În HONG KONG (discuția 19 a revistei-blog extras)
TUTUROR DEARS AI MEI
Lăsați-mă să vă prezint puțin din ceea ce
am postat pe revista-blog de data aceasta.
Încercați să citiți.
Versiunea întreagă este aici.
Sunt aici.
În Hong Kong acum.
Aeroportul aglomerat
Am fost ocupat, dar ieri am ajuns aici în
siguranță.
Întâlnirea mea de aici s-a lungit, așa că
în cele din urmă
Scrisul pe revista-blog a ajuns să fie
muncă de noapte.
Sunt somnoros...
Și autobuzul cu etaj este în stil
Hong Kong
Înainte de asta, eram în Nagano, apoi
Yamanashi, apoi Tokyo, și acum Hong Kong.
În câteva zile de când m-am întors de pe
muntele înzăpezit și înainte de a veni aici,
Am terminat de înregistrat pe jumătate și
m-am îndreptat spre Yamanashi.
În fiecare an cam în perioada asta,
Întotdeauna încep să mă pregătesc pentru o
ceremonie de absolvire pe undeva.
”De ce o ceremonie de absolvire?”
Voi explica cititorilor care se întreabă.
Pe când făceam emisiunile la radio noaptea
târzii ”All Night Nippon”,
A sosit o scrisoare.
Să spun ”o scrisoare” mă face să simt că a
trecut mult timp.
Acum e de multe ori un e-mail.
Asta e ceea ce spunea scrisoarea.
”Numele meu este Tanaka Ryou, și în
momentul de față sunt în anul trei la liceu.
Particip la departamentul de pregătire în
caz de dezastru a liceului Maiko din prefectura Hyogo.
Acest departament a fost înființat după
marele cutremur Hanshin.
Dar acum, mult timp a trecut de la
cutremur,
Și tot mai multă lume uită de aceea zi, si
importanța pentru pregătirea în caz de cutremur.
În departamentul nostru au fost puține
persoane înscrise în ultimii ani.
GACKT-san, ai putea cumva să ne împrumuți
puterea ta?
Am auzit că ai fost în Kyoto în timpul dezastrului.
GACKT-san, te rog sprijină-ne cumva.”
Această scrisoare a sosit pe atunci la
radio.
Și am ajuns să vorbesc cu el în persoană
la emisiune.
I-am răspuns astfel.
”Este ușor pentru mine să te sprijin.
Dar de cei ai nevoie cel mai mult chiar
acum?
Nu este oare să transmiți ceea ce înveți
La studenții de gimnaziu care în momentul
de față își aleg viitorul?
Trebuie să-i faci să înțeleagă
De ce departamentul de pregătire în caz de
dezastru este necesar,
Și de ce avem nevoie ca ei să studieze
acest lucru.
Dacă poți transmite asta, departamenul nu
va mai fi atât de gol.
Depinde de implicarea ta.
Dacă în anul în care absolvi,
Departamentul de prevenire ajunge la un
număr mare de înscriși datorită efortului tău,
Voi adăuga o floare la ceremonia ta de absolvire...”
Ceea ce am spus a devenit o oportunitate.
Aceasta este ceremonia de anul
trecut de la liceul Tohoku din prefectura Miyagi
Și,
Departamentul de prevenire în caz de
dezastru a ajuns la maxim,
Și a ajuns la ziua absolvirii.
Aceasta este ”No ni Saku Hana no You ni”
(Ca florile ce înfloresc pe un câmp)
Pe care am scris-o cu câteva zile înainte
de ceremonia de absolvire.
Am mers să cânt această melodie la
ceremonia lui ca surpriză.
De dinainte, am simțit că voi oferi un
cadou minunat...
Dar în realitate, eu am fost cel care a
primit multe cadouri...
Cred că asta este de acum 3 ani
Sunt destul de sigur că erau câteva sute
de persoane acolo.
Dar în locul special știut ca o ceremonie
de absolvire,
Pot oferi vise și posibilități acelor
copii care sunt pe cale să-și vadă viitorul, și să-i împing din spate.
Chipurile acelor studenți erau pline de
fericire.
Vom continua această muncă voluntară în
fiecare an.
Încă o dată am simțit profund că doar să
cânt pe scenă și la concerte,
Dar să și ofer copiilor o șansă astfel
Este misiunea noastră ca artiști.
Desigur, nu este ceva ce pot face pentru
totdeauna.
Are o semnifcație pentru că o fac cât timp
încă am influență.
De asta lasă un ecou în inima lor.
Câți ani voi mai putea fi activ?
Oricum, cred că voi continua cât timp am
influență.
În fiecare an,
Mulți studenți îmi trimit e-mail-uri și
alte lucruri
Rugându-mă să vin la școala lor.
Printre ei sunt și unii care o fac în
glumă.
”Am primit
răspuns la un e-mail pe care l-am trimis în glumă, rugându-l să vină la
ceremonia noastră.”
”A spus că are o întâlnire și că din păcate nu poate
veni.”
Ei, presupun că ei cred că e ceva de luat
în râs...
Astfel, sunt din păcate cei care chiar dacă
dau conținutul replicilor mele de pe Twitter.
Ei, sunt tot felul de persoane,
Așa că întotdeauna le spun asta copiilor
care îmi scriu.
”Ceremonia de absolvire nu e doar pentru
voi, studenții,
Ci este ceva foarte important și pentru
profesori.
Nu o pot face doar pentru că voi personal
vreți.
Pentru a face ceva ce are semnificație,
Pentru mine, pentru voi și pentru
profesori,
Am nevoie de permisiunea multor persoane
și înțelegere din partea școlii.
Mai întâi, vorbiți cu directorul sau
profesorul care se ocupă de ceremonie,
Și să continuăm această conversație când
aveți permisiunea.”
Dacă sunt doar dorințele mele, nu va
reuși.
Semnificația începe cu școala care își
dorește acest lucru.
Ei, majoritatea studenților
Vorbesc cu directorul și de obicei li se
spune ”NU!!!”
Și atunci renunță.
Studenții care nu au renunțat chiar și în
această situație
Cumva îi conving pe profesori să
înțeleagă,
Și atunci pot începe să facă pregătirile
cu școala.
Ceremonia de absolvire pe care am ales-o
de data asta
A fost a liceului atașat de colegiul din
prefectura Yamanashi.
Într-o zi, am primit o scrisoare de la
unul dintre studenți.
Gândurile pătimașe au ajuns...
Faptul că școala urma să se închidă anul
viitor a fost de asemenea o motivație.
Profesorii au vrut să le lase studenților
care au fost la această școală cele mai bune amintiri.
Profesorii aveau sentimente puternice de
dorință, ca studenții să-și amintească de școală,
Și pentru copii, în ultimile luni am
plănuit ceremonia în secret.
Repetiția pentru 28 a început noaptea.
Cu o zi înainte de ceremonie.
La ora 10 seara când nu era nimeni la
școală.
Am ajuns lângă sala de gimnastică
întunecată.
Când am intrat în sală, era frig.
Scaunele erau aliniate, așteptând
studenții pentru următoarea zi.
Noaptea sala e mai rece...
Tenno-sensei, cu care am comunicat, a
venit la mine alergând.
Cu lacrimi în ochi, mi-a spus
”Mulțumesc, mulțumesc...”
Iar și iar, strângându-mi mâna.
”Ei, să începem pentru ziua de mâine.”
Am spus, luând decizia de a începe
repetiția.
Scaunele goale pe care le puteam
vedea de pe scenă
Studenții vor umple aceste scaune în
următoarea zi.
Umpluți cu multe emoții, chipurile
studenților erau în rând.
Și lângă ei, profesorii au trimis
studenții cu emoțiile complicate.
Ceremonia de absolvire a unei
școlii care se va închide anul viitor
Cei care participă la această ceremonie,
Erau de anul doi și trei, și cu alte
cuvinte, nu erau de anul unu.
Pentru că școala se închide anul viitor.
Numărul de studenți era de aproape 270.
Dintre acești studenți, vreau să-i dau
chiar și unei singure persoane o speranță.
Dacă îi pot ajuta să facă un pas înainte
în viitor,
Activitățile noastre au un sens.
Întuneric complet afară
Sala s-a liniștit și muzica a început să
sune.
Întrebându-ne cum să transmitem melodia,
Am exersat iar și iar.
Mergând printre scaunele goale în timp ce
cântam,
Am verificat să fiu sigur că ajunge la
fiecare persoană din rândurile din spate.
Plimbându-mă, am verificat
fiecare rând
În timp ce verificam melodia să ajungă
clar
Chiar și la cei din spate,
Am repetat iar și iar până când am putut
spune ”Este în regulă”.
Este doar o melodie, dar este o melodie
întreagă.
Asta înseamnă a adăuga o floare la
ceremonia lor.
După ce am verificat timp de o oră,
repetiția s-a terminat.
Sfârșitul repetiției din ziua
anterioară
Aplauzele profesorilor au lăsat un ecou în
sală.
La sfârșit, am schimbat saluturi cu
profesorii.
”Această ceremonie nu este importantă doar
pentru studenți, dar și pentru profesorii.
Nu doar studenții termină.
Mă aștept ca mulți din profesorii vor
absolvii mâine.
Vă voi oferii ceva ce va rămâne în inimile
voastre.
Să dăm tot ce avem mai bun împreună.”
Tenno-sensei, care era cordonatorul,
plângea.
Apoi, ziua de mâine a venit.
Muntele Fuji, dincolo de cerul
rece
M-am trezit devreme,
Și când am deschis fereastra, muntele Fuji
era în fața ochilor mei.
Eram la un hotel, nu departe de școală.
Am început pregătirile imediat.
Puteam vedea lacul Kawaguchi pe o altă
fereastră.
Puteți vedea bărci de pescuit pe
lacul Kawaguchi
Este pentru prima dată după mult timp când
vedeam lacul Kawaguchi.
Mi-am făcut pregătirile în peisajul
frumos.
Părea că membrii trupei mele erau deja
pregătiți.
Am urcat în mașină astfel,
Și am primit informații că ceremonia
decurgea așa cum trebuie.
În curând, era rândul nostru.
Pregătiți
Stăteam la intrarea în sală.
Eram pregătit.
Într-o clipită, urma să deschid ușa și să
merg printre studenți.
Depinzând de școală, asta uneori poate provoca
panică.
Mă pregăteam calp pentru diverse ieșiri.
Vocile studenților lasă un ecou.
Este timpul pentru mine să urc pe scenă.
Muzica începe să cânte și ușa se deschide.
Intrând din spate
Am intrat mergând printre studenți și
gardienii lor.
Depinzând de școală, studenții se pot
grăbi pe scenă
Și să cauzeze agitație.
Astfel, am urcat pe scenă.
Imediat după ce am ajuns pe scenă
După ce am ajuns pe scenă în siguranță,
Așa încât să ajungă la toți clar,
Am spus cuvintele încet unul câte unul.
Studenții s-au liniștit în sfârșit...
Când am spus cuvintele unul câte unul,
Sala care era agitată s-a liniștit.
Am putut să-mi transmit sentimentele
studenților și profesorilor.
Atunci, am cântat melodia.
Melodia lasă ecouri în sală
Studenții nu se puteau opri din
plâns
În timp ce priveam chipurile studenților
unul câte unul,
Am făcut melodia să ajungă la ei.
Mă întreb ce sentimente au primit.
Când am terminat de cântat,
Studenții, care încă plângeau, aplaudau.
Le-am oferit un mesaj.
Dacă păstrați acest sentiment pentru
totdeauna,
Cu siguranță veți face ca visele voastre
să devină realitate.
”Visele nu sunt ceva ce le visați, ci ceva
ce faceți să devină realitate
Și pentru a face un vis să devină
realitate, este să înaintați cu o voință puternică...”
Mă întreb la câți studenți a ajuns...?
Vreau să văd mai departe în viitorul lor.
...
Aruncați o privire la rest aici.
Încă o dată, am ajuns să scriu toată
noaptea.
Odată ce încep să scriu, încep să vreau să
scriu multe lucruri și atunci nu mă pot opri.
Când am terminat, era trecut de amează pe
5 martie...
Cu alte cuvinte...
Nu am dormit de o zi întreagă.
Ahahahaha.
Ei atunci.
O altă întâlnire mă așteaptă după asta.
Ne mai vedem.
Mă duc la întâlnire.
Restul este aici...
GACKT
