Din moment ce modificările la website sunt gata,
Updatez blogul pentru prima dată după ceva timp.
În timp ce corpul meu suferă, am lucrat la Nemuri
Kyoshiro iar, astăzi de la 6 dimineața.
Lucrez cu această durere în fiecare zi până la
punctul unde mă întreb brusc cât de mult timp
Samurai-ul de odinioară trăia cu durerea ca și
companie.
Ahahahaha, nu e nimic de făcut decât să râzi.
Ei, din moment ce e un antrenament special față de
cel obișnuit,
Probabil că nu am ce-i face.
Chiar și așa...
Când durerea devine insuportabilă, nu pot dormi.
Mă pune serios pe gânduri dacă ar trebui să
angajez o maseuză.
Din prima zi de când a fost deschiderea, fără
probleme,
Piesa s-a schimbat în fiecare zi.
Când mi s-a spus de către cineva, care este
implicat în piesă,
”În lumea actoriei pe scenă, e bine odată ce merge
bine din prima zi”
Am pierdut serios.
Dacă e așa, e ca și cum piesa ar arde încet.
Sau ar trebui să spun, cred că e aceeași în tot,
Chiar și în alte zone ale afacerii, și în alte
performanțe de scenă.
Dar e de la cum faci persoanele să vină să vadă,
mult mai sensibilizați și emoționați,
Astfel că tu ai noi idei, și asta e ceea ce tu
trebuie să urmărești.
E la fel ca în orice afacere.
De exemplu, dacă un restaurant nu e îmbunătățește
de când deschide,
Și doar continuă să aibă același meniu,
Nu contează cât de delicios e, clienți fideli se
vor obișnui și nu vor mai veni.
Oamenii se obișnuiesc.
De aceea, dacă îi spunem ”atmosferă”, fac o
încercare și erori, și în mod subtil, schimb meniul.
Dacă vorbești de o atmosferă de restaurant, dacă o
schimbi puțin câte puțin,
Sunt perioade de timp când trebuie să faci
schimbări la scară largă.
Dacă neglijezi asta, înainte de a-ți da seama,
Toți clienții vor fi plecați, iar asta se întâmplă
des.
Odată ce se întâmplă, e prea târziu orice ai face.
Cel mai dificil e atunci când acei oameni care au
pierdut dorința de a avansa,
Nu realizează că ceea ce ei crează, este o
”atmosferă”, sau invers, decade.
Asta s-a întâmplat alaltăieri în timpul lansării.
Unul dintre antrenorii veterani cu sabia mi-a spus
asta.
”Adevărul este că, prima dată, m-am întrebat de ce
exersai lupta cu sabia iar și iar
În fiecare zi și de ce erau doar mici schimbări.
Serios, de fiecare dată ceva se schimba, și mă
gândeam ”Cum??? Iar???”
Dar exersând în fiecare zi,
Te gândești să-ți îmbunătățești anumite părți.
Poți și tu recunoaște că, schimbând asta, devine o
lucrare mai bună.
Acum mult timp am crezut că așa trebuiau făcute și
performanțele pe scenă,
Dar cumva am devenit putred.
De fiecare dată mi se spunea că o piesă e ceva
”Dacă se face deschiderea din prima zi, e bine”
De data asta, cred că mi-ai înapoiat ceva
important, un sentiment important.
Acum, înainte ca GACKT-san să-mi spună,
Mă gândesc cum să o îmbunătățesc.
În fiecare zi. Ahahaha”
Din adâncul inimii mele, vreau să fiu legat
(spiritual) cu fiecare din colegii mei pe scenă.
Vreau să trimit tuturor ceva și mai bun.
Acest sentiment e același, nu contează la ce fel
de proiect lucrez.
Desigur, sunt obiceiuri variate, așa că sunt
completat de ele.
Cred că dacă nu putem lega sentimentele de la
piesă de rezultat, nu are sens.
Și acum, acest moment e pentru dragul de a urmări
rezultatul.
Mi s-a spus de către Yokouchi-san, care îl
interpretează pe Bizenya
”Pentru că ești tu, GACKT-chan, toți te urmează.
Mai mult decât ceilalți, verifici piesa iar și
iar, și te gândești la mea mai mult decât ceilalți.
Mai mult decât oricare director.
Îi inspiri pe toți cu entuziasmul și pasiunea ta.”
Sunt foarte recunoscător să aud aceste cuvinte.
Sunt foarte recunoscător că un prieten care mă
sprijină e aici cu mine.
Întotdeauna începe, oricând îmi vorbește,
”Nu sunt Ogata Ken, dar...”
Și mereu se gândește la mine și piesă.
Se revarsă în mine o recunoștință pe care nu o pot
exprima în cuvinte.
Simt că cineva aici este exact ca un tată pentru
mine.
Sunt foarte recunoscător pentru asta.
Că sunt și aici persoane care mă vor sprijini.
Ei, am ajuns la locul de întâlnire.
Ca să dau tot ce e mai bun iar la spectacolul de
astăzi,
Aici e Nemuri Kyoshiro.
GACKT
