Gackt blog – 9 martie 2017

Povești din Noua Caledonie ”Conte, ediție extra”

În curând îmi voi lua la revedere de la Noua Caledonie.

Mi-am terminat antrenamentul înainte de a pleca.

Dar asta fiind spusă, plec doar la 5 dimineața.

Voi reuși să stau treaz până atunci...

Nu am deloc încredere în asta.

Am ieșit pe terasă fără haine.

Afară, soarele a apus seara,

Creând o frumoasă lume de noapte.

Am simțit că ar fi de înțeles pentru mine să fiu afară pe terasă gol, dar

Dacă făceam și poze acolo,

Cu siguranță voi arăta ca un bărbat ciudat.

Un bărbat care își face poze în timp ce e gol...

Mai mult de jumătate din jucătorii japonezi

Au plecat acasă în ziua de dinainte.

Și în seara aceasta, de asemenea,

Jucătorii rămași vor pleca acasă.

Eu sunt singurul

Care trebuie să stea până dimineață pentru că merg în KL.

Am luat un ultim ceai

Cu maestrul Igu Igu pe terasă.

Poate din cauză că am fost constant împreună în ultimele zile

M-am simțit trist în a-mi lua rămas bun de la el.

Nu am spus nimic o perioadă de timp, dar

Chelnerița a rupt tăcerea.

Atât eu cât și Igu Igu,

Am comandat împreună 4 cappuccino

Care au fost atunci puse pe masă.

”Cine le bea? Și mai mult, sunt 4!”

Ultimul moment când am fost impresionat de bunătatea lui Igu Igu.

Și astfel, mi-am luat rămas bun de la jucătorii japonezi

Și m-am întors în camera mea.

M-am gândit să mă uit la un film de atunci încolo, dar

În timp ce mi-am aranjat încet lucrurile,

Într-o clipită, era 5 dimineață...

Oh nu, oh nu...m-am gândit, în timp ce coboram în hol.

Desigur, nu era nici o omisiune la aranjamentul pentru limuzină spre aeroport.

Cu o zi înainte, mi-au trimis o scrisoare ce îmi confirma limuzina în camera mea.

”Te vom conduce la aeroport.”

Și...

Deci, am predat camera la recepție, și apoi am întrebat despre.

”Oricum, mă întreb unde este limuzina pentru aeroport?”

Singurul staff de la hotel de la recepție

S-a uitat la mine cu o expresie ciudată ce spunea ”???”.

Presimt ceva rău...

I-am spus staff-ului că aveam o scrisoare de confirmare

De la hotel despre închirierea limuzinei pe care am făcut-o ieri.

Din nou, reacția ”?????”.

M-am enervat puțin, așa că i-am spus gentil

”Nu ai să verifici cu managerul general?”

”Înțeles....”

A spus într-o engleză greoaie, și părând nesigur, dar

În orice caz, eu, care m-am oprit din a mă enerva acum mult timp,

Am așteptat la intrare cu o atitudine de gentelman.

Apoi, 20 de minute...

Am crezut că mașina vine, dar

Staff-ul de la recepție

Nu îmi dădea absolut nici un semn că ar vrea să-mi spună ceva.

Am confirmat iar.

”Hey, ai verificat cu managerul general?

Aștept de 20 de minute?”

Am spus, și

”Este în ordine.

Din moment ce am trimis deja un email la managerul general,

Presupun că va răspunde când se trezește”

A răspuns fără nici o expresie.

”...Când spui ”când se trezește”, la cât înseamnă asta?

Înțelegi că probabil voi întârzia la aeroport dacă mașina pe care am închiriat-o nu vine?

Asta fiind spusă, în primul rând, voi ajunge oare la ora asta acum?”

Am spus pe un ton mai puternic.

Atunci,

”Uh....uh...

Dacă mai așteptați încă puțin...”

”De asta îți spun că nu mai pot aștepta mai mult de atât?

Nu simți nici o anxietate sau un simț de pericol

Considerând că este aproape timpul ca avionul meu să plece?

De exemplu, nu ai putea în schimb să chemi un taxi?”

Și la asta, a răspuns cu o față goală.

”Atunci, ar trebui să chem un taxi?”

”Nu este ”ar trebui să chemi un taxi?” ci să chemi un taxi!! Mai repede!

Ți-am spus că nu voi ajunge la timp, nu?

Înțelegi ce îți spun?”

La asta, el mi-a spus

”În orice caz,

Nu știu dacă veți ajunge la timp, dar

Voi chema un taxi imediat...”

Așa cum era de așteptat, m-am enervat la asta.

”Hey!!!

Nu fă greșeala ta să sune de parcă este vina mea!”

Atunci, la 15 minute după asta, taxiul a venit.

Am cam zburat pe șosea până la aerport, dar

Sincer, încă nu este definit dacă voi ajunge sau nu la timp.

Apoi, când am sosit la aeroport și am scos cardul meu de credit

Mi s-a spus că nu pot folosi un card.

”Hey hey hey hey hey...”

Ce naiba! Felul în care acest capitol extra se petrece...

M-am gândit la ce să fac.

Atunci, i-am arătat șoferului

Valuta străină pe care o aveam în portofel.

”Valoarea acestor bani este mai mare, așadar

Nu crezi că va fi special să iei asta în schimb?

Cred că va fi cu mult mai valoros

Dacă iei această valută străină aici și o schimbi,

Decât să te întorci la hotel astfel, dar ce spui?”

Am spus, și el a acceptat valuta străină cu o față plină de zâmbete.

E bine!!! Am făcut o poziție de victorie în mintea mea

Și am fugit la biroul de check-in.

Și, exact la timp!!

Cumva, am terminat verificarea ușor.

Oricum, ce naiba a fost cu staff-ul de la hotel de mai înainte...

Serios, am dat peste un plot ciudat pe care nu prea îl înțeleg în acest capitol extra.

Ei bine, presupun că a fost un lucru bun că am ajuns la avion la timp...

Privind înapoi,

E ca o poveste lungă

De pe când maestrul Igu Igu și cele 4 cappuccino ale lui au apărut.