Gackt blog – 12 iunie 2017

Timp de joacă forțat, dar este un timp necesar

În cele din urmă, fără a dormi măcar puțin,

M-am îndreptat spre aeroport...

După ce am văzut Festivalul Gakuen a școlii Camui Gakuen în Fukuoka,

M-am întâlnit cu prietenii mei și am luat masa cu ei

Și astfel am ajuns să-mi petrec timpul până dimineață.

Până ce am realizat, era timpul să mă îndrept spre aeroport.

Somnolența mă ataca, dar nu aveam ce face.

Am părăsit hotelul la 7.

Am mers la o cafenea, am savurat o cafea

Și am sosit la aeroport.

Apoi m-am îndreptat direct spre poarta ce pleca spre Tokyo.

Poate pentru că este un zbor de dis-de-dimineață,

Aeroportul nu era aglomerat deloc.

Este un motiv pentru care mă întorc în Tokyo așa de devreme.

Desigur,

M-am putut relaxa puțin în Fukuoka înainte de a mă întoarce, dar

Am fost invitat de către prietenii mei să mergem cu vaportul

Și pentru că aceasta a fost singura zi pe care o puteam pune în programul meu,

Toți prietenii mei și-au făcut programul după mine.

Am sosit la port la 11.

Îmi era somn, dar mirosul apei m-a trezit.

În cealaltă zi,

Am întrebat

”Va veni și Kirisho?”

”Chiar dacă va trebui să mă forțez, voi veni!”

A fost replica adorabilă pe care am primit-o.

Să te joci este ceva ce trebuie să faci

Pentru că ești ocupat până la urmă.

Să te joci când ești liber

Și să te forțezi să te joci pentru că ești ocupat, amândouă au sensuri și înțelesuri diferite.

Kirisho stătea la ponton, așteptând sosirea mea.

Amândoi atunci ne-am îndreptat către barcă.

Ceilalți prietenii ai mei deja erau pe barcă de mult timp, dar ne așteptau.

Cu toții suntem persoane ocupate.

Și exact de aceea asta este atât de semnificativ.

Imediat am pornit barca.

Oare cât timp am tot mers...?

Când am ajuns în vecinătatea podului,

Am ieșit și bătaia vântului era minunată.

Am vorbit serios despre joacă cu Kirisho.

”Tocmai pentru că ești ocupat

Trebuie să te joci pentru a-ți reseta inima, altfel nu are rost.”

Am vorbit cu sinceritate unul cu celălalt despre astfel de lucruri pe vas.

Japonezii sunt foarte silitori.

Dacă ar fi să vorbim doar despre sârguință, suntem pe primul loc în lume.

Totuși,

Ca rasă ce nu ne putem reseta inimile și mințile,

Presupun că stăm cel mai prost la acest capitol.

În schimb,

Sunt multe persoane ce cred că a te juca este o crimă.

Asta nu este adevărat.

Joaca este un act necesar pentru a-ți reseta inima.

Am sosit în apropiere de Yokohama Red Brick Warehouse.

Ei bine, este timpul pentru masă.

De data aceasta,

Mâncarea noastră va fi servită cu ce este mai bun

De la restaurantul de sushi a lui Aoyama ”Sushi Hide”.

Pentru că nu prea mă simțeam bine,

Nu prea am băut alcool, dar

Toți ceilalți au devenit comfortabil de amețiți

Și în cele din urmă, toți au devenit prea agitați și majoritatea dintre ei au adormit.

Și prietenii managerului meu, cu toți au adormit repede.

Trebuie să ne resetăm inimile și mințile astfel, altfel spiritul nostru va fi frânt.

Dacă spiritul tău este frânt, și corpul tău se va frânge.

Dedică-te cu totul muncii,

Și între, joacă-te cu toată inima.

Și atunci, caută timp să îți resetezi inima.

Am mulți prieteni care nu fac nimic altceva decât muncă,

Și ajung cu spiritul frânt, nemaiputând nici măcar să muncească în primul rând.

Joaca este,

Pentru un copil, considerată ca ”învățare”, pe de altă parte,

Pentru aduți, presupun că este considerată ca ”ghid”.

Ghid pentru a ținti și mai sus.

Cred că oamenii care pot recunoaște joaca ca o ”cheltuială”

Nu au recunoscut ideea de a te juca greșit,

Ci în schimb au înțeles semnificația și sensul a ceea ce înseamnă munca,

Și modul fundamental de a se implica greșit.

Dacă poți face doar jumătate din munca ta,

Sau,

Nu dai tot ce ai la muncă,

Nu te-ai gândi că ai nevoie să îți resetezi inima încă,

Sau poate nici măcar nu simți necesitatea de a face asta.

Actul de a-ți reseta inima

Probabil oferă o semnificație

După ce ai dat tot ce ai avut la muncă, iar inima ta este plină.

Ei bine,

Presupun că nu sunt exact cunoștințe profunde.

Către toate persoanele din lume care dau tot ce au la muncă.

Oricum ar fi, aveți grijă să nu vă frângeți corpul.

Corpul vostru este capitalul vostru.

Și inima și spiritul este sursa voastră.

Pentru mne,

Pentru a mă asigura că nu îmi frâng spiritul, dau tot ce am în joacă.

Pentru a mă asigura că nu îmi frâng corpul, dau tot ce am în antrenament.

Asta este.

Ei bine atunci...mă voi întoarce și voi lucra.

Gackt blog – 24 mai 2017

Kirisho și prieteni minunați

Am tot lucrat de dimineață, dar din cauza oboselei de fus orar

Creierul meu nu s-a concentrat.

Sufeream de oboseală de fus orar și în Vegas

Dar acum, mai mult, chiar când am venit înapoi în Tokyo, sunt iar obosit...

Sincer,

Simt ură din acest sentiment de a nu-mi funcționa creierul...

Înainte de a mă îndrepta spre o sesiune, mi-am reorganizat informațiile care s-au acumulat, dar

Se pare că va dura ceva mai mult timp decât mă așteptam.

Folosind 4 ecrane, mi-am aranjat lucrurile puțin câte puțin dar

Încă nu îi văd capătul.

Mă întreb cum alte persoane își organizează lucrurile...

Am mers la studioul foto și am început să mă pregătesc.

Era staff în jur care era enervat de cum fac eu lucrurile în propriul meu tempo, dar

Eu lucrez în propriul meu ritm.

Pot de asemenea prevedea că asta cu siguranță se va termina atunci când se presupune că se va sfârși.

Poate că din cauză că părul meu a crescut puțin,

Dar sesiunea foto a înaintat cu o ușoară diferită atmosferă decât acum ceva scurt timp.

Îmi las părul să crească pentru o perioadă.

Chiar cred că părul scurt este mai bine, dar presupun că asta este o bună oportunitate oricum.

S-a terminat exact la timpul prevăzut

Și m-am îndreptat către locația cinei unde Kirisho și ceilalți houhai așteptau.

Astăzi, am decis să luăm cina la restaurantul chinezesc care îmi place.

Un senpai cu o grămadă de houhai zâmbitori.

Este un lucru binecuvântat să poți fi înconjurat de juniori astfel și să mâncați împreună.

Am vorbit despre o varietate de lucruri

Și în cele din urmă, încă eram în restaurant după ce toți ceilalți clienți au plecat.

Suntem o grămadă de idioți care au petrecut aici într-o manieră gălăgioasă până era timpul de închidere.

În timp ce vorbeam astfel juniorilor,

Și ei ascultau ceea ce acest senpai le spunea,

Au fost multe puncte de învățat pentru ei.

Fără dubiu, a fost un timp prețios.

Era de asemenea și ziua de naștere a dansatorului TAC

Și am avut o celebrare modestă împreună.

Pentru că nici unul dintre noi nu mânâncă dulce,

Acest tort singuratic care a fost lăsat în urmă arăta jalnic, dar

TAC, care se va întoarce la un bar la noapte pentru a lucra,

Nu avea nici o idee că tortul urma să ajungă pe fața lui.

Dansatorul Madoka a spus asta pe când plecam.

”Lăsați pe mine! Voi efectua această misiune perfect!!”

Este începutul unei minunate șederi în Japonia.

Ei bine atunci,

Mă voi întoarce și la muncă.

Gackt blog – 29 aprilie 2017

Eu, care am câțiva prieteni

Astăzi, iar și iar, am lucrat la organizarea

Hard drive-urilor pe care le-am adunat.

Numărul de hard drive-uri externe, în care îmi salvez lucrurile, a crescut prea mult

Până în punctul în care nu mai știu unde am salvat și ce deloc.

Deschizând fiecare pe ecranul calculatorului la care sunt conectate,

Am verificat ce conțineau fiecare, în timp ce

Încercam fără chef să pun totul pe unul singur.

Inițial, era ceva ce era destul de zăpăcită, dar

Amintirile acelor câțiva ani au revenit brusc la viață

Și am realizat că erau destul de multe lucruri amuzante.

Chiar și așa,

Am devenit profund conștient de faptul de câți de puțini prieteni celebri am.

În mod normal, dacă ești în industria entertainment-ului de peste 20 de ani,

Nu ar fi surprinzător dacă ai avea un număr mărișor de prieteni care sunt celebri, dar...

În pozele pe care le-am ținut pentru mine, persoanele din ele sunt cam aceleași.

Presupunu că este rar ca cineva din industrie să aibă atât de puțini prieteni celebri.

Am chiar și sentimentul că persoanele care lucrează în spatele scenelor

Din aceeastă industrie au probabil mai mulți prieteni decât am eu.

În mijlocul organizării pozelor merle, cu mine având atât de puțini prieteni,

Am început să încerc și să-mi amintesc

Când a fost făcută poza acelei amintiri pe care am găsit-o.

(Nu mă înțelegeți greșit, dar aceștia nu sunt toți prieteni pe care îi am)

Această poză a fost făcută la festivalul de film din Toronto cu Josh.

Pare că pierdem vremea unul cu celălalt cu zâmbete minunate, dar

De fapt, eram deja foarte amețit pe atunci și nu mai știu deloc ce ne-am spus unul altuia.

Amândoi vorbeam incoerent, și mai mult, în engleză,

Iar în cele din urmă, doar am zâmbit și dădeam din cap unul către celălalt.

Oricum, tipul acesta este înalt...

Aceasta este una dintre pozele ce au fost făcute când eram la emisiunea lui Wentz-kun în Nagoya.

Să fiu sincer, nu m-am așteptat

Să petrec toată ziua mergând pe străzi,

Și îmi amintesc că eram asemeni unui bătrân ce se clatină la sfârșit.

Cred că asta a fost ceea ce m-a făcut pe mine și Wentz-kun să începem să vorbim normal, dar

Chiar și așa, vorbim doar cam de două ori pe an.

Aceasta a fost starea mea teribilă când am mers să beau cu YOSHIKI după emisiune

Și amândoi am ajuns să bem până dimineață.

Mă întreb de ce ajungem să fim complet nefolositori când bem împreună...

Nu a fost niciodată un timp când să putem ajunge în mod respectabil la sfârșit.

Și asta în ciuda faptului că suntem amândoi adulți maturi...

Aceasta este o poză de pe când am dat o petrecere surpriză de ziua lui HYDE.

Din moment ce programul nostru rar se potrivește,

Îmi amintesc că a fost o petrecere surpriză ce a avut o coordonare proastă.

Și anul acesta, m-am gândit să plănuiesc o surpriză pentru HYDE, așadar

Am spus ”Sunt liber poimâine”, dându-i o invitație de la mine, dar

El a spus ”Scuze, în aceea zi voi fi peste hotare!”,

Și când HYDE mi-a spus asta, i-am spus

”Eu te invit!”

Și am ajuns să mă enervez.

Ieltale.

Asta este ceva de pe când mergeam și vizitam magazinele de carne cu Shuu-kun de la Yoshida

Și am vizitat entuziaști destul de multe.

L-am întâlnit pe Shuu-kun în Vegas și ne-am înțeles bine, și de atunci

Se poate spune că este cel mai bun prieten al meu din lumea artelor marțiale.

Ei bine, deși nu sunt un luptător...

Nu mă înțelegeți greșit.

Asta este când Kirishou a venit brusc la mine în timpul mesei în Hokkaido.

Și când a venit, momentul când mi-a văzut fața,

A spus ”Chiar îmi pare rău!

Nu mă prostesc deloc!!

Acesta este o expresie a iubiri!!”

Spunând scuze teribile, dar

Indiferent de cum privesc, pot vedea doar cum sunt ridiculizat în această poză.

Acești tipi în această stare...

Ei bine, ceea ce m-a făcut să râd

A fost că cel care s-a îmbrăcat ca Kouzi, chitaristul din Malice, a ajuns să cânte la tobe.

Fără îndoială, și Kouzi se va gândi cu siguranță

”Nu sunt...totuși un toboșar...”

Cu o expresie încordată pe chipul ei.

Asta a fost în timpul unui covor roșu undeva

Când l-am întâlnit pe Furuya-san și alți actori de voce pentru prima dată după mult timp.

A fost grozav că toată lumea arăta bine.

Oricum, pentru că sunt persoane pe care le admir,

Sper că vor putea rămâne activi cât mai mult posibil, chiar și pentru o zi.

Asta a fost când am apărut ca și gazdă la același eveniment unde a participat Jessica Alba.

Am iubit-o pe Jessica Alba de mult timp așa că mă tot gândeam

”A sosit ziua aceasta în sfârșit!”

Și eram complet agitat, dar

Nu știam că era deja măritată, și când am auzit asta la eveniment,

Îmi aduc aminte că mi s-au scufundat corăbiile.

În ciuda faptului că o iubeam, nu eram la zi cu știrile despre ea...

Chiar și așa, am fost impresionat de zâmbetul ei minunat.

După acest eveniment,

S-a deranjat să facă ceva grijuliu, cum ar fi

Să îmi trimită o poză pe care am făcut-o împreună, cu un mesaj atașat

Și îmi amintesc că am țipat

”Cât de adorabil!!”.

Asta a fost când un HYDE amețit

Mi-a spus în mijlocul nopții ”Vino repede!”

Și am mers acasă la Shinya de la Dir En Grey pentru o petrecere la grătar.

Ceea ce îmi amintesc este că

Am fost pălmuit obraznic în față de 4-5 ori de juniori idioți a căror nume nici măcar nu le știu.

Cine se cred a fi...

Și cea care ia cireașa de pe tort este aceasta!

Oare de ce mi-am făcut frizura aceasta...

Presupun că singuri cărora li se potrivește această frizură sunt

Eu sau Tezuka Osamu-sensei.

Asta fiind spusă,

În cazul lui Sensei, nu este frizura lui, ci pălăria lui.

Poate voi mai posta poze amuzante la fel mâine.

Gackt blog – 28 aprilie 2017

Între iuțeală extremă și a adormi

Ieri, pentru prima dată după mult timp, am rămas fără aer.

După ce am terminat de înregistrat în studio,

M-am îndreptat către restaurantul Motsu Nabe unde mă aștepta Kiryuuin Shou.

Neliniștit,

Kirishou (Kiryuuin Shou) a întrebat.

Este acest restaurant pentru ”acel lucru”?

Nu m-am gândit astfel, dar

Am comandat

200 de porții de Tougarashi (ardei roșu), pe care l-au dat cu grijă.

”Ei bine, să avem parte de un castron fierbinte din iad după atâta timp!”

Și,

Cele 200 de porții de ardei au fost împărțite în porții mai mici.

Mai întâi,

Am început prin a ne bucura normal de mâncare.

”Mm, cum era de așteptat, este delicios, nu-i așa”

Atunci,

După ce am mai mâncat puțin, am pus 50 de porții de ardei roșu.

În acest punct, încă este

La nivelul unde oamenii spun

”Ooh...iute...”

Atunci,

Am adăugat alte 50 de porții de ardei.

Ajungând în acest punct,

Este destul de iute, și fruntea ta nu se va opri din a transpira.

Atunci,

Imediat ce supa începe să devină roșie,

Mai adaugă alte 50 de porții de ardei.

În acest punct, o transpirație anormală începe să apară la spatele cefei.

De parcă creierul tău e cel ce transpiră.

Dacă nu punem prosoape ude în spatele gâtului,

Hainele noastre se vor uda.

Atunci,

La final, adaugă ultimele 50 de porții de ardei.

După asta,

Puteți adăuga legumele și restul, dar totul se va colora în roșu.

Miros ceva mai degrabă periculos...

Și exact când eram pe cale să calmez

Am adormit de la prea multă iuțeală.

Când m-am trezit, se pare că și Kirishou a adormit.

La sfârșit, amândoi am tot vorbit despre legătura

Dintre iuțeala extremă și adormire până ce s-a închis localul.

Ce este cu asta!