marți, 31 martie 2015

Gackt blog – 30 martie 2015

În Franța (discuția 93 a revistei-blog extras)

Dragii mei G-LOVERS

Puteți citi recentele mele cuvinte
Pe revista-blog GACKT.
Așadar, cei care doresc să o citească toată, verificați-o.
(Postările sunt de 3 ori pe lună)

Nu contează cât de rănit sunt... ♪♫
Sau de câte ori… ♪♫ (Versuri din ”Dears”)

Da, alo…

Oh, tu ești.
A trecut ceva timp.

Ce mai faci?
Înțeleg, înțeleg.

Sunt bine.

Huh?
Este zgomot?

Ah, tocmai am sosit în Italia acum.
Sunt cam obosit de la schimbul de fus orar.

Am fost în Franța până acum puțin timp.
Este noaptea târziu.

Și în această dimineață am mâncat pâine pentru prima dată după mult timp.

Huh?
Dacă mănânc pâine?

Nu, de obicei deloc.
Am decis să nu mănânc pâine.
Îmi permit să mănânc pâine doar când vin în Franța.

Așadar sunt moment când nu mănânc pâine ani întregi.
Ei, este o promisiune făcută mie însumi.


Din cauza asta,
Am avut pâine la micul dejun de astăzi pentru prima dată după mult timp.
M-am trezit devreme și m-am dus la bufetul hotelului.

Aici,
Ah, să spun că un ”interesant”
Eveniment s-a întâmplat.

Am fost sincer surprins că astfel de lucruri încă există.

Vei râde când vei auzi asta.
Eu am râs.
Mult.

Huh?
”Grăbește-te și spune-mi”…?

Ei, nu deveni nerăbdătoare.
De data asta m-am oprit în Franța
Așa că am stat la un hotel din apropierea aeroportului.

Am sosit noaptea târziu ieri,
Și abia dacă erau persoane la aeroportul Charle de Gaulle.
Am fost surprins.


Așa că,
Am avut o cină târzie în apropierea turnului Eiffel pentru prima dată după mult timp,
Și apoi m-am întors la hotel și am dormit.

Apoi m-am trezit dimineață devreme
Și m-am dus la bufetul hotelului.
Evenimentul care s-a întâmplat acolo
Personal, m-a făcut să mă tăvălesc de râs.


Când am intrat în zona bufetului și am privit în jur,
Nu era nici un client.

Pentru că eram doar eu, puteam sta oriunde vroiam.
Așa că, am încercat să stau undeva aproape de intrare,
Și un ospătar a venit grăbit
Și mi-a făcut semn să stau mai în spate.

Ca și cum ”Nu sta aici”.

Ei, și locurile din spate erau goale
Așadar nu am dat importanță și m-am mutat așa cum mi s-a spus.
Deși vroiam să stau undeva aproape de intrare
De unde puteam vedea peisajul de afară.

Ei bine…M-am gândit în timp ce schimbam locurile
Și am luat un cappuccino și un croissant în locul din spate.


După puțin timp,
Câțiva clienți albi au intrat în bufet,
Și a indicat locul pe care am stat și s-a așezat.

Am privit puțin timp, gândindu-mă,
”Hey, nu erau acele locuri nepermise…?
Un număr mic de persoane albe au început să umple locurile
De lângă intrare cu o priveliște bună.

Cumva neimpresionat,
Am privit pentru încă puțin timp
Și de data aceasta câteva persoane asiatice au intrat în bufet.


Apoi,
Când au încercat să stea în locurile de lângă intrare,
Ospătarul le-a indicat spre unde stăteam eu,
Și le-a indicat să stea aici, și nu acolo.

Hey, hey,
Chiar se întâmplă asta? m-am gândit,
Și am continuat să urmăresc staff-ul pentru încă puțin timp.

În mai puțin de zece minute,
Un grup de chinezi au început să intre.
Desigur,
Și ei au încercat să stea lângă intrare,
Și fiecare dintre ei a fost pus să treacă și să se înghesuie
Până ce am fost înconjurat de asiatici…
Ei, cu excepția mea,
Era aproape plin de chinezi și koreeni.


Acum locurile erau ocupate.
Nu mai era loc de stat nici dacă împărțeai mesele.

Apoi, mai mulți asiatici au intrat în bufet.
Desigur, zona unde stăteam era plină.


Când au încercat să stea în locurile de lângă intrare,
Personalul le-a dat aceleași indicații ca de obicei.

”Așează-te pe partea cealaltă”
Ahahahahahahahahaha

Nu înțelegi?
Este clar o descriminare.
Ei, presupun că pentru ei nu este o prea mare diferență
Între a diferenția și a descrimina.

Nu știu dacă li s-a spus să facă asta de către proprietar,
Sau dacă este o politică a hotelului.

Locurile zgomotos de goale cu o priveliște frumoasă de lângă intrare,
Și locurile evident pline din spate fără vreo priveliște.

Acum mult timp,
Când erau lucruri ca segmentarea pe rasă din Africa de Sud,
Sau sclavia din Statele Unite,
Au fost multe baruri și magazine unde persoanele de culoare neagră nu puteau intra,
Și autobuze și trenuri cu locuri goale pentru persoanele albe
Și locurile pline cu persoanele de culoare neagră.
Am văzut imaginile de multe ori în filme,
Și desigur că știam de asta.


Dar.

Nu m-am așteptat să primesc o asemenea evidentă discriminare,
Așa că a fost un râs grozav.

Nu contează în ce țară mergi,
Încă este discriminare împotriva asiaticilor.
Când am venit în Franța acum mult timp, acum 20 de ani,
Discriminarea era chiar îngrozitoare.

Cum erau tratați asiaticii era enorm de îngrozitor.
În ultimul timp s-a mai îmbunătățit.

Când am realizat că încă era aici astfel…nu m-am putut opri din râs.


Huh?
Și, ce am făcut?

Ahahahaha.
Am plecat din restaurant.
Și apoi m-am întors după două minute.

Și m-am așezat pe un loc de lângă intrare.
Și ospătarul a venit ca și înainte.

”Stați acolo”

Și l-am întrebat cu un zâmbet,

”De ce? Explică-mi simplu.”

Ospătarul a șoptit ceva.
Nu am putut auzi așa că am spus,

”Spune mai tare și simplu ca să pot înțelege.”

Probabil că s-a lăsat bătut, a traversat restaurantul și
A început să vorbească cu cei din personal în timp ce se uita la mine.

Ahahahaha.
Astfel de lucruri încă se întâmplă…
M-ați prins.
M-ați prins.


Huh?
Nu a fost enervant?...

Ahahaha
Să te enervezi nu ar schimba nimic, nu?
Să te enervezi și să te plângi în timp ce nu faci nimic
Este de o stupiditate enormă.

Nu crezi că este mai semnificativ să râzi și să acționezi cu înțelepciune?

Incidentul amuzant din această dimineață a fost începutul.
Desigur, presupun că au motivele lor.

Sincer, sunt deseori dezamăgit de grupurile de turiști chinezi fără maniere.


Când aștept liftul într-un aeroport,
Sunt multe grupuri de turiști chinezi unde oamenii pur și simplu ignoră rândurile
Și se înghesuie imediat ce se deschid ușile.

”Așteptați-vă rândul!”

Chiar dacă spun asta în chineză, nu ascultă nimeni.
Cred că sunt multe persoane din multe țări
Care sunt enervați de cei fără maniere.

Desigur, nu toți chinezii sunt astfel.

Cel puțin chinezii care îmi sunt prieteni
Sunt cu toți rafinați.

În cele din urmă, nu este vorba de naționalitate,
Cei care au fost educați correct au maniere
Și cei care nu au fost, nu au nici măcar ceva apropiat de maniere…

Persoanele din restaurant nu își pot da seama dintr-o privire
Cine are maniere și cine nu.

Așadar presupun că fac reguli pentru a se descurca cu asta..
M-am gândit mai târziu.

Desigur, nu cred că discriminarea sau diferențierea sunt lucruri bune.

Dar, în lume, cei care discriminează deseori se concentrează pe o problemă,
Și cei care sunt discriminați cu siguranță corespund la a avea o problemă.
Toată lumea știe, dar nu spune, nu?

Așadar, nimic nu se rezolvă.

Chiar nu pot exprima exact prin cuvinte ceea ce vreau să spun, dar
M-am tot gândit la asta de dimineață.
Probabil că este o problemă grea de rezolvat,
Dar în cele din urmă dacă nu creștem nivelul de educație,
Nu o vom rezolva…
M-am tot gândit la astfel de lucruri.

În ultimul timp, sunt și mulți japonezi fără maniere, nu?

Nu țara este problema.

Ah, trebuie să plec.
Sună-mă mai târziu.

Huh?
Când mă întorc?...

Nu știu.
Când simt că trebuie.

Pa.
Fii cuminte.

GACKT


Puteți citi recentele mele cuvinte
Pe revista-blog GACKT.
Așadar, cei care doresc să o citească toată, verificați-o.

*Acesta este un extras de pe revista-blog GACKT.

(Postările sunt de 3 ori pe lună)

marți, 24 martie 2015

Canalul GACKT – discuția 92 a revistei-blog 17.03 (20 martie 2015)

Poveștile idioate ale lui GACKT nr. 44

Tiro tiro tiriri~~~~~~ng......
Tiro tiro tiriri~~~~~~ng......
Alo...

Eh.............!!!
Iar tu!!!

Eh?
Vrei să auzi continuarea la ce s-a întâmplat ultima dată!...spui...

De ce oare
Aceea poveste a fost brusc oprită?
Tu...
Chiar acum,
Vroiam să dorm.

Eh?
E abia trecut de 12!...spui...

Nu asta este ideea.
Mă întorc de pe muntele înzăpezit.
Am fost să arunc o privire la
Festivalul Jocurilor de Zăpadă Camui Gakuen...

Drumul până acasă va fi lung așa că
M-am gândit să ațipesc puțin.

Eh?
Vrei să auzi următoarea parte a povești?...spui...

Ei, bine bănuiesc...
Deci, ce ai auzit până acum?
Continuând de ultima dată...
Mă întreb despre ce vorbeam.

Am vorbit despre Portugalia, nu?
După Portugalia
M-am dus în Madrid.

Eh?
Unde este Madrid?...întrebi...

Capitala Spaniei!
Madrid-ul Spaniei.
Nu știi?
Ei, e în ordine.

În ultima mea zi în Portugalia
Primul lucru de dimineață m-am dus la
Centrul de servicii a Portugal Air-ului.


Secretara mea m-a sunat,
Spunând că sunt îngrijorați dacă
Biletele mele au fost sau nu rezervate așa că
”Te rog mergi la centrul de bilete și verifică direct!!!!”
M-a spus.

Primul lucru dimineața,
Am plecat în căutarea centrului de bilete.


Sincer,
Nu am mai fost niciodată în astfel de locuri așadar
Este o experiență destul de rară pentru mine...și m-am simțit impresionat.

În curând am putut confirma că într-adevăr aveam rezervare
Așadar am mers afară pentru puțin timp.
Peisajul frumos era pe neașteptate descoperit în mijlocul străzilor.


Atunci,
Pentru că încă aveam timp
Am mers să mă relaxez la o cafenea.
Ceea ce m-a surprins a fost
Prețul.

Eh?
Dacă a fost foarte scump?...întrebi...

Nu.
Este invers, opusul.
A fost foarte foarte ieftin.
Cumva nu pot înțelege echilibrul din spatele său.

Era enorm de multă pâine în vitrină...
Și erau destul de ieftine!
Genul de prețuri pe care îl cer
Sunt atât de ieftine încât mă întreb dacă își pot acoperi capitalul.



Erau chiar și cele care vândute la 400 de yeni
Păreau că îți pot umple stomacul.

Ce este oare echilibrul...mă întrebam în timp ce
Îmi savuram cappuccino-ul și priveam ce se întâmplă în magazin.
Multe persoane cumpărau cafea și pâine.
Ei, ar putea fi din cauză că este ieftin dar.
În orice caz, erau multe persoane.



Să te bucuri de trecerea timpului chiar depinde de loc.
Ajung să văd tot felul de oameni.

În ultimul timp,
Nu am putu să petrec timpul astfel, așadar
În timp ce mă gândeam ”E cumva nostalgic...”
Am petrecut probabil cam o oră
Relaxându-mă și bucurându-mă de atmosferă.

M-am întors la hotel și am chemat un taxi...
Și am făcut lucrurile standard cât mai devreme posibil.

Eh?
De ce atât de grăbit?...întrebi...

Anterior, în Spania s-au întâmplat câteva lucruri...
Pentru că nu pot citi prea mult limbile europene.
Dacă nu fac totul cât mai devreme posibil
Să o fac în ultimul moment este enervant, nu?


Am plecat de la hotel puțin mai devreme
Și am terminat procedurile repede.

Cât încă mai poți, trebuie să te miști.
Ei, venind de la mine care în mod normal se mișcă încet,
Probabil că este un lucru destul de imposibil.



Pentru că anterior problemele repetate care s-au întâmplat în Spania
Au fost enervante.
Întotdeauna mă pregătesc perfect să urc în avion perfect
Și aștept.

Ei, într-o Europă în care nu îți poți da seama de timp
Dacă nu fac lucrurile astfel
Voi deveni idiotul.

Chiar și când privești din avion în jos la Portugalia
Îți poți da seama cât de frumoasă este cu o singură privire.
Acest oraș chiar este minunat.


Așadar, în mai puțin de o oră am ajuns în Madrid.
Este într-o clipită.
Este probabil chiar mai aproape decât distanța dintre Tokyo și Osaka.

Madrid este potrivită cu Portugalia.

Eh?
Cum am știut asta atât de curând?...întrebi...

Mă întreb...
Deseori când mă uit la un oraș
Tind ca intuitiv să ghicesc corect.
Este important să știi lucrurile intuitiv.



Madrid-ul chiar este frumos.
Cum să spun asta...
Împreună cu genul de atmosferă din Londra...
Oamenii au mai multă căldură presupun.

De asemenea, culoarea cerului este grozavă.
Nu îmi place cerul din Londra dar
Aerul din Madrid este chiar bun.

Dacă acel vânt nu ar fi, ar fi cel mai bine.



Am rătăcit prin oraș o perioadă
Și apoi am intrat într-o cafenea să văd cum este în interior.

Deși este o cafenea, este grozavă.
Îți poți da ușor seama doar privind oamenii din oraș.
Îți poți da seama în funcție de cetățeni sau de persoane.

Vezi trend-urile în modă.
De asemenea, poți observa și ce fel de muzică le place.




Deși asta am aflat mai târziu.
Se pare că acest magazin este destul de faimos.
De asemenea, mi s-a spus că mâncarea este bună dar,
Ei, va trebui să iau ceaiul aici și apoi să mă întorc.

În orice caz, este frig, afară.
Așa cum știți,
Temperatura normală a corpului meu este mică și nu prea mă descurc bine cu răceala.
Vântul este atât de uscat că mă doare până și pielea...



Erau și multe fete drăguțe.
Mă întreb dacă este corect să spun că atmosfera este plăcută...
Toate zâmbetele lor erau frumoase.

Poate că este vibrația oamenilor care trăiesc aici.

Eh?
Vibratoarele sunt pentru sex!...spui...
(”baibu” se poate citi ca ”vibe”=vibrație, dar este și o formă scurtă pentru ”vibrator”)

Nu vorbesc despre genul acela de vibratoare!!
Voi sunteți cu siguranță mai perverși decât mine!!!

”Vibrația” se referă la
Sentimentul din aer sau atmosfera sau influența din jurul tău...
Asta este ceea ce înseamnă!


Când mergi printr-un oraș, poți simți aerul, nu?
De exemplu, Fukuoka și Osaka sunt complet diferite, nu?
Asta...este ceea ce ar trebui să simți!!!

Ei...presupun că este în ordine...
Asta este ideea principală.

Eh?
Dacă nu s-a întâmplat nimic în Madrid?...întrebi...

Nu vorbi cu un asemenea ton nerăbdător...
Au fost, au fost ”întâmplări”!

S-a întâmplat noaptea.
I-am cerut portarului de la hotel
Să-mi facă o rezervare la un restaurant thailandez.

Atunci,
S-a făcut noapte și am luat un taxi.
Șoferul nu vorbea o boabă de engleză...

Și apoi, dintr-un anumit motiv conducea cu viteză mare.


”Locul acela este departe??”
Am început să mă întreb, și indiferent de ceea ce-i spuneam șoferului
A spus doar lucruri pe care chiar nu le puteam înțelege.

Ei, uită de asta...m-am gândit...
Și când am privit la taxator


S-a acumulat la un număr nefamilar.
Este deja mai mult de 6000 de yeni.
Și, locul unde m-a adus este, cumva,
Un cazino în afara orașului...

”De ce un cazino! Am spus mâncare thailandeză!!!”

Chiar dacă am spus asta,
Șoferul a făcut un gest ce părea că înseamnă ”Nu înțeleg nimic”.

Hey, hey...am început să mă gândesc
Și când am încercat să contactez portarul,

”Se pare că numărul nu este valabil...Ne pare rău

HE---Y!!!!!!
Și, de aici cursa nebună a continuat...
Mai lăsați-mă...m-am gândit, dar

Pentru că sunt peste hotare, nu am de ales...presupun...

luni, 23 martie 2015

Gackt blog - 20 martie 2015

 Mr. SMILES BACK (discuția 92 a revistei-blog extras)

Dragii mei G-LOVERS

Puteți citi recentele mele cuvinte
Pe revista-blog GACKT.
Așadar, cei care doresc să o citească toată, verificați-o.
(Postările sunt de 3 ori pe lună)

Clopotul pentru rugăciunile tăcute lasă un ecou.
11 martie, ora 14:46.


Este a patra rugăciune tăcută a anului.
Totuși, amintirile acelor zile
Au ars clar în mintea mea, nu vor pleca niciodată.
Când mă gândesc la cei care au experimentat vieți mai dure decât mine,
Și la cei care încă au răni deschise a zonei distruse,
Mă doare inima.

Nu voi uita niciodată acele timpuri,
Zeul Dragon de pe spatele meu doare.

Nu ar trebui niciodată uitate.
Nu pot fi niciodată uitate.
Multe lucruri s-au întâmplat după asta.
Acel dezastru a devenit și una dintre pietrele de temelie din viața mea.


Am vizitat locul de veci a unui membru de trupă care a murit
Pentru a-i sărbători întârziat ziua de naștere.
Știu că indiferent de ce spun
El nu îmi va putea răspunde.
Dar, am stat în fața mormântului
Și cineva a început să vorbească fără a băga de seamă.

”Stilul meu de viață,
Nu este greșit, nu?”

Dacă pot trăi viața cu îndemânare
Probabil că voi trăi altă viață.
Nu aș fi un muzician.
Nu aș fi GACKT.


Nu am regrete despre genul de viață pe care am ales-o.
Doar că ocazional, mă enervez din cauza lipsei mele de abilitate.
Dar, asta este GACKT.

Și mulți prieteni apropiați m-au contactat.
Erau și mulți care mi-au mulțumit spunându-mi
”În timpul cutremurului, mulțumesc pentru ce ai făcut.”

”Chiar am făcut ceva
Pentru care merită să-mi mulțumești...”

Până acum, încă mă mai întreb de asta,
Încă mă chinui să-mi găsesc cuvintele pentru a le răspunde mulțumirilor lor.

”Îmi trăiesc viața cu un zâmbet.
Pentru cei care au fost nevoiți să plece înaintea mea...”

Asta îmi oferă sentimente nesigure.

Dacă pot zâmbi sincer,
Care poate face pe altcineva să se simtă fericit,
Poate pot să mă cunosc
Pe mine însumi puțin mai mult.

În orice caz, să mergem înainte.
Să mergem către viitor.
Să facem ceea ce putem unul câte unul.

Astăzi e de rău...
Nu pot lega cuvintele bine.

Numele meu este GACKT...
Motto-ul meu este ”Mr. SMILES BACK”

De dragul de a face pe cineva să zâmbească.
Trebuie să zâmbesc.

Mă rog din adâncul inimii mele
Să pot șterge tristețea din această lume, chiar și pentru o singură persoană.

GACKT


Puteți citi recentele mele cuvinte
Pe revista-blog GACKT.
Așadar, cei care doresc să o citească toată, verificați-o.

*Acesta este un extras de pe revista-blog GACKT.

(Postările sunt de 3 ori pe lună)