duminică, 11 noiembrie 2012

Gackt - Kagerou

こぼれる吐息の隙間から散らばる悲鳴を集め、
焼けつくこの空にはまだ無数の哀しみがあふれてる

貴方の肩に今、落ちた涙の数だけ彷徨う何の罪もない人が

殺し、殺されてゆく


「美しい微笑みが消えないように

アナタだけは忘れずにいてほしい
ただ、…」

崩れたビルさえ嘲笑う揺れる陽炎が浮かぶ

今は見たこともない景色だけどこまでも広がり続ける


アナタの体はまだ、今も震え続けていますか?

そっと抱きしめては願いを捧げていく


「新しい時代なら消さないように

アナタといた思い出は消させはしない
まだ、…」

~
希望をなくした時に、 この大地をも恨み始めた
今はいつか戻ってくる光を信じている
~

愛することさえ忘れてた時代の中で

ひび割れた大地に届いたアナタの涙が

あの日の夢をもう一度思い浮かべて


アナタのその笑顔が消えないように


koboreru toiki no sukima kara chirabaru himei wo atsume

yaketsuku kono sora ni wa mada musuu no kanashimi ga afureteru

anata no kata ni ima ochita namida no kazu dake samayou nan no tsumi mo nai hito ga
keshi(koroshi), kesarete(korosarete) yuku

"utsukushii hohoemi ga kienai you ni
anata dake wa wasurezu ni ite hoshii tada..."

kuzureta biru sae azawarau yureru kagerou ga ukabu
ima wa mita koto mo nai keshiki dake doko made mo hirogari tsuzukeru

anata no karada mada ima mo furue tsuzukete imasu ka?
sotto dakishimete wa negai wo sasagete iku

"atarashii jidai nara kesenai you ni
anata to ita omoide wa kesase wa shinai mada..."

~kibou wo nakushita jidai ni, kono daichi mo urami hajimeta
ima wa itsuka modotte kuru hikari wo shinjite iru~

aisuru koto sae wasureteta jidai no naka de
hibiwareta daichi ni todoita anata no namida ga
ano hi no yume wo mou ichido omoi ukabete

anata no sono hohoemi ga kienai you ni


Strângând țipetele împrăștiate din abis în suspinele ce se revarsă
În acest cer ce arde,  nenumărate tristeți încă inundă

Rătăcind numărul de lacrimi ce au căzut acum pe umerii tăi, oameni complet inocenți se sting, dispar

”Astfel încât acel zâmbet frumos să nu dispară
Vreau ca tu singură să stai și să-ți amintești…asta e totul”

Bătându-și joc chiar și de clădirile dărâmate, un abur cald rătăcitor plutește
Acum, un peisaj pe care nu l-am mai văzut înainte se întinde neîncetat.

Trupul tău încă tremură, chiar și acum?
Blând te îmbrățișez și îmi pun o dorință

”Dacă aceasta este o nouă eră,
Tot nu o voi lăsa să-mi șteargă amintirile momentelor petrecute cu tine…”

~În timpul ce a pierdut speranța, chiar și pământul însuși a început să nu-i placă
Acum cred în lumina ce se va întoarce într-o bună zi~

În timpul ce a uitat chiar și cum să iubească
Lacrimile tale ce au ajuns la pâmăntul fisurat
Îmi readuce în minte încă o dată un vis de demult

Astfel încât acel zâmbet al tău nu dispare niciodată.

 *Traducerea este făcută după propria mea interpretare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumiri pentru comentariu!