Gackt blog – 30 martie 2017

Ignoranța este un lucru înfiorător

Ieri am vorbit cu prietenii mei din Seoul până noaptea,

Apoi m-am îndreptat direct spre hotel.

Durează cam o oră cu mașina să ajungi din Seoul în Incheon.

Chiar dacă am ațipit în mașină,

Cumva am sosit la hotel

Și înainte de a realiza, am întâmpinat dimineața așa cum eram.

Astăzi voi lua și un zbor matinal,

Așadar a trebuit să mă trezesc destul de devreme, dar

Datorită efectelor postului, m-am trezit neobiștnuit de repede.

Când m-am trezit în jur de ora 6, am tras perdeaua și am privit afară.

Este o grădină destul de largă înaintea mea și

Emana o atmosferă singuratică, dar

Era un număr mărișor de oameni adunați acolo, dintr-un anumit motiv.

”Chiar fac exerciții atât de devreme dimineața...”

M-am minunat,

Și privind mai atent, părea de fapt o locație de filmare pentru o dramă.

Am auzit că programul de filmare în Koreea

Este cu mult mai exigent decât cel din Japonia.

Se pare că sunt chiar și drame care difuzează de două ori pe săptămână,

Și în acest caz, programul de filmare cu siguranță va fi exigent.

În trecut,

Un staff de la compania de înregistrări mi-a sugerat drama

”Winter Sonata”, și m-am uitat, dar

Lucruri care apăreau în cea mai importantă scenă,

Și deși se presupunea a fi o scenă tristă,

Poți vedea părți unde microfonul apare de sus,

Și am ajuns să izbucnesc în râs chiar dacă asta doar strică atmosfera.

Au fost atât de multe scene teribile.

Chiar și așa,

Presupun că programul a fost atât de exigent că

Nu au putut reface scenele.

Din moment ce se pare sunt multe filmări făcute pe stradă forțat,

Fără ca ei să obțină permisiunea, presupun că este ceva ce este însăși uimitor.

Zilele acestea,

Se pare că dramele koreene sunt dublate și difuzate peste tot în lume.

Lumea nici măcar nu se uită la dramele japoneze.

Ca rezultat a sprijinirii dramelor,

Filmelor și muzicii, pentru a sprijini și țara,

Împreună cu entertainment-ul koreean,

Electronicele, cosmeticele, mașinile, etc

Au țintit să devină branduri de top peste tot în lume.

În ciuda guvernului japonez care au lansat ”Cool Japan”,

Nimeni nu știe exact pentru ce este asta folosit.

”Oh nu...”, cam așa se simte.

Și astfel, Japonia doar va cădea și mai mult.

După ce mi-am făcut antrenamentul,

Am făcut un duș și apoi am coborât în hol.

Fața mea, care se reflecta în oglinda liftului, părea slabă.

Este surprinzător....

Fața mea a devenit mai mică cu o măsură.

Apoi, am urcat în limuzină și m-am îndreptat direct spre aeroport.

A fost neașteptat, dar drumul spre Incheon a mers destul de bine.

Ei, presupun că este ca aeroportul Narita.

Când am intrat în aeroport, am fost sincer surprins.

Aeroportul Incheon este mult mai bine menținut decât m-am așteptat,

Și fluxul energiei este bun de asemenea.

Deși nu se simte că are frumusețea pe care aeroporturile din Europa o au,

Sunt surprins că un asemenea aeroport minunat este chiar în Asia.

Asta este ceva ce am auzit după, dar

Se pare că aeroportul Incheon este clasat destul de sus internațional.

Mm, este un lucru minunat.

În timp ce decolam, m-am uitat la un film pe iPad-ul meu.

De la experiența teribilă de ultima dată, am venit complet pregătit.

Din moment ce nu am adus o carte de data aceasta,

Am decis să mă uit cam la 3 filme.

Până să realizez, într-o clipită, ne apropiam de KL.

Când am privit pe fereastra mea, am văzut insule pe undeva.

Nu era același peisaj pe care îl văd de obicei, și m-am simțit uluit de el.

Unde este localizată aceea insulă...

După o perioadă, am putut vedea priveliștea familiară a, să le spunem copaci de cauciuc,

Care înconjurau aeroportul din Malaezia.

Copacii de cauciuc erau aliniați unul lângă celălalt.

Dintr-un anumit motiv, acest peisaj îmi induce o stare de ușurare acum.

Când am venit prima dată aici,

Eram îngrijorat, gândindu-mă ”Chiar va fi bine într-o asemenea zonă de pădure!!!”, dar

Sunt dezamăgit de un oraș care este prea dezvoltat.

Ignoranța este un lucru înfiorător.

Când am sosit la aeroport, m-am îndreptat către ghișeul de imigrări

Și am găsit un rând incredibil de lung acolo.

”Serios...? Mai lasă-mă”

În mod normal,

Nu sosesc seara.

Asta fiind prima mea experiență cu o asemenea mulțime, am fost sincer nerăbdător.

Totuși,

Am trecut mult mai ușor decât mă așteptam.

Am urcat în mașină, și apoi am mers să mânânc.

Mmmmmm, se simte ca acasă până la urmă!!