砕け散るガラスは
命弾ける音
それでもアナタにただ触れたくて
ガラス細工のように
壊れてゆく躯なら
アナタのその手で粉々にして
涙流しながら
孤独を誘えば
巡る叫びに怯え
涙が溢れ出して
故に壊され果てて
揺れる想いよアナタに届け
腐食する躯は
祈りの言葉を受け
深海の闇に攫われて
いつかはすべての者は
その運命を負うなら
今すぐ抱きしめて
この身が消えるまで
心をただ探して
羽根を求め鎖を散切った
差し伸べられた腕に
触れることも出来なくて
また生まれ変わるから
アナタは哀しそうに笑った
「どうか忘れないで...」
ガラス越しで叫んで
また生まれ変われれば
アナタにもう一度逢えるから
kudake chiru garasu wa
inochi hajikeru oto
soredemo anata ni tada furetakute
garasuzaiku no you ni
kowarete yuku karada nara
anata no sono te de konagona ni shite
namida nagashi nagara
kodoku wo izanaeba
meguru sakebi ni obie
namida ga afure dashite
yue ni kowasarete hatete
yureru omoi yo anata ni todoke
fushoku suru karada wa
inori no kotoba wo uke
shinkai no yami ni sarawarete
itsuka wa subete no mono wa
sono sadame(unmei) wo ou nara
ima sugu dakishimete
kono mi ga kieru made
kokoro wo tada sagashite
hane wo motome kusari wo chigitta
sashi noberareta ude ni
fureru koto mo dekinakute
mata umare kawaru kara
anata wa kanashi sou ni waratta
“Douka wasurenai de”
garasu goshi de sakende
mata umare kawarereba
anata ni mou ichido aeru kara
Sticla sfărâmată este
命弾ける音
それでもアナタにただ触れたくて
ガラス細工のように
壊れてゆく躯なら
アナタのその手で粉々にして
涙流しながら
孤独を誘えば
巡る叫びに怯え
涙が溢れ出して
故に壊され果てて
揺れる想いよアナタに届け
腐食する躯は
祈りの言葉を受け
深海の闇に攫われて
いつかはすべての者は
その運命を負うなら
今すぐ抱きしめて
この身が消えるまで
心をただ探して
羽根を求め鎖を散切った
差し伸べられた腕に
触れることも出来なくて
また生まれ変わるから
アナタは哀しそうに笑った
「どうか忘れないで...」
ガラス越しで叫んで
また生まれ変われれば
アナタにもう一度逢えるから
kudake chiru garasu wa
inochi hajikeru oto
soredemo anata ni tada furetakute
garasuzaiku no you ni
kowarete yuku karada nara
anata no sono te de konagona ni shite
namida nagashi nagara
kodoku wo izanaeba
meguru sakebi ni obie
namida ga afure dashite
yue ni kowasarete hatete
yureru omoi yo anata ni todoke
fushoku suru karada wa
inori no kotoba wo uke
shinkai no yami ni sarawarete
itsuka wa subete no mono wa
sono sadame(unmei) wo ou nara
ima sugu dakishimete
kono mi ga kieru made
kokoro wo tada sagashite
hane wo motome kusari wo chigitta
sashi noberareta ude ni
fureru koto mo dekinakute
mata umare kawaru kara
anata wa kanashi sou ni waratta
“Douka wasurenai de”
garasu goshi de sakende
mata umare kawarereba
anata ni mou ichido aeru kara
Sticla sfărâmată este
Sunetul vieții
ce se dezlănțuie
Chiar și așa,
vreau doar să te ating.
Dacă trupul
meu se sparge ca sticla,
Atunci fă-mă
bucăți cu mâinile tale
Dacă faci
gesturi de singurătate
În timp ce
lași lacrimile să cadă,
Speriat de
țipetele ce mă înconjoară
Lacrimile mele
se revarsă,
Așadar
distruge-mă și să se termine
Lasă gândurile
mele rătăcite să ajungă la tine.
Acest trup
coroziv
Primește cuvintele tale de rugăciune,
Primește cuvintele tale de rugăciune,
Și e luat de adâncurile oceanului
Dacă într-o zi toată lumea trebuie să înfrunte acea
soartă
Ține-mă acum
Până ce trupul meu dispare,
Doar căutând o inimă
Dorindu-mi aripi, rup lanțurile.
Nu pot nici măcar să ating mâinile pe care le întinzi
către mine,
Pentru că voi renaște
Ai zâmbit trist
”Cumva, amintește-ți…”
Țipi prin geam,
Pentru că dacă renasc
Te
mai pot vedea încă o dată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!