Gackt blog - 11 iulie 2012

E pe cale să înceapă....

TUTUROR DEARS MEI

Câte zile au trecut într-o clipită de când m-am oprit complet să updatez blog-ul despre Okinawa...

Chiar dacă am încercat să nu fiu împins de colo colo de ritmul agitat a vieții mele,

Problema este că am început să dorm doar o oră pe zi.

Ei, nu că nu îmi place.

Pentru că chiar și în astfel de momente, trăiesc încercând să mă gândesc că fiecare moment e interesant

În aceste câteva săptămâni, am terminat producția pentru piesă,

Concertul de despărțire YFC, dublarea pentru anime, și filmarea pentru drama TV.

Această poză a fost făcută ieri în timpul unei pauze în filmarea care a fost terminată.

Pe o parte este Hide din Tokuyama. A fost cu mine și în piesa NEMURI,

Așa că ne-am aventurat iar pe scenă.

Chiar și când vorbeam ”Nu ne-am văzut de mult timp”, filmarea a continuat frenetic.

În aceste câteva zile, filmarea s-a potrivit cu programul meu supraaglomerat

Așa că am mers în continuu, aproape fără pauze.

Dar staff-ul a avut chiar și mai puține pauze decât mine.

Un platou TV e atât de dur.

E o slujbă pe care nu o poți face fără mândrie, pe care nu ar trebui să o faci dacă nu o iubești.

Este o slujbă dură care cere putere fizică și psihică,

Și uneori să te comporți ca un idiot.

Să lucrez înconjurat de acest staff,

Este natural să simți că ar trebui să lucrezi mai mult,

Și am ajuns să simt că aș putea să continui

Cu un asemenea program.

Astea fiind spuse,

În fiecare zi în ultimele două săptămâni

Era trecut de ora 1 noaptea când puteam lua masa.

Deși întotdeauna mâncam cu KAZUYA, care rămânea puternic până la sfârșit.

E impresionant.

Sunt și mulți dansatori care iau parte în această piesă.

KAZUYA e de asemenea asociat cu producția piesei, pentru că nu este produsă ca o piesă oarecare,

Dar esre destul de greu și pentru el.

Dar cu siguranță nu mi se plânge niciodată.

Presupun că e datorită faptului că înțelege că orice cuvânt ai spune

Nu rezolvă problema.

Chiar și când mâncam, în timp ce purtam o conversație amuzantă,

S-ar termina cu mine moțăind și adormind cu bețele în mână.

Ahahahaha.

Omul coriandru

Încă de acum 10 ani,

Am tot primit oferte să regizez un film,

Dar le-am refuzat mereu.

Regizarea unui film nu poate fi comparată cu regizarea unui spectacol de scenă,

E o poziție atât de dură.

Să ai grijă de buget, să te descurci cu actorii, să ai grijă de staff...

”Nu sunt încă pregătit pentru asta...”

Am continuat să refuz.

Cu cât înaintez în vârstă,

Cu atât am mai mult respect pentru ”expresionistul” Takeshi Kitano.

Nu doar că a creat atât de multe lucrări,

Dar mai mult decât orice,

Faptul că își regizează lucrarea în timp ce face alte proiecte, simultan,

Este mai mult decât cuvântul ”dur” poate exprima.

Takeshi-san este într-adevăr un bărbat uimitor...

De data asta, cu ”Secretul lui Yoshitsune”,

Fac totul, joc rolul principal, regizez, scriu povestea originală și piesa,

Fac coregrafia pentru lupte, etc,

Dar dacă ar fi fost să regizez un film,

Îmi pot imagina că aș avea mult mai mult de făcut decât acum.

Oooh, înfricoșător.

Oricum, nu contează cât de obosit sunt, mă conving singur.

”Fă tot ceea ce e necesar de făcut bine, pentru a face din piesă un succes.

Din cauză că poți face așa cum trebuie totul,

Înregistrări și filmări pentru filme și seriale,

Ești de clasa întâi...”

Înainte, am terminat repetiția pentru piesă devreme.

Odată ce m-am schimbat în hainele mele,

Și m-am dus să-i salut pe cei din staff și actorii,

Cineva mi-a spus

”S-a hotărât, nu? Unde ieși în oraș?”

Am răspuns ”Nu, mă duc acasă acum, am altă treabă de făcut.”

”M-am gândit că ieși undeva din moment ce te-ai îmbrăcat așa.”

Și i-am răspuns astfel,

”Nu contează cât de ocupat ești, dacă hainele pe care le porți în mod normal

Ajung să se murdărească sau să se strice, nu ești grozav ca persoană.

Sunt persoane care neglijează acest lucru doar pentru că sunt ocupați.

Dar asta este șansa numărul unu ca inima ta să devină slabă.

Așadar, este important să-ți susții inima

Prin a-ți ține ținuta tot timpul în ordine.”

Asta e ceva la care m-am gândit ca fiind important de mult timp.

Dacă felul cum te prezinți este dur tot timpul din cauză că îți este comfortabil,

Forma ta fizică se va prăbuși cu siguranță.

Inima ta va deveni călduță.

În plus, să fi pregătit să ieși și să te distrezi în orice moment,

Este ca și cum ai purta o sabie, pregătit să te lupți în orice moment.

Samurai-ul nu și-a lăsat niciodată sabia acasă gândindu-se că

”Astăzi va fi bine probabil...”

”Să mergem să ne îmbrăcam.”

Acesta este un lucru foarte important.

Ține o sabie în inima ta, și fi pregătit să o scoți în orice moment.

Poate acesta este ”sufletul” pe care trebuie să-l protejăm ca japonezi...

Ei, eu cred că este.

Dacă întrebi ce fel de muncă e pentru cineva care trăiește cu o asemenea credință,

”Jucători!” (asobibito=”oameni care joacă”)

Kin-san din Tooyama, care poate răspunde cu asta e impresionant.

Țintește acolo.

Afacere, joacă.

Ei atunci, mă duc să verific organizarea piesei,

Și când termin după asta, posibil să fie dimineață...

Yeah, cumva, e bine...!!!

Voi da tot ce am în a continua.

GACKT

Gackt - P.S. I love you

愛しいアナタへ
もしこの手紙を見つけたとき
傍に誰かが不安げな顔して見つめているなら・・・、
読むのはやめてくれますか？

明日を迎えるアナタへ
今もまだ私が苦しめてませんか？
立ち止まってませんか？

優しいアナタの不器用な嘘が
ずっと心の支えでした
もっとアナタと一緒にいたかった

悲しくて今が見えなくても
アナタはもう振り向かないで
大好きなアナタだけはどうか
笑ってくれますか？

この愛はFOREVER LOVE

今を生きるアナタへ
アナタとの出逢いは私のすべて
ただ幸せすぎて・・・

でも私はアナタの刻んでゆく人生の
欠片でしかないのです

だから、
悲しくて今が見えなくても
アナタはもう振り向かないで
大好きなアナタだけはどうか
恋することに怯えないで

この愛はFOREVER LOVE

たとえ塵となって
木枯らしに抱かれて空に消えても
アナタの笑顔も
絶え間ない優しさも
けっして忘れないから

もう一度また生まれ変わって
アナタのこと見かけたトキは
大切なアナタの傍で笑う素敵な人
いますように

素敵な人いますように

さよなら

P.S. I LOVE U

itoshii anata e
moshi kono tegami wo mitsuketa toki
soba ni dareka ga fuange na kao shite mitsumete iru nara...
yomu no wa yamete kuremasu ka?

ashita wo mukaeru anata e
ima mo mada watashi ga kurushimetemasen ka?
tachidomattemasen ka?

yasashii anata no fukiyou na uso ga
zutto kokoro no sasae deshita
motto anata to issho ni itakatta

kanashikute ima ga mienakute mo
anata wa mou furi mukanai de
daisuki na anata dake wa douka
waratte kuremasu ka

kono ai wa FOREVER LOVE

ima wo ikiru anata e
anata to no deai wa watashi no subete
tada shiawase sugite

demo watashi wa anata no kizunde yuku jinsei no
kakera shika nai no desu

dakara,
kanashikute ima ga mienakute mo
anata wa mou furi mukanai de
daisuki na anata dake wa douka
koisuru koto ni obienai de

kono ai wa FOREVER LOVE

tatoe chiri to natte
kogarashi ni dakarete sora ni kiete mo

taemanai yasashisa mo
kesshite wasurenai kara

mou ichido mata umare kawatte
anata no koto mitsuketa toki wa
taisetsu na anata no soba de warau suteki na hito
imasu you ni

suteki na hito imasu you ni

sayonara

P.S. I LOVE U

Pentru persoana mea iubită,

Dacă, atunci când găsești aceeastă scrisoare,

Este cineva lângă tine care te privește îngrijorat…

Poți te rog să nu o citești?

Pentru tine care va întâmpina ziua de mâine,

Încă îți cauzez durere?

Nu te miști deloc?

Ești neîndemânatic, dar minciunile bune

Mi-au susținut spiritul,

Am vrut să stau cu tine mai mult timp

Chiar dacă ești prea trist să vezi acum,

Nu privi înapoi

Iubirea mea, cumva,

Poți zâmbi acum pentru mine?

Iubirea aceasta este pentru totdeauna.

Pentru tine, care trăiești în viitor

Întâlnirea mea cu tine a fost totul pentru mine

Am fost atât de fericită…

Dar sunt doar un fragment

Din viața care ți-o vei face de acum încolo

Așadar,

Chiar dacă ești prea trist să vezi acum,

Nu privi înapoi

Iubirea mea, cumva,

Poți zâmbi acum pentru mine?

Iubirea aceasta este pentru totdeauna.

Chiar dacă mă transform în praf

Și dispar în cer,

Îmbrățișată de briza unei ierni ce stă să vină

Nu voi uita niciodată zâmbetul tău

Sau bunătatea ta nesfârșită.

Când voi renaște încă o dată

Și te voi găsi iar,

Sper că este o persoană minunată

Zâmbind lângă tine, iubirea mea

Sper că este o persoană minunată

La revedere

P.S. I LOVE YOU

*Melodia este scrisă din punctul de vedere al unei femei. Este de asemenea scrisă într-un mod mai politicos, care sună mai feminin în japoneză.

Traducerea este făcută după propria mea interpretare.

Gackt blog - 4 iulie 2012

În cea de-a 39-a zi a mea, sunt recunoscător din adâncul inimii mele!! MULȚUMESC!!!

TUTUTOR DEARS AI MEI

Este dimineața zilei mele de naștere.

Este foarte ciudat cum ziua de azi pare specială.

Cât despre ”importanță”, nu e prea diferită de cea de ieri.

Dar sunt recunoscător că atunci când m-am trezit, am putut simți că era o zi specială.

Ieri a fost ultima repetiție ca YFC.

Când am terminat ultimul cântec, a fost un rând de aplauze în studio.

Pentru că a fost spontan,

Cumva mi-a încălzit pieptul.

M-am gândit ”Asta a fost ultima dată când am stat în studio cu membrii acestei trupe...”

După ce m-am gândit la asta mai mult,

Asta este prima ”despărțire” pe care o experimentez în viața mea.

Cu Malice, și înainte de asta,

Nu am fost capabili să rămânem împreună când ne-am despărțit.

M-am gândit ”Deci așa se simte când te desparți...”

Este o senzație ciudată.

Brusc, am realizat că mă holbam la chipurile membrilor în timp ce se pregăteau să meargă acasă.

Chiar și chipurile lor care arătau ca întotdeauna,

Am observat că, cumva, mi-a făcut pieptul să se încordeze.

Asta este prima mea ”despărțire”.

Dar asta este cu siguranță un lucru fericit.

Este posibil ca, într-o ”despărțire”,

Să începi să nu îți placă ceilalți membri,

Și să le vezi chipurile

Și să nu poți fi capabil să vrei să vorbești cu ei.

Dar de data asta, nu se simte așa.

Când am terminat de repetat acum două zile, toți membrii au ieșit în oraș să mânânce,

Și am vorbit despre lucruri idioate și alte chestii....

Înainte să mă duc la această repetiție,

L-am contactat pe Shin-chan...

”Sunt foarte recunoscător. Mulțumesc...”

Nu am fost capabil să o exprim bine în cuvinte, dar

”Sunt foarte recunoscător mie însumi că am putut lucra cu tine, Gakuto-kun. Mulțumesc, chiar...”

Au fost cuvintele calde ale lui Shin-chan, fiind el însuși.

Sunt recunoscător din adâncul inimii

Că pot face asta împreună cu membrii trupei și să-mi iau la revedere cu un astfel de zâmbet.

Chiar, vă mulțumesc.

Și tuturor care au sprijinit YFC,

Vă mulțumesc cu adevărat.

Mă gândeam să o spun cu mai multe cuvinte,

Dar mă gândesc că mi-ar plăcea să pun totul în melodiile de la celebrarea de astăzi.

Acesta este un videoclip de ieri,

Când JON, TAKUMI și eu ne-am prezentat brusc,

Am cântat o melodie într-o clipită, și apoi am plecat acasă imediat.

Bucurați-vă de el.

http://www.youtube.com/watch?v=_-kzWDxahdI

În seara asta merg cât de departe pot!!!!

GACKT

*Videoclipul este subtitrat, dar va trebui să-mi trimiteți mesaj pentru link, deoarece este pe privat.

Gackt - LINE - 2 iulie 2012

Concertul de pe 4 este aproape aici. Combinăm petrecerea de despărțire a YFC-ului cu petrecerea de ziua mea, așa că este un eveniment în stilul YFC. Este foarte dificil să mă pregătesc pentru asta în acest program extrem de încărcat.

Astăzi am terminat de dublat pentru o animație de dimineață și m-am îndreptat direct spre repetiția pentru concert. Toate astea, împreună cu repetițiile pentru piesă, și-au făcut numărul asupra gâtului meu. Ei, asta e doar ceva de care să mă amuz. Dacă mă gândesc că îmi place această tensiune, atunci și condiția gâtului meu devine ceva interesant.

Noaptea trecută, am sosit acasă simțindu-mă destul de iritat, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de ceva timp, și m-am dus la barul din spatele lobby-ului meu pentru a bea niște cappuccino și o găsesc pe nepoata mea stând la tejghea, pe care nu am văzut-o de ceva timp.

”Hey, nu ne-am văzut de ceva timp. Ce faci?” i-am spus. Mi-a răspuns ”Sortez lista pentru petrecerea lui Gaku Niichan. Încă nu am terminat...” cu un zâmbet atât de frumos, pe care nu mă așteptam să-l văd după ora unu noaptea. I-am răspuns ”Înțeleg...ajutai, nu?....mulțumesc”, și atunci a spus ”Gaku Niichan, pari obosit”, așa că i-am răspuns ”Hmmm, sunt foarte obosit, dar trebuie doar să continui. Dar este întotdeauna așa pentru mine. Ahahaha” Atunci s-a uitat la mine cu îngrijorare.

I-am spus ”Hey, îmi poți masa umeri puțin?” și atunci mi-a masat umerii ceva timp fără a spune nimic. ”Sunt înțepeniți, nu-i așa?” am întrebat-o. ”Sunt tari ca piatra” mi-a răspuns.

Nu am vorbit mult, dar asta mi-a mângâiat inima mult. Doar un asemenea lucru mărunt îmi înalță inima atât de mult. Presupun că părinții doresc astfel de momente alături de copii lor.

Fără o legătură anume, mi-am amintit de umerii tari ca piatra a părintelui meu, când îi masam acum mult timp. Am simțit recunoștință pentru părinții mei, și în același timp, am realizat iar că nu cât de bun este masajul, ci grija din spatele lui, care te salvează. Viața este profundă.

Sunt multe lucruri pe care am crezut că le înțeleg deja, dar mai târziu descopăr lucruri noi.

Recunoștința mea se duce la nepoata mea care s-a dus acasă cu cel mai frumos zâmbet, spunând ”Noroc, Gaku Niichan!”

Ei bine, încă o dată, voi da totul cu cele mai bune zâmbete astăzi. Mai rămân 2 zile.

Gackt - LINE - 29 iunie 2012

Repetițiile pentru piesă se apropie de final, dar suntem departe de sfârșit. Sincer, mă ajunge oboseala, dar acum nu e timp de odihnă. În timp ce exersam de dimineață până seara târziu în fiecare zi, toată lumea mă urmează cu tot ceea ce au. Nici vorbă ca să mă relaxez aici. Încă mai sunt unii care nu se concentrează, dar cam 80% din întreg staff-ul și actori au devenit capabili să se concentreze corect.

Dacă lăsăm garda jos aici, vor apărea cu siguranță accidente. Nu sunt doar cei care nu se concentrează, care se vor răni. E ca un cadou de accidente. E foarte impunător în fiecare zi, dar atmosfera s-a îmbunătățit cu tensiunea care a crescut.

În mijlocul acestor repetiții, conferința de presă pentru piesă, ”Yoshitsune Hiden”, s-a ținut cu succes ieri. La sfârșitul conferinței care a avut loc într-o atmosferă destul de bună, întrebări despre o femeie, care nu avea legătură cu piesa, au venit în zbor, exact cum am anticipat.

Ei, nu e nimic de agitat sau să fiu surprins. E o poveste obișnuită. Staff-ul din jurul meu era foarte tulburat de răspunsul simplu pe care l-am dat, dar prietenii mei primeau un șut.

Viața e scurtă. Trebuie să te bucuri de tot, orice  ar fi. Ar fi o pierdere altfel. Ei bine, presupun că mă voi întoarce la  repetiții.

Twitter 28 iunie 2012

Neața. E toată lumea bine? Conferința de presă e pe cale să înceapă, dar am decis să răspund tuturor în timpul make-up-ului. Ei, am doar puțin timp, dar a trecut mult timp de când...Acum să vedem cum se va desfășura...

(OHAZA-SU!!!! (pronunție foarte leneșă a cuvântului ”ohayo” – ”neața”)) Ce e cu această întâmpinare? Ești una interesantă....

(Cineva spune că abia așteaptă să vadă conferința de presă la știri mâine) Așa e, conferința de presă e pe cale să înceapă. Sunt destul de grăbit, dar sunt bucuros că toată lumea e interesată să vadă cum va decurge. Va fi o piesă inovativă. Vino să o vezi, sigur te va motiva în schimb.

(Cineva din Osaka spune că e ziua lor și cere un răspuns pentru cei doi fii care sunt fani GACKT, dacă vede tweet-ul) Desigur că îl văd. La mulți ani. Sunt bucuros că am putut apăsa corect pe tweet, din toate comentariile care curg ca o cascadă. Sunt de asemenea multe momente în care mă duc la RT și ratez....Astăzi este o zi favorabilă.

(Este în regulă pentru tine să urci pe scenă deja?) Deja am făcut asta. Ta-dah!! Sunt repetiții pentru piesă și mâine.

(Cineva întreabă dacă se pare că va putea avea parte de joacă astăzi) Mă joc indiferent de cât de ocupat sunt. Pentru că dacă nu o faci, inima ta devine nefolositoare. Somnul poate să-ți ia oboseala din corp, dar oboseala din inimă poate fi luată doar prin joacă. Sunt prea mulți japonezi cu inimile obosite. Suntem multe persoane umile. Dacă ne-am aminti cum să ne jucăm, am fi cei mai buni din lume. Dă tot ce ai mai bun.

(Cineva îi cere să dea tot ce are mai bun atât la repetițiile YFC, cât și la repetițiile MOON SAGA de astăzi) Cu piesa, concertul, drama TV și filmul, sincer, încep să înnebunesc, dar o fac determinându-mă singur că ”Dacă nu pot face asta, cum să mă numesc artist de primă clasă...”. Ei, primul lucru de făcut este să interpretez un concert grozav. Spectacolul final YFC de la Budokan. Așteptați ziua de 4 iulie.

(Cineva îi dorește o zi minunată) Și ție. Nu îți uita zâmbetul minunat. Decorează această lume coruptă cu o floare.

(Știu că ești ocupat, dar sunt singură de când nu am mai auzit nimic pe LINE sau Twitter. Iertare, dar nu pot fi răbdătoare) Din acest motiv fac asta, nu? Ai fost foarte răbdătoare. Mulțumesc.

(Cineva spune că a citit despre MOON SAGA în ziarul Mainichi și cuvintele lui GACKT ”Nimic nu vine din război” i-au lăsat o impresie frumoasă) ”Nimic nu vine din război”. Îmi doresc enorm de mult, din adâncul inimii mele, ca să vină o zi în care nu va mai fi război în această lume. Desigur, probabil că sună ciudat. Dar dacă renunțăm, va dispărea complet. Dacă acționăm cu o dorință puternică în sufletul nostru, putem reuși fără. Nu-i așa?

(Magnum-ul meu pare că o explodeze. Se simte de parcă o să fuzioneze cu magnum-ul lui Gackt.) Nu o să fuzioneze. Ar fi de speriat dacă s-ar întâmpla!!!

(Cineva întreabă dacă va fi grozav, sexy și hotărât la conferința de presă) Desigur. Mulțumesc. Ei, întotdeauna sunt sexy. Extrem de sexy.

(Sunt somnoros...atât de somnoros) Și eu. Pentru că nu am dormit deloc. Ei, sunt o grămadă de lucruri mai importante decât somnul, așa că nu îmi pasă prea mult. Poți scăpa de somnolență cu KiAi. Este KiAi, KiAi.

(Ce frizură și make-up ai?) Va fi la TV, nu? Uită-te. Uită-te pentru mine.

(Abia aștept drama Sengoku BASARA) Mulțumesc. Melodia tematică ”HAKURO” a ieșit destul de grozavă. Așteaptă. Îți va atinge inima. Cu siguranță ți se va face pielea de găină. Este o melodie destul de dificilă. Plină de lumea lui GACKT.

(Se pare că ți se vor pune întrebări care nu au nici o legătură cu piesa) Nu îmi pasă. Să le pună.

(Pare că ai pilota un Gundam mult, dar ești un TipNou?) Nu sunt pilot. Sunt o persoană din Zeon. Îl conduc doar pe Sazabi. Operabilitatea este importantă. Atât cu Costumele Mobile, cât și cu femeile.

(E puțin prea devreme, dar La Mulți Ani!!!) E prea devreme. E pe 4 iulie. Spune-mi la Budokan.

(Sunt neîndemânatic și nu pot citi sentimentele oamenilor. Ce să fac ca să îi înțeleg?) Sentimentele și inimile oamenilor nu pot fi citite atât de ușor. Mai degrabă, nu pare că suntem drăguți cu alte persoane pentru că nu le putem citi? Cel mai periculos lucru este să te gândești că ai citit persoana complet. Pentru că nu îi înțelegi, lucrezi din greu. Așa este bunătatea transformată. Nu-i așa?

(Activitățile mele zilnice de la club sunt dure. Te rog trimite-mi un mesaj de sprijin) Hei, hey, lași oboseala să ajungă la tine? Îți lipsește KiAi-ul. Pune KiAi în el și fugi 10 de kilometri!!!!!

(M-am uitat recent la ”Moon Child”. A fost trist cum s-a terminat, cu nimeni care să-și găsească fericirea) ”Secretul lui Yoshitsune” e la fel, dar ce e mai important este că cei pe care îi influențează lucrarea devin fericiți. De ce ai nevoie ca să devii fericit? Pentru că este o semnificație în activitatea mea dacă poți simți prin munca mea că ceea ce îți lipsea a fost umplut cu fericire.

(Ești atras dacă o fată cu care vrei să te vezi e bună la pat?) Asta e grozav, nu? Mă gândesc ”Mulțumesc că te-ai întâlnit cu mine”. Deși nu am găsit o asemenea fată.

(...) Unul e un zâmbet, atunci doi e un sărut, atunci 3 și 4 e să faci dragoste, mai departe, la 5, întrebi numele partenerului. Acesta este genul de sentiment prin care îți confesezi iubirea. Așa funcționează, nu? Să-ți confesezi iubirea? Nu o poți face într-o poziție defensivă. Iubirea trebuie să fie întotdeauna într-o poziție de atac. Mergi în a decide să ataci, să împingi și să tragi. Încearcă.

(Dacă ai fi pilotat Zeong, istoria s-ar fi schimbat) Zeong? Doarme în garajul meu. În cele din urmă, a trecut un an fără să-l folosesc în război. Ce păcat.

(Astăzi este MIKA de la ”Ziua Șefului”, te rog să-l feliciți) Îi voi spune în persoană mai târziu. Mulțumesc că mi-ai spus.

(Cineva înteabă dacă ”Setsugekka” a fost scrisă pentru ”Secretul lui Yoshitsune”) Așa e. Deși a trecut mult timp. Am să o folosesc în piesă, așa că fiți atenți.

Ei, voi pleca atunci. Conferința de presă pentru ”Secretul lui Yoshitsune” începe acum. Toată lumea, să o următiți. Începe pe 15 iulie, așa că asigurați-vă că veniți să o vedeți. Este cald iar astăzi, dar colorați ziua de azi cu cele mai bune zâmbete ale voastre. ”Nu există un asemenea lucru ca un zâmbet nenecesar în această lume”, nu uitați aceste cuvinte. Ei atunci, Adi-OS!!! 

Gackt - LINE - 23 iunie 2012

Corpul meu e atât de obosit din cauza nopților pe care le-am avut de câteva zile, deși majoritatea vin de la antrenament. Nu că mi-aș putea încetini ritmul. E doar personalitatea mea. Poziția mea de bază e la viteză maximă. Corpul meu se va ”închide” singur odată ce sunt obosit. M-am întâlnit și seara trecută cu prietenii după muncă, și am rătăcit pe ici pe colo, dar m-am ”închis” complet imediat ce am intrat în salon. Ahahaha. Și astfel de lucruri sunt amuzante. Mă joc mult pentru că sunt ocupat. Dedicare completă atât în joacă cât și în muncă. Așa îmi place. E amuzant.

Ieri, în timpul repetiției, mulți prieteni deschideau nonșalant pagina din ”FRIDAY”, se opreau în fața mea, anumit, ca să-i văd, și spuneau ”Apari în articol, nu-i așa...” Ahahaha. E politica mea ca niciodată să nu mă opresc din a mă juca sau de a merge la o întâlnire indiferent de cât de ocupat sunt cu munca. Se termină pentru un bărbat dacă nu se mai poate juca doar pentru că e ocupat.

Nu am televizor, așa că nu știam asta, dar am auzit că articolul de ieri a creat destulă zarvă în emisiunile-tabloide. Sunt doar eu, dar este ceva despre care să faci atâta zarvă? Nu e ca și cum aș fi homo, nu ar fi ciudat dacă m-aș întâlni cu 400 sau 500 de femei, nu?

De fapt, sunt bucuros că nu au făcut o poză cu mine îmbrățișând și sărutând un bărbat. Ahahaha. Ei, ar trebui să fiu mai atent atunci când mă îmbăt, ca să nu scrie că sunt îndrăgostit nebunește de un bărbat.

Ei bine, la antrenament acum. Să mergem. YOSSHA!!!!

Gackt Blog - 11 iunie 2012

De la fereastra mașinii lui GACKT. Ediția Ședința Foto pentru Calendar din Okinawa partea I

TUTUROR DEARS

Cum e toată lumea?

Am fost ocupat în ultimul timp, încă de la ședința foto pentru calendar.

Nici măcar nu am timp să mă lupt cu cineva.

Așadar,

Îmi pare rău că v-am făcut să așteptați atâta timp pentru o postare pe blog.

Vă rog să fiți fericiți că postez pentru prima dată după mult timp.

Ei atunci....

Privind înapoi la ședința pentru calendar din Okinawa.

A fost teribil.

Ce a fost teribil, întrebi?

Nu mă lua cu ”ce”.

Vremea.

Și-a bătut joc de noi.

Deși era un anotimp unde ar fi trebuit să fie însorit zile la rând,

Dintr-un motiv, erau condiții meterolologice neobișnite.

Chiar și așa,

În timp ce spuneam lucruri fără sens, ca de exemplu,

”Crezi că poți să-l faci pe GACKT să fie atent la asemenea lucruri?” (Habar nu am dacă e corect)

Am terminat ședința în siguranță.

Motivul pentru care am terminat aceeastă ședință frenetică în siguranță din Okinawa,

A fost pentru că majoritatea prietenilor mei erau în Okinawa pentru mine.

Toată lumea a ascultat imposibilul.

Oricum, m-au ajutat.

Chiar am simțit recunoștință din adâncul inimi mele,

”Ce ar trebui să ai sunt prietenii”.

Mulțuuuuumesc!!!

În timpul ședinței din Okinawa

Am făcut o grămadă de filmări,

Dar acestea vor fi publicate în MGG, așa că bucurați-vă de ele acolo.

Cred că voi posta mai multe poze aici.

Desigur, este imposibil să le postez pe toate odată,

Dar le voi separa în două părți și voi continua să le postez.

Și piesa începe în curând.

Presupun că toată lumea are un munte de lucruri

Pe care vor să le întrebe sau să știe.

Vă voi arăta lucruri aici

Pe care nu le pot arăta pe Twitter.

Cele care nu sunt lucruri DEARS.

Ei atunci....

23 aprilie 2012

Am terminat antrenamentul pe care l-am început devreme în dimineața aceasta

Și am terminat de împachetat.

Plecând la Haneda.

Chiar înainte de a pleca, sora mea mi-a spus

”Încearcă să nu îți pierzi concentrarea doar pentru că e Okinawa!!!”

Și i-am răspuns

”Ha....!!!”

Semnificație neștiută de nimeni.

Am un sentiment prost despre asta.

Curgerea timpului este diferită.

Am fost foarte îngrijorat dacă vom reuși să terminăm bine și în siguranță.

De data asta, programul ședinței a fost foarte aglomerat.

Am avut atât de puțin timp liber că nici nu am putut să vizitez mormintele.

Marcarea pozelor s-a făcut în ultimul moment.

În cele din urmă, nu știu dacă a mers bine sau nu.

Din punctul meu de vedere, întotdeauna în mijlocul a ceva,

Încerc să nu mă gândesc prea mult la asta.

Dacă îți pierzi concentrarea, s-a terminat.

Simțul acestui echilibru subtil este important.

Am sosit la Haneda,

Am fost ghidat în jurul clădirii,

Peisajul nou se întindea înaintea mea.

Această poză neclară.

Poate pentru că le-am făcut în timp ce mergeam, dar toate sunt neclare...

Acesta este noul Haneda.

În mijloc este un atrium, și s-a creat un spațiu nou.

Am fost puțin impresionat de acest nou teren deschis.

Am un punct slab pentru acest fel de clădire...

M-am plimbat iar și iar, filmând activitatea ca o persoană complet suspicioasă.

Am observat un număr extraordinar de pasageri care mă priveau de partea cealaltă a ferestrei.

”Presupun că ar fi mai bine să mă opresc acum...”

Până la timpul plecării, voi bântui clădirea.

Încă o dată, este dulce. (Habar nu am la ce se referă)

În ultimul timp, numărul de librării a scăzut remarcabil.

Cu siguranță ziua când hârtia va dispărea și totul va deveni digital e aproape.

Eu personal iubesc senzația hârtiei,

Dar apoi iar, ar putea deveni necesar o schimbare în eră.

În 30 de ani, lucrurile făcute din hârtie vor deveni artă ele însuși,

Și de o valoare extraordinară.

M-am gândit să-mi digitalizez toate documentele pe care le am

Și să-mi curăți camerele de multe ori.

Dar acele cărți fără număr pe care le-am acumulat

Sunt istoria în care am mers,

Și chiar să spun că sunt viața mea nu ar fi prea mult.

Să le digitalizez

Ar putea fi cu siguranță convenabil

Dar nu aș mai putea vedea aceea istorie cu proprii mei ochi.

Recent, am ajuns să înțeleg

Că să treci prin viață este însuși o artă și că poate avea o mare influență asupra oamenilor.

O bibliotecă are această semnificație.

O greutate care nu sunt cuvinte va fi transferată de la părinte la copil.

Când eram copil,

Erau multe cărți care păreau dificile și nu îmi puteam da seama despre ce erau.

Mă întrebam de ce le citeați.

Sunt multe semnificații în ele,

Și în procesul de maturizare, le studiez.

Când sunt pierdut,

Multe cărți mă ajută.

Asta cu siguranță este arta vieții.

Pe lângă asta,

M-am urcat în avion și am ajuns în Okinawa.

Am fost urmărit de liceeni și am tot alergat, încercând să scap,

Și cumva am ieșit în siguranță pe poartă.

La aeroportul din Okinawa, poarta de îmbarcare și sosire e aceeași

Așa că e ușor să apară panică.

Întotdeauna mă gândesc că ar trebui să îmbunătățească lucrurile puțin,

Dar...

În Okinawa chiar și asta are o atmosferă de lene.

Mă urc în mașina personală

Și trag aer în piept.

Neștiind că,

Staff-ul pe care l-am adus cu mine

Se agită fără nici un motiv, chiar dacă spui doar Okinawa...

Hmm, am un sentiment prost.

Ei bine.

Autobuzul ne duce la hotel.

Ziua în care sosesc este frumoasă, și vremea e perfectă pentru o ședință foto.

Dar nu avem ședință în ziua respectivă.

Plănuesc să mă cazez,

Și apoi să fac o ultimă verificare în camera mea

La ședința foto care începe a doua zi.

Oamenii din autobuz sunt fericiți.

Hey, hey...ai să pierzi timp așa.

Chiar dacă spun asta, mă gândesc

”Ei, e Okinawa...presupun că e în regulă!”

Chiar și eu am trecut în modulul ”fără griji”

Oricum, mi-am făcut o poză.

Ce va fi, va fi,

Am decis să mă bucur și eu de Okinawa.

Atunci, când autobuzul a început să meargă, a apărut un peisaj nefamiliar.

”Pe unde mergem?”

Am întrebat fără să mă gândesc.

”S-a construit un nou drum.”

A spus staff-ul local.

Un nou drum de-a lungul oceanului a apărut.

”Whoooooa!!!”

A fost un drum atât de frumos că am exclamat.

Cât de frumos ar fi dacă drumul acesta ar merge până la Nago?

Ei, chiar și până la Chatan ar fi bine.

Nu ar fi aglomerat, și dacă ar merge prin nord,

Mai multe locuri din Okinawa ar fi reînviate, cred.

Pentru că ceea ce e important sunt autostrăzile care leagă orașele,

Ar trebui să investească mai mulți bani în bugetele pentru proiectele la scară largă.

În momentul de față investesc doar în modernizarea pe jumătate a orașelor.

Sunt multe lucruri în Okinawa la care mă gândesc zilele astea.

Din cauza modernizării pe jumătate a orașelor vechi din Okinawa,

Orașele înseși devin fără valoare.

Străzile unice, vechi sunt distruse

Și construcții fără sens se întind.

Ce câștigi prin asta?

Chiar și atmosfera unică din Okinawa este ceva

Ce ar trebui protejat ca o cultură fantastică,

De ce continuă modernizarea până în punctul în care distrug asta?

Din cauza asta, oamenii fac exact opusul și nu vizitează.

Sensul de a vizita nu mai este aici.

Orașul Kin este la fel.

Inițial, a fost un oraș cu o mare atmosferă.

Avea aceea atmosferă unică, rareori văzută.

Un aer magnific.

Au fost niște tensiuni acolo,

Nereferitoare la Japonia care nu mai există nicăieri.

Dar acum se schimbă într-un oraș de nimic.

Ce câștigi dacă faci asta?

Oamenii părăsesc rapid orașul.

Momentan, îl confunzi, că orașul ar deveni mai ușor de trăit în el.

Pentru că crezi că va fi mai convenabil.

Dar oamenii care trăiesc acolo nu recunosc că

Oamenii pleacă rapid din oraș pentru că nu mai vine nimeni.

Rezultatul este continuarea construcțiilor într-un oraș fără viață.

Vreau ca oamenii să observe.

Dacă nu ne protejăm cultura cu conștiință,

Nu o vom mai putea recupera niciodată.

A proteja cultura nu este doar

A proteja lucrurile care sunt ușor de înțeles, cum ar fi castele și alte clădiri vechi.

Stilul de viață care a fost construit în mai multe decade,

Și atmosfera care nu s-a schimbat din timpuri străvechi,

Sunt o cultură unică care nu mai există în alt loc.

Nu este o întrebare dacă să fie prietenos sau nu.

Cu cât mai prietenos îl faci, cu atât mai mult pierzi din savoare.

Dacă cauți prietenie, e același cu design-ul interior a unui magazin dintr-un lanț de magazine.

Nu contează la care magazin te duci, e la fel, și ușor de folosit.

Dar toată lumea știe

Că este o mare diferență între

Lucrurile care sunt ușor de folosit și lucrurile pe care vrei să le folosești.

Ei....

Am traversat noua autostradă de-a lungul oceanului

Și ne-am apropiat de hotel.

Astfel de mașini încă circulă.

Nu pot descrie atmosfera.

E prea bună.

Cerul era incredibil de însorit.

M-am rugat pentru vreme însorită și pentru următoarea zi.

Va urma: Jurnalul Ședinței Foto din Okinawa

GACKT