joi, 18 octombrie 2012

Gackt - In Flames


揺らめく白連の影
唇重ね合わせて
最後の奇跡を願う

息が止まるほど美しく
溶けていくガラスのように
灼熱の炎に抱かれ

叫ぶ夜が月を切り裂いた
別れを告げた雨の吐息だけが夜空に響いた

目を閉じて燃え散るキミは花びらのように
夜闇を朱く染め続けてゆく
風よ舞え哀しみは舞い散る灰に乗せて
ゆらゆらとキミは闇に消えた

ちらつく夜の陽炎
降り出した雨に靠れ
別れの夜が直に終わる

夜空を纏う月の哀しみは
涙流すことも許されずにただ疎まれ...

指先に触れた微笑も涙も今は
キミの名を叫ぶことしかできない
漆黒の羽根は散切れることが運命なら
僕だけはキミの月になろう

花は静かに
その身を焦がし
黄泉を彩る

目を閉じて燃え散るキミは花びらのように
夜闇を朱く染め続けてゆく
風よ舞え哀しみは舞い散る灰に乗せて
ゆらゆらとキミは闇に消えた

yurameku hakuren no kage
kuchibiru kasane awasete
saigo no kiseki wo negau

iki ga tomaru hodo utsukushiku
tokete yuku garasu no you ni
shakunetsu no honoo ni dakare

sakebu yoru ga tsuki wo kirisaita
wakare wo tsugeta ame no toiki dake ga yozora ni hibiita

me wo tojite moechiru kimi wa hanabira no you ni
yoruyami wo akaku some tsuzukete yuku
kaze yo mae kanashimi wa maichiru hai ni nosete
yurayura to kimi wa yami ni kieta

chiratsuku yoru no kagerou
furidashita ame ni motare
wakare no yoru ga jiki ni owaru

yozora wo matou tsuki no kanashimi wa
namida nagasu koto mo yurusarezu ni tada utomare...

yubisaki ni fureta hohoemi mo namida mo ima wa
kimi no na wo sakebu koto shika dekinai
shikkoku no hane wa chigireru koto ga sadame(unmei) nara
boku dake wa kimi no tsuki ni narou

hana wa shizukani
sono mi wo kogashi
yomi wo irodoru

me wo tojite moechiru kimi wa hanabira no you ni
yoruyami wo akaku some tsuzukete yuku
kaze yo mae kanashimi wa maichiru hai ni nosete
yurayura to kimi wa yami ni kieta


Umbra șovăitoare a lotusului alb,
Buzele noastre se ating
În timp ce ne dorim un miracol final.

Atât de frumoasă, îmi țin respirația,
Ca sticla topită
Învelită în flăcările ofilite.

Țipătul nopții a sfâșiat luna în fâșâi
Doar suspinul ploii ce a anunțat despărțirea noastră a răsunat în cerul înnoptat

Cu ochii tăi închiși, arzi și te împrăștii ca petalele
Continuând să pătezi noaptea întunecată roșiatică,
Dansează, oh vântule! Tristețea duce cenușa ce cade, agitându-se
Cu o scânteie, tu dispari în întuneric.

Căldura sclipitoare ce încețoșează noaptea
Plutește prin ploaia ce cade brusc,
Într-un moment, noaptea rămasului bun se va termina

Îmbrăcată în cerul înnoptat, tristețea lunii
Mă evită fără nici măcar să permită lacrimilor mele să cadă…

Zâmbetul și lacrimile pe care le-am atins cu degetele mele, acum
Nu pot face nimic decât să strig numele tău,
Dacă e soarta ca aripile negre să fie tăiate în bucăți
Atunci eu singur voi fi luna ta.

Florile, în liniște,
Îți ard trupul,
Culorile lor pictează iadul.

Cu ochii tăi închiși, arzi și te împrăștii ca petalele
Continuând să pătezi noaptea întunecată roșiatică,
Dansează, oh vântule! Tristețea duce cenușa ce cade, agitându-se
Cu o scânteie, tu dispari în întuneric.

*Traducerea este făcută după propria mea interpretare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumiri pentru comentariu!