”Yoroshiku onegai shimasu” – Ne-am salutat
și am pornit înregistrarea. Prima mea întrebare a fost despre detaliile
deciziei de a conduce producția seriilor de lucrări din acest proiect în Los
Angeles. Cu un ton calm, Gackt a început să vorbească.
Au
fost câteva motive, dar unul a fost că Japonia așa cum este acum nu are mediul
complet pentru a crea muzica mea. Desigur, venind aici, sunt multe la care să
te gândești în afară de sunet, dar din punct de vedere psihologic, pentru că
este bine într-un fel, am vrut să creez un mediu unde îmi puteam compune
melodiile…Pășind în acel curent, cred că a fost pentru că Los Angeles are staff
bun. Nu știu dacă este un loc bun sau nu de locuit, dar nu este rău ca mediu
pentru a crea muzică. Deși probabil că sunt multe persoane care ar spune că nu
mă potrivesc pe străzile din Los Angeles.
Asta așa este, huh. (râde)
Chiar și eu cred că nu ne
potrivim. (râde) Imaginează-ți. Ei bine, cât despre mine, am fost în Europa și
altele, dar sunt probleme cu programul meu…pentru că în timp ce nu aveam timp,
crearea clipului promoțional trebuia să fie făcută de asemenea, de exemplu dacă
o făceai cu ”PV-ul filmat în Hollywood, înregistrarea în Franța”, ar dura mult
timp și bani, și chiar și eu m-am gândit că nu o puteam face. Așadar, pentru că
le-am făcut pe ambele în același timp, aici (Los Angeles) era cel mai bine. În
special, pentru că staff-ul de imagine sunt de departe cei mai buni.
Gackt poate vorbi engleza?
Da…deși când vorbesc despre
detaliile fine a afacerii, sunt momente când mă blochez pe cuvântul corect de
folosit. Înțeleg cam tot ce spune cealaltă persoană, și pot spune estimativ
ceea ce vreau, așadar nu prea devin agitat în legătură cu conversația. Staff-ul
care a venit cu mine din Japonia, nu toți pot vorbi engleza, dar chiar și așa,
nu este vorba că sunt extrem de preocupați de asta în viața lor…Chiar și cei
care spun că nu pot vorbi mult pot cel puțin vorbi o engleză stricată, nu? Așa
că nu este vreo problemă. Sunt cei care au conversații doar prin a lista
cuvinte, cred că este uimitor că pot comunica astfel. (râde) Doar, cu asta ca
exemplu, dacă o făceam în Franța, majoritatea oamenilor nici nu ar fi știut
cuvintele. Doar eu aș fi putut comunica cu staff-ul local, și ar fi devenit o
situație unde eu trebuia să traduc pentru fiecare persoană, nu ar fi fost
groaznic? Acest aspect al comunicării a fost un alt mare motiv pentru care am
venit în Los Angeles.
Te-ai gândit să înregistrezi ”Mizerable” imediat după ce ai ajuns în Los Angeles?
Nu, mai întâi a fost înainte de
producția propriu-zisă. Doar cu staff-ul din Japonia conectat la sunet,
incluzându-i pe cei care au participat între, cred că au fost cam 8-9 persoane.
Am folosit un studio și o cameră, schimbându-le între ele și am făcut diverse
lucrări.
Ai făcut asta și într-o cameră de hotel?
Da, am făcut-o. Am schimbat
camera mea într-un studio. Așadar, camera mea este…ferestrele sunt întotdeauna
blocate, așa că atunci când intra lumea în camera mea spuneau ”Am pierdut
noțiunea timpului”. Zi sau noapte, întotdeauna erau lumânări aprinse, era o
situație unde erau constant sunete care se auzeau, nu? Ei (membrii alături de care
a înregistrat) s-au prăbușit unul câte unul. (râde) Au obosit. Așadar,
întotdeauna, negreșit, cineva dormea în pat. Eu rămâneam să lucrez până la
ultima melodie…întotdeauna dormind pe canapea sau pe podea. Este trist. (râde)
Serios, întotdeauna acaparează toată camera, uneori ai câteva persoane dormind pe fiecare parte
în același pat.
Dar Gackt era pe canapea sau pe podea.
Așa este. (râde)
(râde) Timpul tău de odihnă te constrânge la limitele pe care le-ai
avut până acum?
În
mare parte nu prea am. Până într-un punct în care e de râs, nu am.
Dacă ar fi să aproximezi, cât de mult?
Cât de mult ar fi? Dacă dorm 2-3
ore, e bine, nu? Pentru că abia am timp să mă odihnesc. Perioadele de timp sunt
împrăștiate. Pentru că nu am un stil de viață unde mă duc la culcare noaptea și
să mă trezesc dimineața. Dorm când vreau. Și în afară de asta, nu creeze eu
mereu melodii? Nu este un stil ce folosește 24 de ore. Este mai mult, melodie 6
ore, somn, melodie 6 ore, supermarket. (râde)
Supermarket?
(râde) Da. Venind în Los
Angeles, pot ieși doar noaptea, și singurul lucru deschis noaptea este
supermarket-ul, nu? Așadar, atunci când mă duc la supermarket, cantitatea pe
care o cumpăr este uriașă. Cred că ai fi fost șocat dacă ai fi văzut. Nu sunt
cărucioarele de aici uriașe? Pun atât de multe în el că ajunge să nu-l mai pot
mișca.
Toate sunt lucruri necesare?
Tu să-mi spui. (râde) Dar cred
că da. Toată lumea vine în camera mea, și toată lumea ia lucruri de acolo după
bunul plac, așa că rezultatul este o situație jenantă unde trebuie să cumpăr
tot. Așadar situația este astfel chiar dacă cumpăr mult.
Am auzit că ți-ai făcut provizii de lumânări parfumate ce ard în camera
ta din astfel de supermarket-uri de noapte. În Los Angeles, este o secțiune
pentru lumânările parfumate în majoritatea supermarket-urilor și magazinelor de
suveniruri, și sunt o grămadă de arome aliniate pe raft. Din cauza asta, sau
din cauza influenței lui Gackt, mulți din staff-ul japonez care au venit aici
au devenit ”lumânări” (râde) înainte de a realiza. Dar preferința lui Gackt
pentru lumânări vine de la blândețea luminii. Chiar și în studio-urile NRG unde
”Mizerable” a fost produs, a închis luminile și a înregistrat printre luminile
multor lumânări.
Chiar urăsc lumina electrică…sunt
slab împotriva luminozității. În special luminozitatea luminii electrice mă
face să mă doară ochii. Pentru că le urăsc deoarece îmi obosesc mult ochii, și
când sunt aici (în holul studio-ului), îi rog să reducă luminozitatea pentru
mine. Urăsc și iluminarea de deasupra, lumina indirectă este mai bună…așa că
folosesc lumânările. Mă calmează cel mai mult.
Melodiilor care au fost înregistrate pe ”Mizerable” le-a fost insuflată
viață sub aceea lumină pașnică. Din cauza producției lor detaliate și fine,
poți simți o situație de ”a le avansa fără piedici”, care este greu de spus în
cuvinte.
Am continuat producția
favorabil. (râde) Când am început partea computerizată, am avut multe probleme.
Cât la sută este gata (în ziua interviului)?
Cam 70%. Dacă vorbim de melodii,
mai sunt două de terminat.
Care este condiția gâtului tău?
Atmosfera este puțin uscată, așa
că îți poți da seama puțin de asta. (râde) Dar cred că este în ordine. Multe
emoții ies la iveală.
Ei bine, cu privire la înregistrarea părții vocale, nu este un semn de
dificultate…sau motiv de a presupune. Este acest program încordat?
(râs amar) Ei bine,
punctul-cheie este condiția mea fizică. Dacă vorbesc despre înregistrarea care
începe la 3 sau la 4 noaptea, a fost dur. Așa că problema este doar condiția
mea fizică.
În toate acestea, care este forța de motivare ce conduce înainte
creativitatea lui Gackt?
Hmm, nu le pot lista…dar
încrederea neîntemeiată și mândria că sunt un artist, și sentimentul de a dori
să urmez tematicile ce sunt purtate în esență în inima mea. Și, că sunt persoane
care mă așteaptă. Cred că toate acestea. Sunt oameni care au venit crezând în
mine. Dacă mă întrebi, pus în fața acestui fapt, cum pot răspunde? Este a nu-i
trăda pe cei care au crezut și cei care au așteptat, nu? Asta e ceea ce cred.
Atunci, din ce sentimente a venit titlul acestei lucrări ”Mizerable”?
Nu este vorba că mă țin de ceva
diferit sau orice altceva, dar…este ceva ce am auzit acum ceva timp. Ai spune
că ”Miserable” are o semnificație profundă tristă, negativă, nu? Dar eu aș răspunde
că ”Aia se scrie ”Mis-”, nu-i așa? Al meu este ”Miz-”. Cred că în mod natural
”Mizerable” are o altă semnificație.” Cu toate acestea, o pot spune de obicei
dacă te pot face să asculți melodia și să o simțim deoarece cred că ai înțelege
semnificația pozitivă pe care o are această melodie.
Așadar, titlul acesta este un cuvânt pe care Gackt l-a inventat?
Da…desigur, o parte din el este
legat de semnificația originală, dar este un cuvânt din interiorul meu.
Este această lucrare pe care o faci acum în stilul imaginii pe care ai
avut-o de la început?
Desigur, sunt părți care s-au
mărit. Doar că, eu singur nu contez pentru tot, imaginea tuturor (membrilor) se
alătură, nu? Așadar, nu este vorba că doar setez o nouă direcție. Calea spre
care indic ar putea să fie departe și să continue la infinit, dar dacă toată
lumea indică în aceea direcție până la un anumit punct, atunci poate deveni o
lume destul de mare, dar dacă eu indic înainte și restul indică înapoi, nu are
rost să vorbesc despre asta. (râde) În crearea muzicii, aceste lucruri sunt
comune. De data aceasta, pentru că melodiile nu se aud în mintea nimănui decât
a mea, să le explic durează extrem de mult. Așadar, în timpul scurt pe care îl
am, am încercat să-i aleg pe cei care mă înțeleg. Am strâns persoane care știu
ce fel de persoană sunt, în ce stil de viață am trăit până acum, ce schimbări
am adus în sentimentele mele până acum, ce cred despre lucruri, în ce cred…Desigur,
sunt și cei care nu știu, și așa cum mă așteptam vorbesc mult cu ei. Despre ce
simt și ce cred.
Din
aceste lucruri, în legătură cu ce crezi și ce simți, ce părți din aspectul
producției acestei lucrări diferă cel mai mult de munca ta anterioară acesteia?
Să o faci cu postura ta, mintal, intuitiv…
Hmm…mă
întreb ce…
Cred
că probabil, deși Gackt nu s-a schimbat, mediul care te înconjoară s-a schimbat…
Ei, s-a schimbat mult…(râs
dureros) Eu, când vreau să duc greutatea unui lucru, sau când trebuie să duc
greutatea unui lucru, nu pot renunța la ceea ce am dus până atunci și să încep
ceva nou. În timp ce fac acest ceva, indiferent de ceea ce fa, greutatea
bagajului pe care îl am crește stabil. Dar nu pot trăi astfel. Cred. Aceasta
este postura mea…și este dificilă. Situația mea de acum. Dar nu sunt trist. Nu
este doar dificil. Pe când luând hotărârea de a o face eu, răspunzând la
lucrurile pe care vreau să le văd și să le caut, acolo este adevăratul
sentiment că continui să înaintez chiar și puțin. Pentru că stau cu fața
înainte. Eu, chiar și când scriu versuri, când se întâmplă ceva dureros, normal
că ceea ce scriu devine întunecat, și tristețea, durerea și singurătatea ajung
în ele, dar dacă terminam astfel, nu ar fi prea trist? Când întrebi ”Mai
urmează ceva?”…Ceea ce scriu este ”poezie” și nu este doar o listă de cuvinte
superficiale. Chiar dacă este pozitiv, nu este scris ca ”Soarele a răsărit. Dă-i
drumul!” (râde) Pentru că eu cred că este mai mult o carte de auto-ajutorare
decât un ”poem”.
Probabil că așa este. Atunci, este ceva în special care ai încercat să
introduci în producția acestei lucrări?
Mai mult de jumătate din
staff-ul de această dată este străin…nici măcar câțiva dintre ei erau japonezi,
nu? Ce vreau să spun e că…atunci când mă întreb de ce cred că vocea este un
lucru uimitor, este din cauză că poate transmite sentimente. Chiar dacă este
probabil adevărat că vocea este un instrument, dacă ai un mod neîndemânatic de
a vorbi, când îți pui sufletul în ea sau îi dai viață, ”trăiește”. Metoda
folosită de cei care cântă cu vocea cu siguranță nu este potrivită pentru cei care
scriu melodii sau versuri. Chiar urăsc când, cineva a pregătit melodia, cineva
a pregătit versurile, și tu acum doar trebuie să o cânți. Nu îmi place nici
când se face un amestec la întâmplare a ceva scris pe bucăți…la urmă, lucrurile
care sunt făcute doar prin a cânta o listă de cuvinte, doar prin a cânta o
listă de sunete nu sunt interesante și nimeni nu crede că sunt buni. În afară
de asta, cred că nu este nevoie ca eu să fac asemenea lucruri…cred că există un
lucru ca ”Nu sunt alte versuri posibile pentru această melodie”. Nu cumva sunt
versuri ce se nasc pentru acest cântec, o melodie ce s-a născut pentru acest
cântec? Cred că pot reuși să creez acest fel de relație.
Brusc tonul vocii lui Gackt a început să fie presărat cu pasiune.
Negreșit, cauza acestui lucru este puterea ”sentimentelor” sale cu privire la
muzica sa. ”Sentimentele” ascuțite și extrem de pure ale lui Gackt Camui. Doar
cât reascult înregistrarea interviului de pe casetă, simt că sunt uimit de
ferocitatea sa.
Atunci, aceea situație este de
asemenea ceva ce este aplicabil celor care fac sunetele în procesul creării
muzicii. Nu este vorba că vreau să fie făcută ”pentru că este scrisă ca
partitură, te rog să cânți aceste fraze astfel.” Dacă o făceam, nu puteam doar
să intru pe un calculator? Dar pentru că vreau să duc ”sentimentele”, trebuie
să-i dau viață…durează ceva timp să explic asta. Nu sunt momente când japonezii
care pot schimba cuvinte nu pot comunica cu inimile? Indiferent de cât de mult
le explici că ”nu este așa”. Chiar și așa, de data aceasta jumătate din
staff-ul meu nu poate comunica în japoneză, nu? Nu pot pune versurile din
melodii să se potrivească cu engleza.
Chiar ai fi putut să o faci dacă era o traducere ad-literam.
Exact. Dar asta ar fi ca și cum
ai citi un manual de instrucțiuni. Explicând părțile unde ”nu este așa” a durat
mult timp. M-am săturat complet. (râde) Am început să mă gândesc că indiferent
de ceea ce fac ei nu mă înțeleg. Dar cred că și asta este ceva natural. (râs
dureros) E doar că, sunt momente când chiar îmi doresc să putem comunica prin
inimile noastre. Nu are nimic de a face cu faptul că sunt japonezi sau străini.
Chiar dacă sunt japonezi, cei care nu comunică nu vor comunica, și chiar dacă
sunt străini, cei care înțeleg vor înțelege.
În acest punct al conversației noastre pe care am ascultat-o până acum,
pot înțelege că înregistrarea de data aceasta a avut întoarceri și răsuciri.
Chiar și așa, Gackt spune că poate vedea clar imaginea finală, și declară
hotărât că nu a făcut nimic la nimereală în crearea sa.
E
din cauză că o fac în timp ce pot vedea rezultatul. Desigur, sunt multe lucruri
noi, dar am venit aici din dorința de a o face într-o formă care a coborât
asupra minții mele și a corpului meu. Nu este vorba că am veni aici să scap de
ceva. (râde)
Atunci, ce fel de lucrare pare că a devenit ”Mizerable” în forma sa
completă pentru Gackt?
Asta este ”eu însumi”. Nu este
”ce este pentru mine”, ci ”eu sunt”. Este cea ce am simțit în aceste luni fără
număr, eu de acum, imaginea mea așa cum va fi de acum încolo, o parte din ea…nu
mai mult. Sentimentele mele complet ambalate într-un pachet, nu? Dar, este ”o
parte”. Nu ”o concluzie”. Până acum, a fost o lucrare făcută în grup de cinci
sau mai mulți, dar pentru că fac asta singur, eu, de data aceasta…”sentimentele”
sunt mai profunde.
Așa este. Ce fel de lucrare ai vrea să fie pentru cei care o ascultă?
Chiar nu vreau să spun nimic imoral,
așadar, vreau să fie o șansă pentru ceva pentru acele persoane. Asta este doar
cea ce cred. Lucruri ca ”trebuie să” și ”ar trebui să” sunt nefolositoare. Nu
este într-un dicționar sau biblie, așadar vreau ca să o simțiți pur și simplu.
Nu vreau să vă gândiți la ea. Doar că, eu întotdeauna gândesc astfel când
compun melodii…nu este consumabil de trist? Nu este așa, de exemplu, vreau să
fac o melodie asemeni unei biblioteci cu o intrare largă. O pui în mana ta și o
citești, înțelegi conținutul, și inima ta este impresionată…chiar dacă o pui pe
un raft temporar, când o recitești după cine știe câți ani, nu-i așa că
sentimentele tale și interpretarea cantității și calității experiențelor pe
care le-ai avut se schimbă iar? Mi-ar plăcea să fie o astfel de melodie.
Seamănă cu mine, nu? (râde)
(râde) În această melodie, ”o bibliotecă cu o intrare largă” este și
dovadă că ”melodia trăiește”, nu-i așa?
Da. Cred că este din cauză ca
are un suflet.
Este și că melodiile lui Gackt au ”o parte care nu te lasă”?
Așa este. Partea aceasta nu va
ceda cu siguranță. Eu însumi, acum că sunt solo…cred că părțile cele mai
importante (a lucrării) ar putea fi lucrurile pe care nimeni decât eu să le
poată face, lucrurile care nu vor funcționa dacă nu ești eu. Vreau să devină o
șansă pentru ceva ce există în oameni, și să devină și o șansă pentru o acțiune
pozitivă. Asta e ceea ce creez.
Și când faci asta, cel mai important lucru este să asculți toate
melodiile din această lucrare decât să vorbești despre, nu?
Da, este mai bine. Vreau să o
simțiți. Chiar spune totul, acest cuvânt. Cu siguranță veți veni înapoi cu
ceva ce ”simțiți”. Făcând lucrurile care le poți face…asta este tot. Ți se va
răspunde cu un ”rezultat”.
În asta, este ceva la care speri?
Chipurile fericite ale tuturor,
nu? Nu este vorba că doar spun ceva ce sună drăguț. Ceea ce vreau ar putea fi
ceva diferit, dar dacă întrebi ”ce vreau să văd”, asta este. Nu sunt perfect și
sunt momente când sunt dărâmat. Dar ceea ce mă face să înaintez sunt sentimentele
persoanelor care așteaptă, sentimente ce ajung la mine. Oricum, vreau să-i văd
pe toți în curând. Sentimentul devine mai puternic atunci când citesc
e-mail-uri și scrisori…vreau să-i întâlnesc pe toți, să le văd chipul. În
special pentru că sunt în studio în fiecare zi uitându-mă la nimic altceva
decât la bărbați. (râde) Când ies înaintea tuturor, și îmi transmit sentimentul
de așteptare, este cel mai fericit lucru pentru mine acum, este o comoară de neînlocuit.
În mai, Gackt s-a întors temporar în Japonia, și imediat după s-a
îndreptat spre Franța pentru o carte-foto ce urmează să fie publicată de biroul
său.
Pentru că a trecut mult timp de
când am fost în Franța, m-am gândit că mi-ar plăcea să-mi văd prietenii…și
mi-am dorit să pot vedea cerul de acolo. L-am văzut în timpul unei filmări de
acum 2 ani, și voiam să văd un cer care m-a făcut să mă simt ca atunci.
Într-adevăr, când l-am întâlnit în Los Angeles, Gackt a vorbit mai mult
despre un număr de lucruri. Despre multele bagaje care le-a adus, despre filmul
”Farinelli”, despre membrii de la înregistrare…autorul regretă enorm că nu a
putut include totul, dar acum eu doar vreau să mă rog să se apropie și mai mult
de ”eliberarea minții mele și a libertății” în culoarea cerului pe care l-a
văzut în Franța. Acum probabil că Gackt este în Japonia. Pentru a ajunge la
mult așteptata reuniune cu cei care au crezut în el, l-au așteptat, marea
completare a lucrării, ”Mizerable”, care îi arată imaginea energică, este
probabil anunțată. Data de lansare anticipată este 12 mai, puțin în urma
planului original. Dar când au terminat de ascultat această lucrare, cei care
au ”simțit” ”sentimentele” sale cu siguranță vor putea înțelege. Da, cu
siguranță…
