva unde umiditatea e destul de mare. Rareori răcesc. Oricum, dă-i umidificării o încercare.

(Cineva spune că a renunțat la țigări acum 2 luni și încă tânjește după ele și-l întreabă cum a reușit el) Dacă ai nevoie de ceva să pui în gură, găsește pe cineva și sărută-l sau ceva. E o cale mai bună.

(Cineva spune că a fost impresionată de blogul lui, și vrea să-și purifice sufletul la YFC. E în ordine să meargă din instinct?) Începe să faci ceea ce poți. Ce este important este să nu devii epuizată. Acționează. Nu uita asta.

(Cineva spune că BUNRAKU apare în sfârșit pe ecrane în Japonia) În sfârșit apare pe ecrane în Japonia. Cred că e un film interesant, așadar uitați-vă cu toți. Chiar cred că e interesant.

(Cineva întreabă dacă e în ordine să vină la YFC însărcinată în 8 luni) Privește-mă din locurile din dreapta sus, din spate. E destul de violent și nu vreau să se întâmple ceva.

(Cineva spune că ”îl înșeală” pe GACKT pentru că-l admiră pe TAKUMI și își cere iertare) TAKUMI e un frate mai mic și drăguț. Fiți afectuoși cu el. E drăguț.

(Cineva întreabă dacă bărbații în general vor ca femeile să fie sălbatice în pat) Nu e vorba că vrem, ci ”Te poți opri?”

Ei atunci, voi pleca acum. Vom avea un festival grozav iar în seara aceasta. Veniți cu KiAi-ul vostru și luați iubire. Să aveți cele mai bune zâmbete toată ziua. ”Nu există un lucru ca un zâmbet nenecesar în această lume.” Ei atunci, Adi-OS!!

Argh, se pare că lista mea a dat o eroare și am ratat una, pentru că mă întrebam de ce era o întrebare postată fără răspuns. Uite așa.

(Cineva întreabă de ce și-a făcut un tatuaj) Ei, e o poveste lungă. E pentru a-mi aminti de 11 martie și de ceea ce trebuie să fac...voi scrie în blogul meu când am ocazia.

Twitter 6-7 aprilie 2011

6 aprilie

Bună dimineața...sau este deja ”bună nu dimineața”....am lucrat toată dimineața și când s-a calmat puțin, era deja atât de târziu...în ulrimul timp, simțul meu de timp a luat-o razna.

Filmarea pentru serial a început, și înregistrarea a înaintat mai mult decât mă așteptam. Oricând am un moment liber, vorbesc cu persoane din Minamisaniriku și alte locuri, comentând despre diverse lucruri...am nevoie....cam de încă 5 trupuri.

(Cineva întreabă de somnul său) Nu dorm mult....sau ar trebui să spun, m-am prăbușit o dată, de la 10 seara până la miezul nopții, noaptea trecută, și sunt treaz de atunci. Ceasul meu intern e setat pe timpul GACKT. Din moment ce lucrez cam 60 de ore pe zi, nu prea e sincronizat.

(Cineva spune că abia așteaptă serialul, și îl roagă să-și amintească de copii orfani) Desigur. Numărul orfanilor în Japonia crește repede. Nu este prea mult ajutor sau sprijin din partea țării pentru ei, așadar ar ajuta dacă țara ar fi creat mai multe strategii în privința lor. Ce pot eu vedea ca individ este o mică parte. Am făcut lucruri individual pentru un timp îndelungat, dar asta nu e bine acum. Situația nu se va îmbunătăți.

(Încă 5 ca tine nu ar fi de ajuns, haha. Nu te suprasolicita, ești prea serios) Nu sunt serios. Este o neînțelegere. Nu sunt acel gen.

(Ar ajunge 5?) Nu.

(Nu înțeleg diferența dintre ”donații” și ”ajutor”. Durează mult ca banii să fie trimiși?) De fapt, donațiile ajung la victime tocmai din septembrie încolo. Este posibil ca să dureze și mai mult. E din cauza problemelor cu sistemul Crucea Roșie, dar și pentru că zonele afectate încă nu s-au liniștit. Dacă fac o listă cu motive, probabil nu s-ar mai sfârși, dar din următoarea activitate, vom schimba metoda de donație una după alta.

               

Printre lucrurile de care avem nevoie cel mai mult acum, trebuie să ne gândim și la ajutorul pentru organizațiile voluntare. Sunt multe organizații, și un număr surpinzător de mare de persoane care sunt voluntare în zonele afectate. Dar și ei au nevoie de bani pentru a putea lucra. Să-i sprijinim este o altă problemă la care trebuie să ne gândim.

(Cineva îi spune să aibă grijă de el în timpul filmărilor) În acest moment, exersez luptele cu sabia și citesc cartea. Ce m-a făcut fericit de data aceasta, este că printre actorii care i-am întâlnit pentru prima dată erau mulți dintre cei care au sprijinit SHOW YOUR HEART. Când i-am salutat pe toți individual, cu toți au spus ”Mulțumim”. Și când eram ”?????” mi-au explicat ”Sprijinim SHOW YOUR HEART”...

(Cineva abia așteaptă să-i vadă comportamentul răutăcios, erotic, dar se întreabă cum arată) Mai mult nebun decât erotic. Ei totuși, e erotic, aha. Erotic, deștept, nebun, și destul de neechilibrat. Un bărbat periculos. Cum arată? Eu sau el? Cum arăt eu nu contează, sunt eu. Este o problemă dacă o imagine asupra cuiva nu este făcută cum trebuie. Nu sunt eu mai neechilibrat decât de obicei?

(Cineva crede că e păcat că ajutorul nu ajunge până în septembrie) Nu avem ce face din moment ce e o amânare. Am știut asta de la început. Cu toate acestea, dacă întrebi dacă am fi putut face același lucru în acel timp, nu cred. Desigur, cred că ceea ce am făcut atunci a fost ceea ce era nevoie. Desigur, de acum încolo, vom schimba cui îi oferim ajutorul.

(Când va fi lansat CD-ul Gackpoid?) Foarte curând. E aproape gata. Sau ar trebui să spun că sunt emoționat? Am fost emoționat să-l fac eu. Ahahahaha. În mai multe feluri. Chiar am întrecut limita gândindu-mă ”poate o persoană normală să cânte asta????” Ahahaha. Dar cred că e interesant. Vreau să acceptați provocarea. Cât de mult puteți cânta? Asta va fi destul de interesant.

(Cineva spune că e important să acționezi repede și să lovești fierul cât e cald) Decât să te gândești și să nu acționezi, poți rezolva mai multe probleme în timp ce acționezi...nu? Dar nu vreau nici să fiu o persoană a cărui cap e prea plin să acționeze. Oricum, ”doar fă-o”....Te poți gândi la eșecuri în timpul nopții și să repari în următoarea zi. Așa se face. Nu?

(Ajutor ar fi necesar nu doar temporar, ci pentru o perioadă mai îndelungată, te rog să ne răspunzi dacă putem ajuta) Mulțumesc. Desigur că voi avea nevoie de cooperarea tuturor din moment ce va dura mai mult timp. Nu pot să fac nimic singur. Oricum, vreau să confirm și să fac activități una câte una. Nu vreau să risipesc sentimentele voastre. Vă rog să mă asistați și de acum încolo!!!

(Cineva a auzit de criticile de la Bunraku din Hong Kong și vrea să-l vadă acum și mai mult) Înțeleg. Bunraku va apărea în curând. Cred că imediat ce data de lansare în Japonia se va decide, veți putea să vă bucurați de el în cinema. E un film destul de unic. Este interesant și plin de idei. Dacă mă întrebi ce fel de film este, e foarte nebunatic și amuzant. Ahahaha. Asta e amuzant.

(Vei continua cu MOON SAGA?) Da. Deși durează ceva timp. Va fi după următorul an. Din moment ce e un proiect mare. Cred că voi putea să vi-l ofer în 2013. Acest proiect este o răscruce. O răscruce a vieții mele.

(Oare doar eu nu îmi pot da seama dacă GACKT este un ossan (bărbat de vărstă mijlocie) sau un tânăr, citindu-i răspunsurile) Sunt un samurai tânăr, avant-garde, agresiv care țintește să fie un ”Super Ossan”. Acum mult timp, președintele companiei obișnuia să mă strige ”Bunicule...Bunicule, unde te-ai dus...?” După ce i-am spus ”Nu ești tu cel bătrân?”, mă strigă ”tinere” de atunci.

(Am văzut Bunraku de două ori și cred că e tera-amuzant. M-am îndrăgostit de tine iar din cauza scenelor de acțiune cu Josh) Am crezut că este DORA-amuzant. Cei din Canada au râs și au spus ”E dora-amuzant!!!” Și asta a fost dora-grozav. Acțiunea e destul de neechilibrată și periculoasă.

7 aprilie

Neața. Toți cei din Miyagi sunt bine? Încă am câțiva prieteni pe care nu-i pot contacta. Mă rog să nu fie răniți. Oricum, în astfel de circumstanțe, nu ai nimic de făcut decât să fi pozitiv, și să continuăm, dar e frustant să nu pot face nimic pentru nimeni...

Oricum, să dăm ce avem mai bun. Să continuăm să înaintăm. Mă rog acum ca nimeni să nu fie rănit. Tocmai am primit un telefon de la cineva. Sunt în siguranță....Totuși, trebuie să ținem capul sus și să continuăm. Să dăm ce avem mai bun. Da, împreună.

(Cineva îi scrie din zona afectată că familiile lor nu sunt rănite) Înțeleg, asta e bine. Sunt bucuros că nu sunt răniți.

(O femeie însărcinată îi scrie din zona afectată că era speriată, dar că e bine, și că Miyagi nu ar trebui să fie subestimată!) Sunt bucuros că ești în siguranță. Așa e. Nu subestimați Japonia!!! Să dăm ce avem mai bun.

(Cineva din Fukushima îi scrie să-i spună că sunt mulți copii îngrijorați, dar vor să-i liniștească cu un zâmbet) Așa e. Sunt mulți copii pe care îi poți salva cu zâmbetul tău. Dă tot ce ai mai bun cu cel mai bun zâmbet al tău. Să dăm tot ce avem mai bun împreună.

(Cineva din Miyagi îi mulțumește pentru cuvintele sale) Să dăm tot ce avem mai bun împreună. Curajul tău va da speranță celor din jurul tău. Să dăm ce avem mai bun.

(Cineva îi spune să-și limiteze grijile pentru Miyagi, pentru că a fost un cutremur mare și în Iwate, Aomori și Akita) Nu mă limitez. Cu toți dăm ce avem mai bun împreună. Toți știu asta. Să dăm ce avem mai bun împreună.

(Un licean din Fukushima îi spune că până să-i citească răspunsurile pe Twitter, cu toții se panicau de moarte și-i mulțumește) Chiar dacă nu o putem face singuri, cu puțin curaj de la toți putem continua să construim o zi de mâine minunată. Ne vom construi viitorul. Este KiAi. Avem o datorie față de următoarea generație să construim un viitor pentru ei. Să dăm tot ce avem mai bun împreună. Astfel încât să fie mulți copii în viitor, care să fie bucuroși că s-au născut.

(Cineva spune că știau că nu vroia să se limiteze, dar nu ar fi trebuit să spună ”nord-estul Japoniei” în loc?) Nu am scris cu intenția de a limita, dar e pentru că acolo a fost cutremurul. Îmi cer iertare dacă s-a înțeles greșit. Iertare. Cuvintele sunt grele...

(Cineva îi spune că îl vor îneca în marea din Okinawa și îi vor apuca sfârcurile mai mult dacă continuă să spună astfel de lucruri amatoare) Mai mult? Nu am fost încă apucat.

(Cineva din Iwate spune că cel mai recent cutremur i-a speriat și că au plâns în timp ce-și căutau iar casele, dar vor da tot ce au mai bun) Așa e. Trebuie să mergem mai departe. Să dăm ce avem mai bun împreună. Pentru că sunt astfel de momente, fi bun cu oamenii și atinge-le inimele. Sunt persoane care vor fi salvate de acest lucru. Nu?? Să încercăm din răsputeri împreună.

(Cineva spune ca părinte că vor să lase ceva în viitor pentru copii lor, chiar dacă este doar o mică putere) Nu e mică. Pentru un copil, existența părinților e uriașă. Copii devin adulți privind la voi. Pentru că este o astfel de perioadă, sunt multe lucruri pentru care trebuie să ne dăm silința. Să dăm tot ce avem mai bun împreună. Trebuie să punem KiAi în a merge mai departe, sau altfel visele noastre pentru viitorul copiilor noștri vor dispărea. Nu?

(Vreau eu să te apuc!) Nu am să te las....

(Cineva spune că majoritatea persoanelor îl înțeleg, chiar dacă sunt câteva care îi caută nod în papură) Nu cred că îmi caută nod în papură...cred doar că...cuvintele sunt grele. Sunt bine, mulțumesc. Acelor persoane care nu o spun cu răutate și învinovățind persoane nu va ajuta la nimic acum. El a spus că ea a spus...nimic nu va fi creat dacă ne plângem. Nu? Mulțumesc.

(Dacă nu am voie să le apuc, pot să le sug?) Doar puțin.

(Cineva a văzut în ziar că echipa de prevenție a dezastrului de la liceul Maiko a plecat să ajute în zona afectată și s-a gândit ”Ah! Ryou-kun” (din videoclipul ”No ni Saku”, care a ajuns să-l cunoască pe Gackt scriindu-i despre echipă)) Am auzit de la Ryou că toată lumea face ce poate. Aparent, atât profesorii cât și studenții vor să facă ceea ce pot. Avem și aici niște prieteni în aceeași barcă.

(Serios? Sunt un băiat, le pot suge?) Scuze...acesta este un costum mobil doar pentru femei. Bărbații trebuie să caute unul singuri. Scuze.

(Cineva întreabă dacă paharele Baccarat din casa sa sunt în ordine după cutremur) Casa mea e în regulă. Tocmai am primit un telefon de la un prieten din Tohoku. Primul lucru care l-am auzit a fost ”Ești bine?”, chiar dacă nu era timpul să-și facă griji pentru mine. Cumva...am plâns. Să dăm tot ce avem mai bun.

9 dimineața. Trebuie să mă pregătesc. Toată lumea, zâmbiți și dați ce aveți mai bun. Pentru că acele zâmbete vor salva inimile persoanelor care simt că nu mai rezistă. Să dăm tot ce avem mai bun cu cele mai bune zâmbete. SHOW YOUR HEART, SHOW YOUR HEART, SHOW YOUR HEART. Yeeeeah!! Este KiAi. Ne vedem!!

Bits Lounge Interviu

Sunt multe filme care își au premiera în lume la Festivalul de Film Internațional de la Toronto, dar unul dintre ele atrage atenția, în special ”BUNRAKU”, o nouă lucrare a directorului Guy Moshe, care a creat o agitație cu filmul său ”07”Holly”. În acest film, cu un cast a celor mai cunoscuți de la Hollywood, din Japonia, după ce a primit un telefon încântat de la director, GACKT a participat. Pentru premieră, GACKT și-a eliberat un loc în programul său ocupat pentru a apărea pe covorul roșu, și astfel am putut să ne întâlnim cu el în premieră și să-l întrebăm despre design-ul producției.

                În ziua interviului, GACKT a apărut acompaniat de un parfum elegant și dulce ca de lemn de santal, purtând un costum casual de un alb curat. Apariția sa, atrăgând atenția chiar și într-un loc aglomerat de stelele de cinema, lăudat ca ”frumos” de directorul Luc Besson, ce fel de persoană ar putea fi acest GACKT?

                ”Asta e prima dată când particip la un festival de film. Când ne-am făcut propriul film (”MOON CHILD”, 2003), lansarea nu s-a potrivit cu nici un festival de film.”

                A spus că asta este a treia zi în Toronto, și pentru că făcea parte în plus și din sesiunile foto pentru festivalul de film, a avut puțin timp și în privat.

                ”Dar e stimultant doar să vin peste hotare astfel. E amuzant.”

                A zâmbit în timp ce spunea asta, și ne-a spus despre noul film ”BUNRAKU”.

                ”Prezentarea e extrem de interesantă. E un film de acțiune ce folosește o metodă diferită de prezentare față de cele de până acum, și de asemenea este un film ”călătorie”. Echilibrul între părțile care au fost făcute obsesiv fără efecte speciale, și cele care au fost făcute folosind tehnologie de ultimă oră e interesant. Prima mea impresie a fost că era un film extraordinar.”

                A continuat cu vocea ușor aspră, ridicând sprâncenele puțin.

                ”A fost foarte dificil să spun ce era scris pe pagină. M-am simțit ”Ce vrea el să spună?” la început. Dar am înțeles că încerca să facă ceva interesant. Directorul m-a întrebat pe mine pentru că vroia să faceă un film interesant, și era legat de cultura japoneză, dar în același timp erau lucruri pe care nu le pot exprima....Am crezut, ca muzician, ca actor, că erau multe semnificații în a putea transmite cultura japoneză peste hotare. Mi-am zis că era o sincronizare minunată pentru a prezenta ceva ce trebuia să fie făcut de mine, ca japonez, ca asiatic, așa că m-am gândit ”Da, atunci, să o fac?”

                Dar nu a spus ”Da” imediat ce a citit scenariul.

                ”Primul scenariu a venit târziu, așa că nu am dat un răspuns definitiv până nu m-am întâlnit cu directorul. Când i-am spus producătorului meu ”Vreau să vorbesc mai întâi cu directorul, apoi voi da un răspuns”, Guy Moshe a zburat direct în Japonia, și atunci...cât de mult a fost...am vorbit cam 10 ore. După ce am vorbit atât de mult timp, entuziasmul său mi-a fost transmis și mie, și am răspuns că voi accepta.”

                Filmarea a fost în România din primăvara lui 2008...

                ”Programele tuturor celor care participau erau aglomerate, nu am putut nici eu mai mult de 2 luni. În timpul acesta filmam, într-o zi ne trezeam la 4 dimineața și ne culcam la 3 dimineața. Serios, nu am înțeles acel program. (râde) A fost oribil. Serios. Prima lună a fost astfel. Atunci, în ultima lună, eram aproape gata. Pentru că puteam vedea cât de mult mai este de filmat, puțin câte puțin programul meu s-a rărit. Am folosit acel timp să mă antrenez și pentru alte lucruri...așa a fost.”

               

                Și atunci conversația s-a îndreptat către colegii săi...

                ”Oricum, în câteva cuvinte, toată lumea se bucura de viață, mult. Cu un program atât de dificil, atât de dur, o persoană din Japonia ar lua o pauză. De exemplu, dacă ai un program încărcat de luni până sâmbătă, duminica ți-ai lua liber, nu-i așa? Dar ei lucrau de luni dimineața până sâmbătă seara și atunci, sâmbătă seara, dădeau petrecere. De fiecare dată!!! (râde) Cu toți se adunau sâmbătă seara și petreceau. La început, am refuzat să particip. Dar după ce Demi Moore m-a invitat, am început să merg. Mi-am schimbat părerea după ce am văzut că toată lumea se bucura. Instictiv, ei, cum să spun...se distrau ca să-și odihnească spiritul. Am fost foarte mișcat când i-am văzut. Așa că după asta, de când se terminau filmările, până la 6 sau 7 dimineața beam și ne distram împreună, apoi dormeam 2-3 ore....Cantitatea de somn pe care o aveam nu s-a schimbat, dar cumva faptul că duminică era zi de odihnă, simțeam că era ceva ce-ți odihnea spiritul, și am crezut că asta era genial.”

                ”De atunci încolo, sentimentele mele s-au schimbat, gândind acest lucru, decât să-ți ridici sprâncenele, dacă este groaznic ar trebui să râzi și să te bucuri. După ce am filmat ”BUNRAKU”, am avut un turneu internațional cu peste 60 de date. Întotdeauna mă antrenez înaintea unui concert, dar cu 3 ore din aceea zi, când mă gândesc în timpul repetițiilor și fac calcule pentru adevăratul spectacol, este pentru 12 ore pe zi și asta continuă timp de câteva luni. Dar chiar și în timpul acesta, m-am străduit să merg și să mă distrez. Poți reînvia un trup obosit prin odihnă, dar nu și o inimă obosită. Am înțeles asta de la filmarea filmului ”BUNRAKU”.”

                Reprezentând fanii din Toronto, am întrebat ”Când plănuiești să vii pe viitor în America de Nord?” Și el mi-a răspuns ”Anul viitor, plănuiesc să vin în America în turneu. Nu pe arene, ci în cluburi. Plănuiesc să cânt în locuri cu 2000-3000 de persoane.” Ziua când poate fi văzut de aproape, destul cât să ajungi și să-l atingi, și vocea sa să fie auzită este mult așteptată.

                GACKT a vorbit cum, deși activitatea sa principală este muzica, mai mult decât doar să apară la televizor sau pe scenă, el vrea să facă pași spre lumea filmelor, incluzând Hollywood.

                ”Sunt multe lucruri (în afară de filme) pe care vreau să le fac...La ce mă gândesc cel mai puternic este să-mi fac visele să se adeverească. Să le transform în realitate. Copii din această lume încep să nu mai viseze. Vreau să le ofer un vis acelor copii, și să le dovedesc că îl poți transforma în realitate.”

                Încrederea sprijinită de muzica grea ce îl pune departe de mulțime, și credința de a continua într-o lume necunoscută având încredere în el însuși, suprapunându-se cu rolul său din drama Taiga. Dar nu îmi pot lua privirea de la GACKT, care îmi dovedește semnificația spiritului unui samurai.

*Site-ul unde era interviul nu mai este valabil.