Articol - Sakura Chiru

Cred că a trecut prea mult timp de când am vorbit ultima dată despre melodiile lui Gackt. Câștigătorul pentru astăzi este o melodie pe care am descoperit-o acum câteva luni, ”Sakura Chiru”. Habar nu aveam că există și o versiune în engleză, interpretată de Yohio, așadar trebuie să-i mulțumesc Anei Maria pentru că mi-a spus de ea. Ambele versiuni sunt încântătoare și sunt sigură că le veți îndrăgi, dar trebuie să recunosc că prefer varianta în japoneză. Interpretată în engleză, ”Sakura falling” are ceva ce mă deranjează. Nu îmi pot da seama ce anume... este ceva dur în ea și versurile nu surprind complet semnificația și aspectul emoțional a suratei sale. ”Cum este posibil așa ceva?”, v-ați putea întreba. Nu știu, dar nu am simțit nevoia de a pune ”Sakura falling” pe replay. După ce am ascultat-o de două ori, m-am întors la Gackt. Dau vina pe vocea lui pentru asta.

Multe dintre melodiile sale nu au videoclip, așadar a fost puțin neașteptat pentru mine să-l găsesc pe acesta. Nu prea știam ce să cred despre el la început, pare că sunt două povești puse împreună. Trecutul și prezentul, dacă doriți. Dar care este legătura? După cum am aflat pe urmă, fragmentele unde îl vedem pe Gackt împreună cu alți artiști jucând pe scenă sunt părți din ”Moon Saga – Mysteries of Yoshitsune I&II” (2014). Nu am văzut încă piesa, dar clipurile folosite pentru această melodie m-au făcut să vreau să o văd. Din ceea ce am citit, are o dimensiune istorică (protagonistul este Minamoto no Yoshitsune, interpretat de Gackt), dar întâlnim de asemenea și elemente supranaturale.

Cealaltă parte a videoclipului, cadrul, îmi amintește de un serial de epocă. Îmi place cum este filmat și cum te atrage într-un loc aparent protejat de florile de cireș. Există un aer de mister în ea, nu sufocant, dar destul să te facă să înțelegi că nimeni nu ar trebui să distrugă pacea ce s-a așezat. Doar dacă, bineînțeles, nu faci parte din trupă... caz în care pacea și liniștea vor fi ruinate. Din fericire, muzica este destul de mângâietoare. Ar putea părea că nu este, în felul în care trece de la jucăuș la zgomotos și iar la calm. Privindu-i pe cei care cântă la instrumente în fundal în timp ce poartă haine tradiționale... nu știu ce să simt în legătură cu asta. Este amuzant, evident, dar nu m-ar fi deranjat să nu văd tobele aici. Dacă sunteți atenți la detalii ca acesta, s-ar putea să fiți trași în afara poveștii pentru câteva momente. Și nu am apreciat asta.

Gackt este în primplanul videoclipului, purtând și el haine tradiționale, mai puțin activ decât în scenele din ”Moon Saga”, dar aparent mai elegant și mai matur. Mai în vârstă, sincer, de parcă mai mult decât trecerea anilor l-a schimbat. El este acolo, într-un loc atât misterios cât și romantic (sau ce ar putea fi astfel dacă persoana pe care el o prețuiește ar fi fost acolo), poate aducându-și aminte de o poveste de dragoste care s-a terminat. Chiar și fără a mă uita la versuri, aș spune că gândurile sale nu sunt întotdeauna dureroase. Zâmbetul de pe chipul său este unul pe care l-am văzut des când cineva rememorează un moment fericit, chiar dacă este și o umbră omniprezentă de tristețe care îl amenință. Pierderea cuiva își spune cuvântul și trecerea de la o emoție la alta este evidentă dacă le privești scânteind pe chipul lui Gackt, de parcă încearcă să scape și să se alăture ritmului melodiei.

Nimic nu durează pentru totdeauna și iubirea și prietenia se pot pierde ușor, fie din cauza a ceva ce facem noi, fie din cauza morții. Cred că asta este ceea ce simbolizează florile de cireș aici. Desigur, amintirile sunt lăsate în urmă, dar nu putem opri trecerea timpului sau să ne întoarcem în trecut pentru a salva pe cineva drag. Și totuși... poate florile mor, dar ele înfloresc iar, venind să ne reamintească de ceea ce a fost. Nu pentru a provoca durere celor care își amintesc trecutul, ci pentru că amintirile și detaliile familiare (cum ar fi petalele delicate ce cad) îi fac să simtă că sunt mai aproape de persoana pe care au pierdut-o la un moment dat.

Videoclipul a început și s-a terminat cu imaginea florilor de cireș. Dacă începutul pare a fi intrarea într-o nouă lume, sfârșitul este mult mai personal și dă impresia că petalele ce cad îl îmbrățișează și îl mângâie pe cel rămas în urmă pentru a plânge. Este puterea de care nevoie pentru a privi iar spre viitor. Până data viitoare, dragii mei!

Link oficial: http://elitere.ro/sakura-chiru/

Versuri Sakura Chiru

UltraVeat - vol.29 - martie 1998 - interviu

Gackt – Interviu “Merveilles”

Acum că ai terminat mult așteptatul album, te simți împlinit sau satisfăcut?

Nu prea. M-aș fi simțit așa doar dacă singurul nostru obiectiv  ar fi fost realizarea albumului, dar noi ne folosim experiențele pentru a crea un concept încă de când am început vara trecută și nu pot spune că este finalizat.

Deci este doar un fragment al unui concept aflat în desfășurare?

Da. Atât single-urile cât și albumul sunt.

Să faci muzică este una, însă înregistrarea ei a fost un proces foarte meticulos, nu-i așa?

Am venit cu această imagine în pre-producție, Desigur, în timp ce înregistram, am început să-mi imaginez lucrurile pe care voiam să le exprim diferit, și am vrut ca și schimbarea lor să fie o parte importantă. Dar am avut o perioadă anormală de timp pentru a face înregistrările, așadar nu am putut. De data aceasta nu am avut destul timp și nimănui nu i-ar fi păsat dacă obiectam, și pentru a face albumul în aceste condiții, a trebuit să facem un program potrivit. În timpul pre-producției am ajuns să facem melodii în ritmul de ”2 pe zi”. Asta pare un ritm insensibil de rapid pentru mine, și din moment ce imaginea nu este plănuită la un anumit nivel înainte de a începe înregistrarea, toată lumea era destul de strictă.

A fost vreun standard după care ați ales melodiile pe care le-ați înregistrat?

După cum știi, marea noastră temă este “ Ningen to wa?” ( Ce este uman?) și aceasta poate fi înțeleasă doar prin intermediul mai multor concepte diferite. De data aceasta, în spatele melodiilor au stat mai multe concepte individuale , așa că poți simți ideile aflate în spatele conceptelor pentru ”Merveilles”* tocmai din aceste cântece.

* a spus “ prin tot trupul”, așa că bănuiesc că este ceva ce se simte la un nivel instinctual prin ascultarea întregului CD, nu prin versuri și celelalte.

Sună de parcă fiecare cântec are standard-ul său. Astfel, când oamenii vor asculta albumul, ce simțăminte vrei ca ei sa aibă?

Sunetul muzicii în album nu este totul, vreau ca oamenii să simtă că este doar poarta spre altceva. Nu este ca și cum ai căuta un cuvânt în dicționar gândindu-te “ Ce înseamnă?”, ci mai degrabă aș vrea ca oamenii să asculte întregul album și apoi să încerce să prindă înțelesul lui colectiv. Ascultând sunetele, cred că oamenii și-au creat lumi individuale ( păreri proprii), dar cu siguranță există și o parte pe care am dorit să o creez în mod personal. Luate împreună, cred că acestea reprezintă tema pentru acei oameni. Există acea parte pe care o caută fiecare om și nu sunt sigur dacă este același lucru cu ce suntem noi, dacă o pot vedea dintr-un unghi diferit  sau dacă urmăresc greșit toate lucrurile.

Deci este intrarea care îngrădește aceste tipuri de gânduri. Ai același gen de trăiri și în ceea ce exprimi în timpul live-urilor?

Ei bine, pe scenă  toți cinci avem lucruri diferite de care ne îngrijim. La fel este și audiența și, pentru că un sentiment de haos circulă datorită numărului mare de oameni, sfârșim prin a avea un spațiu mixt. Dacă am trimite “ valuri electrice” către audiență într-o singură direcție , nu ar mai exista sensul unui live; și noi primim ceva înapoi de la audiență.

În live-uri și în CD cauți răspunsul împreună cu audiența?

Sunt un tip logic ( poate greu de înțeles?), dar problema este că simt cum părți din mine devin goale. De aceea sper că voi înțelege ceea ce îmi lipsește în următorul live sau CD, dar încă nu știu. Consider că sunt multe lucruri care îmi lipsesc. Nu este ca și cum încercăm să facem ceva particular de greu. Dar în această lume sunt mulți oameni și vreau să pot simți că sunt și alți oameni care simt ca mine. Dacă oamenii cărora le place ceea ce facem ajung să și iubească asta, vorbind pe șleau, design-ul este interesant așa că ...dar e bine. Ceea ce vreau este să simt că fanii noștri au un rol important în crearea lumii noastre.

Mă reîntorc la album. Ai spus că această producție este o poartă către...

Este o formă de a înțelege “Merveilles”. De exemplu, mergi la o vânătoare de comori și ai o hartă. Harta a fost tăiată. Aduni toate fragmentele și refaci harta; albumul și single-urile sunt ca acele fragmente. Și noi căutăm o hartă. Poate acum sunt oameni care se vor întreba “Cum, acum trebuie să găsim locul unde se vinde albumul?” (râde)

În cazul lui Malice există o parte în care pari că joci rolul unui actor ce se află în căutarea răspunsului împreună cu ascultătorul.

Da. Așa se dezvoltă relația dintre trupă și ascultător și dacă îi pot prinde pe cei din Malice se va realiza imposibilul.

Aceasta întrebare este legată de versuri și să luăm spre exemplu “ Syunikiss”. Așa se numește, dar este cumva originea titlului “ Întoarcerea la stăpân”?

Ah. Așa ai interpretat-o? Cred că este o modalitate de a o înțelege. Dar sunt și multe alte înțelesuri...

În acest sens folosești versurile?

Exprim în cuvinte toate lumile pe care ceilalți le-au creat din ideile lor. Pentru că ideile celorlalți erau încă neclare, a fost sarcina mea să le iau și să le fac mai puțin vagi. Pentru că scriu versurile, însăși vocea mea este o parte a lor, însă sunt doar ca un filtru care dă ambiguitatea la o parte.

Folosind “Syunikiss” ca exemplu, cum funcționează aceasta?

Când scriu versurile, ascult melodia și vorbesc cu autorul ei, dar este foarte important să aflu care este sentimentul inspirat de melodie și să mă asigur ca acesta se regăsește în versuri. Când încep să întreb “ Este acest sentiment? Este acela?” însăși propriile mele viziuni încep să apară. Pentru acest cântec m-am folosit de această metodă cu compozitorul, Yuuki-chan, dar el avea doar o grămadă de adjective descriptive-emoționale. Totuși, o parte a conceptului Merveilles era acolo și împreună am reușit să-l înțelegem. În timp ce ascultam lucrurile pe care el le simțea, povestea a apărut încet din mine și astfel s-au născut versurile...

Înțeleg. Într-adevăr, ești ca un filtru.

Mai degrabă ca un săculeț de ceai. Dar sunt o persoană oribilă așa că voi face un săculeț de ceai la fel de oribil și apoi ceaiul va avea un gust rău. ( râde) Va fi cu desăvârșire roșu.

Ca și cum melodia devine apa fierbinte și scriitorul adaugă ce aromă de ceai dorește el?

Așa este. Asta dacă persoana care și-a scris sentimentele și alte lucruri nu alunecă și ea în el.

În legătură cu cântecele, sunt toate cântecele care au fost acceptate, însă nu cumva ai intenționat să scapi și altceva în ele de asemenea?

Asta este “ikouru”, eu sunt. Depinde de cântec, săculețul de ceai colorează în mod diferit apa, dar, în funcție de cum am scris versurile și melodia, bănuiesc că am lăsat să se strecoare și alte lucruri.

În tot ceea ce scrii există vreo conexiune delicată între ele?

Da, există. În album nicio poveste nu este ca cealaltă. Tot felul de marionete apar în poeme, dar când scriam, întreaga distribuție a apărut din melodii și i-am scris pe toți.Oh, nu se mai întâmplă asta și în alte dăți? Este ca o colecție de povestiri scurte într-o revistă manga unde, cu toate că personajele desenate de autor au cam aceleași fețe, titlul , numele și personalitățile lor le fac diferite. Cam așa este și la mine.

“Brise” pare cel mai vesel cântec din album, dar contrar melodiei, versurile par foarte serioase și imaginea are un înțeles profund, nu-i așa?

Ah...ei bine, am  fost internat în spital pentru o perioadă mai lungă de timp. Când sunt cu prietenii pe care i-am cunoscut acolo și ascultă cântecul, spun că îi face să plângă. Partea legată de camera albă a venit de la spital.Versurile creează tot felul de situații diferite dar pentru mine camera albă are aceeași semnificație.

Înțeleg. Este o cameră de spital...

Pentru noi cel mai important lucru este ce devin cântecele pentru oamenii care le ascultă, de aceea încerc să folosesc cât mai puține substantive distinctive pe cât posibil, dar când spun ceva intenționat, aceea vreau să spun... în acea perioadă, singura libertate pe care o aveam era să privesc cerul pe fereastră.

Cerul. Folosești acest cuvânt des. Când ai anunțat primul cântec coordonat de tine “Le ciel”, în timpul live-ului, ai vorbit despre cer, nu-i așa?

Există o scenă pentru film pe care am filmat-o în Franța, “ Bel Air”, unde îmbrățișez actrița. În timp ce așteptam să filmez, lumea lui “ Le Ciel” a coborât în mine. Cred că cei care au văzut videoclipul vor înțelege, cerul și pământul continuau să se vadă până în îndepărtări. Doar atunci m-am putut vedea căzând din ceruri. Mă gândeam că eu nu am nimic ce să scriu pentru Malice, dar am fost în stare să scriu un cântec cu idei foarte importante în el.

În final, ne poți da niște sugestii despre ce vor putea vedea câștigătorii biletelor norocoase în cadrul performanței de la Budoukan, de 1 aprilie?

Este în regulă dacă vorbesc despre “Le Ciel”? Gândiți-vă de ce am pus în album cântecul acolo unde este și ce sentiment ar avea la Budoukan. Are un anumit înțeles și cred că va fi greu de deslușit.

Apropo, acum ceva timp ai spus că ești un tip logic, dar oamenii pe care îi cunoști îți spun adesea asta?

Nu, vezi tu, în privat sunt o grămadă de lucruri care se schimbă în interiorul ascultătorului și nu am prea mult despre ce să vorbesc. Chiar dacă femeile vor să mă cunoască, prefer să le ascult pe ele primele înainte de a vorbi. Din cauza asta fetele spun adesea “ Nu știu nimic despre tine...”. ( râde) Dar, sincer, ce crezi? (râde)

Gackt blog - 20 iulie 2015

Povestea inutilă a lui GACKT (discuția 103 a revistei-blog extras)

Dragii mei G-LOVERS

Puteți citi recentele mele cuvinte

Pe revista-blog GACKT.

Așadar, cei care doresc să o citească toată, verificați-o.

*Acesta este un extras de pe Canalul GACKT.

(Postările sunt de 3 ori pe lună)

http://ch.nicovideo.jp/channel/gackt

”Chiar dacă verși lacrimi, speriat de singurătate... ♪♫” (Versuri din ”Ever”)

Beep…

Alo…

Alo??

Oh, tu ești.

Recepția este cam proastă la mine.

Eh?

”Recepția ta este proastă, deci unde ești acum”?

…întrebi…

Acum, mă mișc cu o viteză mare.

Mă apropii de un aeroport.

Am să aterizez în curând.

Eh?

”Iar ești peste hotare?”

…întrebi…

Nu, e invers.

Mă întorc în Japonia acum.

Este un salt dar,

Am mers în Hong Kong pentru muncă.

Eh?

”După ce s-a terminat ziua ta de naștere

Te-ai întors peste hotare?”

…întrebi…

Cam prin preajma zilei mele de naștere, programul meu

Pentru Japonia și cel de peste hotare s-au suprapus.

Dacă nu îmi pot aranja programul bine,

E ceva normal ca să apară excursii de o zi.

De data asta am reușit să fac o escală peste noapte, așadar

A fost destul de bine.

Astfel, am reușit să termin munca și mă îndrept spre aeroport.

Pentru că în seara aceasta iau cina în Hakone.

Mă întreb dacă am să ajung la timp.

Eh?

”Sunt gelos că iei cina în Hakone…”

…spui…

Hey, ascultă la mine,

Asta nu este pentru relaxare.

Ar fi bine dacă aș putea să mă relaxez în Hakone dar,

După asta,

Trebuie să mă întorc în Tokyo din nou pentru muncă.

Mai mult,

Acum, ploaia este ceva mai puternică din cauza taifunului, nu?

Am auzit că locul respectiv este în munți, așa că mă întreb dacă pot ajunge acolo…

Ei bine, dacă nu încerc să merg acolo, nu voi ști.

Am auzit că un număr de rute,

Au fost închise…

Chiar dacă insist, nu pot face nimic în legătură cu asta, așadar,

În orice caz, trebuie doar să încerc să ajung acolo…

Ahahahaha.

Eh?

”Întotdeauna procedezi în această manieră??”

…întrebi…

Ei, vezi tu,

Dacă ai începe să îți bați capul cu tot felul de lucruri înainte de a face o mișcare

Nu ajungi nicăieri, nu?

Atât timp cât faci o mișcare, indiferent de cât de mică, un răspuns tot va apărea.

Primind acel răspuns,

Și dându-ți seama cum să te descurci cu situația existentă

Este cu siguranță mai important.

Să ai un plan rezistent,

Și să te gândești la prea multe înainte de a face vreo mișcare,

Sunt complet diferite una de cealaltă.

Cu alte cuvinte, planul este ce este important.

Dar, știi,

De cele mai multe ori, probabil te gândești la aia și la cealaltă

Fără vreun progres și fără a face rost de răspunsuri, nu?

În viața ta de zi cu zi, în viața ta profesională,

În viața ta personală.

Asta este exact ceea ce este.

Gândindu-te la asta prea mult, în mintea ta,

Vei înainta în viață fără a face vreun progres.

Eu îi spun

”ne-grozav”

Înțelegi?

Înainte de a te gândi la asta și la aia, cu alte cuvinte, doar dă-i bătaie.

Dacă faci asta,

Vei mări viteza în a putea fi ghidat spre rezultate față de alții.

Mai mult decât orice, acesta este primul pas.

Oricum

Acest aeroport este chiar mare.

Dacă mă plimb pe aici la o viteză normală,

Fără a face nimic în acest aeroport,

Pot petrece ușor aici o oră.

Este grozav de mare.

Poate că este mare din cauză că este un aeroport din centru.

Dacă Okinawa devine un aeroport central la această scară,

Ne-am putea probabil promova și activa economia.

De exemplu,

Acum, dacă mărim Zona Economică Specială din Okinawa (SEZ),

Taxele care vor fi strânse din toată zona

Vor fi și ele favorabile.

Okinawa este plină de diverse probleme.

Totuși, rămâne faptul că nu sunt rezolvate.

Guvernul distribuie sume mari ca subvenții anual.

Acesta fiind cazul, prin această zonă specială

Se pot colecta din afaceri

Și făcând acest lucru, se poate schimba economia din Okinawa.

Problema muncii,

Chiar și problema angajării ar putea probabil fi rezolvate.

Ei, cu interesele existente,

Oamenii care se țin de concesii

Probabil că vor protesta violent împotriva acestui lucru.

Dacă ești deranjat de asemenea lucruri,

Nu se va schimba nimic.

Mi-ar plăcea să avem asemenea reforme.

Eh?

”Te-ai întors în Okinawa recent?”

…întrebi…

Nu m-am întors.

Deși ar trebui să mă întorc și să curăț mormintele.

Sincronizarea nu se potrivește deloc.

Cred că am să mă întorc cu staff-ul prin toamnă.

Dacă aș avea cam 5 zile,

Cred că aș putea termina curățenia fără incidente.

Eh?

”Deși e vorba doar de a curăța mormintele,

Chiar îți ia mai multe zile??”

…întrebi…

Asta…da.

Pentru că este incredibil de mare.

Nu sunt doar mormintele,

Ci și ”altarele zeilor” (kamiya)

Trebuie curățate.

Și acel loc este îndepărtat…

Să ajung acolo durează ceva timp.

Dacă nu am câteva zile, nu voi reuși să termin.

Desigur,

Este atât de mare că este imposibil să o faci de unul singur.

În mod normal,

Chem vreo 10, până la 20 de membrii din staff și prieteni

Și începem cu un semnal.

Dacă fac asta, putem termina în cam 4-5 ore.

Ei bine, este dificil.

Devine un mare eveniment pentru mine.

Eh?

”Oricum, este cald în Hong Kong, nu?”

…întrebi…

Hey tu, treci de la un subiect la altul prea mult?

Da,

Răspunsul la această întrebare este complicat.

Ziua este cald,

Când vine vorba de a ieși în oraș.

Când intri în clădiri, e ca o cameră rece folosită de un idiot,

E prea frig.

Dacă stai într-o asemenea clădire friguroasă,

Cu siguranță ai să-ți vătămezi corpul.

Deși cred că oricine poate înțelege asta ușor.

Este o răceală nenaturală.

Pentru că este un frig de necrezut

Nu vreau să intru sau să stau prea mult

Sau hoteluri sau mall-uri.

Sunt momente când merg afară cu mâneci scurte dar,

Razele UV sunt atât de puternice că deseori ies cu mâneci lungi.

În clădirile din Hong Kong,

Mă îmbrac ca și cum ar fi toamna în Japonia.

Atât de frig este.

Sunt multe persoane care se plimbă cu mâneci scurte dar,

Asta cu siguranță este rău pentru corpul tău.

Printre ei,

Sunt mulți care spun că este cald dar,

Dacă este după mine, să spun, sunt doar prea grași.

Dacă ar mai slăbi puțin ar fi bine.

Eh?

”Călătorești peste tot cu mașina?”

…întrebi…

Sunt momente când merg cu mașina dar,

De cele mai multe ori ajungem mai repede dacă mergeam.

Traficul este teribil.

Pentru că atunci când te urci în mașină,

De cele mai multe ori, nu îți poți da seama când ajungi la destinația ta.

Oricum prefer să mă plimb așa că,

Deseori merg pe jos.

Doar asta,

Orașul Hong Kong nu este făcut pentru plimbat.

În primul rând, străzile sunt foarte murdare.

Pot ierta prezența meselor de oameni dar,

Chiar mă întreb de ce sunt străzile murdare.

Nu avem ce face pentru că sunt multe clădiri vechi dar,

Mă întreb la

Picăturile de apă ce cad în capul meu

De la unitățile din afară, prinse neglijent de pereți.

Eh?

”În Hong Kong este sărăcie?”

…întrebi…

Hm…

În general nu pot spune că nu este cazul.

Ieri, am fumat o țigară afară.

Sunt multe coșuri cu acele scrumuiere deasupra, nu?

Fumam alături de un astfel de coș.

Și chiar înaintea mea, era aglomerat cu persoane care treceau.

Hong Kong chiar are coșuri într-o asemenea locație în oraș.

Așadar, oricum, am observat ceva, că,

Indiferent de cât de repede mergeau,

Chiar și persoanele care fumau în timp ce se grăbeau,

Cu siguranță, pe cât mai mult posibil, își aruncau țigările în coș.

Am fost sincer surprins de asta.

Am crezut că majoritatea persoanelor din Hong Kong nu erau conștiente

Și ar arunca gunoiul prin oraș.

Chiar dacă ar trebui să fie considerat ca fiind ceva normal,

Sunt multe persoane care fac asta.

Desigur,

Străzile încă sunt pline de chiștocuri de țigară.

Și asta, sincer, mi-a subminat impresia mea asupra orașului,

Și asta este absolut rău în termeni de igienă.

Dar,

Cu asta se pare că multe persoane sunt conștiente,

Și asta m-a făcut fericit.

În Japonia veche,

Fie că erau sau nu scrumuiere pe străzi,

Majoritatea persoanelor aruncau gunoiul oriunde voiau.

În oraș,

Se obișnuia să fie plin de chiștocuri de țigară.

Pe când începusem și eu să fumez,

Era ceva normal să mă gândesc că era în ordine

Să îți arunci țigările oriunde voiai pe stradă.

Pe atunci era foarte îngrozitor.

Gândindu-mă la asta acum

Este ciudat să spun că

Toată lumea credea că era corect.

Dar, asta era considerat ceva normal.

Era o acțiune foarte banală.

Cei care fumează acum în Japonia,

Nu știu ce fel de mentalitate au dar

Chiar și puțin,

Dacă ar putea deveni ca cei din Hong Kong,

Ar putea fi bine.

Ei bine, motivul pentru care aruncarea țigărilor au scăzut

Este că dacă faci asta în Hong Kong,

Vei fi amendat.

Este destul de exagerat.

Totuși,

În Japonia veche, aceeași lege s-a aplicat.

Dacă mă întrebați pe mine dacă toată lumea chiar s-ar opri din a arunca gunoiul,

Cred că încă sunt în dubii…

Japonia veche era destul de severă.

Ei bine, în acești 20 de ani, este din cauză că

Am crescut.

În cele din urmă, și asta este educație, presupun…

Pentru că legea restricționează anumite lucruri

Nu este vorba că deja ne gândim că nu ar trebui să facem acele lucruri,

Ci că ei trebuie să ne învețe prin educație.

De ce este nevoie de asta,

De ce nu putem face aceste lucruri…

Simplu, cu afirmările lor încrezătoare că nu este permis,

Chiar dacă mintea ta o înțelege,

Sunt probabil multe momente când acțiunile tale nu se potrivesc, presupun.

Sper că instituțiile educaționale

Vor lucra mai mult și pe astfel de lucruri.

Eh?

”Lucrezi și toată noaptea??”

…întrebi…

Cu siguranță mă duc la cină în seara asta.

După ce cina se termină,

Mă duc la o reuniune cu prietenii mei din Hong Kong pentru prima dată după ceva timp.

Eh?

”Ai mulți prieteni din Hong Kong?”

…întrebi…

Destul de mulți.

Relații în industria entertainment-ului din Kong Kong, proprietate.

Sunt chiar și câțiva prieteni cu relații financiare.

De data asta, m-am întâlnit cu prietenii mei cu relații financiare pentru prima dată după ceva timp,

Am vorbit despre diverse lucruri, cam vreo 2 ore.

Din cauză că peisajul de la acest hotel a fost frumos,

Am privit peisajul în timp ce beam pentru ceva timp.

În cele din urmă, am fost complet înfrânt…

Eh?

”Prin ”înfrânt”, vrei să spui că te-ai amețit atât de tare că ai adormit?”

…întrebi…

Nu,

În cazul meu, când sunt cu persoane în care am încredere,

Pot dormi liniștit.

Așadar, când mă trezesc

Este timpul să plecăm.

Ei, este ceva normal.

Ah, este timpul să debarchez…

Ei, trebuie să închid în curând.

TAKUMI  a adormit chiar lângă mine.

Tipul acesta este un geniu când vine vorba de a adormi.

Ei, ne mai vedem.

Să fii cuminte, da.

Am să te contactez din nou.

GACKT

Puteți citi recentele mele cuvinte

Pe revista-blog GACKT.

Așadar, cei care doresc să o citească toată, verificați-o.

*Acesta este un extras de pe Canalul GACKT.

(Postările sunt de 3 ori pe lună)

http://ch.nicovideo.jp/channel/gackt

Oricon.co.jp – GACKT dezvăluie condițiile curente a industriei muzicii moderne ”Acesta este un moment care va ține până la moarte” – 3 iulie 2015

GACKT dezvăluie condițiile curente a industriei muzicii moderne ”Acesta este un moment ce va ține până la moarte.”

Artistul solo GACKT, după ce a ajuns la a cinsprezecea aniversare, va începe vânzările noului album remix ”GACKTRACKS – ULTRA DJ ReMIX”. De data aceasta, GACKT a acceptat un interviu cu ORICON STYLE și a vorbit despre situația curentă a industriei muzicii moderne, despre cum să treci peste insultele mediei, și în cele din urmă, despre singurătate și cum să ai un punct de vedere vibrant și mai liniștit.

[”Rock-ul” este un stil de viață, nu poate fi controlat de nimeni.]

Care au fost cererile pe care le-ai făcut către DJ-ii din acest proiect?

G: Am fost întrebat de câteva ori, dar nu, nu am avut nici o cerere. Din acest motiv, m-am asigurat că DJ-ii vor alege versurile și melodiile singuri. Așa că doar am cerut ca fiecare dintre ei să pună o parte din identitatea lor în ea. Dacă ar fi folosit doar vocea mea, aceeași atmosferă nu s-ar fi creat, poate că ar fi fost mai bine așa...imediat ce am auzit lucrarea finală, am realizat că nu a fost o greșeală să las și vocea mea originală, din moment ce nu ar fi mers fără ea.

Și ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost convingător?

G: Dacă nu ar fi avut succes la sfârșit, aș fi oprit distribuția albumului. Pentru că nu e ceva ce fac pentru mine și pentru DJ-ii, ci o fac pentru toate persoanele care mă ascultă. Dacă ar fi să lansez un produs care nu ar mulțumi pe nimeni cu calitatea sa, nimeni nu-l va cumpăra. Dacă ar fi să fi fost lansat oricum, nu ar avea numele meu cu siguranță. Cred că și DJ-ii pot înțelege asta, muzica nu este ceva ce se face doar pentru a se vinde, nu? Dacă ne bazăm pe nevoia de a vinde albume, muzica va ajunge un eșec. Astăzi, din păcate, observăm acest fenomen din ce în ce mai des.

GACKT, au fost multe ”probleme monetare” în timpul acestor 15 ani?

G: Așa este. Întotdeauna m-am gândit la a face o linie de vânzări, dar nu am făcut-o niciodată. Din acest motiv, de fiecare dată când îmi spuneau să fac asta, întotdeauna evitam întrebarea. Oricum, în orice caz, am continuat să merg în felul meu, scriind melodii pe care doar eu le puteam cânta. De ce ar trebui să cânt când fanii mă pot asculta? Afacerea ar trebui să se termine în 3-4 ani, dar din moment ce rock-ul este un stil de viață, cu cât o fac mai mult, cu atât mai mult vreau să o fac. Din acest motiv, nu am nici o intenție să pun capăt acestui stil de viață în 3-4 ani, dar nu vreau nici să fiu controlat de cineva. Acesta este crezul pe care l-am creat singur până acum, în timpul acestor 15 ani ca GACKT.

[Cel care a scris aceea critică are un nivel mic de înțelegere!]

Mulțumită metodelor și capacităților tale, ai putut să-ți construiești o poziție unică.

G: Dar în ultimul timp, articole internaționale cu titluri ca ”Cum de reușește GACKT, care nici măcar nu poate vinde un CD, să aibă o asemenea viață?” încep să apară. După ce le-am văzut, am înțeles că cel care le scrie are un nivel mic de înțelegere. Viața unui muzician nu se limitează doar la a vinde CD-uri. Pentru a îmbunătăți vânzarea CD-urilor, trebuie să mergi să strângi mâini, este ceva ce se numește idolatrizare. Lansarea CD-urilor s-a prăbușit de când iTunes s-a dezvoltat, artiștii care își vindeau CD-urile și doar asta, cu siguranță că au avut fost nevoiți să treacă peste momente dificile până a ajunge la nimicire. Din momentul în care am înțeles asta, am decis să creez un nou stil muzical, să trăiesc mai bine. Aș vrea să le spun tuturor, pentru că este posibil să nu fi realizat încă, că profitul real nu este cel din concerte sau din spectacole, ci altceva.

Care crezi că este motivul care te-a condus spre un asemenea succes grozav și să ai propriul tău stil, GACKT?

G: Din moment ce fiecare are propria sa minte, trebuie să spun că nu am nici o idee precisă de cum GACKT a putut ajunge la acest succes. Dar trebuie să spun că în esență, câștig mulți bani în viața mea. Aș vrea să spun că oricum nu ar trebui să folosești cu siguranță o figură publică ca alter-ego propriu. Pentru că de fiecare dată când am avut dificultăți, nu am folosit niciodată metodele lui GACKT. De fapt, această identitate a adus un alt rezultat, însemnând înțelegerea că pot avea un profit și din alte lucruri. Acestea sunt motivele pentru care am decis să merg în stilul GACKT până acum.

[Dacă nu m-aș fi născut în rock, nu l-aș fi creat pe GACKT (ahahaha)]

GACKT, acest stil al tău a devenit destul de căutat, și fanii tăi își pierd mințile! Ieri, experiența ta discriminării rasiale din cafeneaua parisiană a fost încă menționată. Sunt comentarii din toată lumea, așadar, care este părerea ta despre asta?

G: Nu îmi pasă prea mult despre ce este greșit și ce este corect cu climatul meu din lume sau cum sunt privit. Trăiesc doar după criteriile mele, când oamenii vor privi în urmă la ultimii 50 sau 100 de ani, și vor înțelege cât de mult l-au distrat pe acest tip, cu siguranță că va fi un lucru bun. Cât despre mine, niciodată nu m-am gândit că am făcut o greșeală. Dar nu am spus că asta este 100% sigur.

Pentru a evita greșelile trebuie să: crezi, și să apreciezi diversitatea este corect. Uhm, la ce te referi?

G: Ei bine, eu unul cred că dacă nu vrei să faci greșeli, ar trebui să fii ferm convins de ceva. Nu cred că ar trebui să ne înfruntăm cu valorile diferite ale lumii. De fapt, ar fi egoist. Sincer, cred că cine este așa, ar trebui să se simtă foarte puternic. Poate că media m-a atacat pentru că sunt o persoană slabă? Dar oricum, foarte bine. Mă întreb, dacă am făcut vreo greșeală în trecut, de ce nu m-au făcut să dispar? Ahahaha. În plus, din moment ce ei nu ar putea arăta cu degetul alți muzicieni, ce ai putea tu face? Dacă aș fi fost forțat să trăiesc așa cum face toată lumea, într-un fel de închisoare, închis în spatele unui lacăt, m-aș opri din a mai fi muzician cu siguranță, asta nu este rock deloc! Asta îmi amintește de momentele din trecut, când mă întorceam la întrebarea ”Ce este rock-ul?”, și obișnuiam să spun ”Rock-ul, sunt eu!”…nu?

Desigur, cred că exprimă stilul de viață al adevăraților muzicieni foarte bine...

G: Ce ar trebui să spun este că, dacă nu m-aș fi născut în rock, nu l-aș fi creat pe GACKT. De astăzi înainte, doresc să intru în câmpul vizual a întregii lumi, așa că nu trăiesc în Japonia momentan. Din acest motiv, când privesc Japonia din afară, observ stricăciunile primite din perioada izolării. De asemenea, din cauza asta, toată lumea încearcă să părăsească aceea țară, indiferent de consecințe. M-am gândit să plec peste hotare inițial ca japonez, dar acum, m-am îndepărtat de țara mea. Oricum, nu este o situație ușoară. Dacă ar trebui să fiu în Japonia, nu aș putea câștiga bani cu siguranță. Dar am ales o cale poate prea dificilă pentru mine, dar acesta este stilul meu de viață până la urmă.

Link original

Eneru blog - 28 - 31 octombrie 2007

28 octombrie 2007

Melodia Lordului meu...

Această compunere a fost scrisă cu sentimentele Lordului meu...

Această melodie este plină de cuvintele prețioase ale Lordului meu.

Oare, sentimentele Lordului meu ajung...la toată lumea??

29 octombrie 2007

Comoara sacră electrică (scris ”ereikuteryuushiku” – o imagine monocromă a unui lapis lazuli (ce seamănă cu un clopoțel) ce face o mișcare-surpriză)

Aceasta este o comoară sacră din iad ce prinde brusc viață atunci când

Lordul meu o atinge pe deasupra cu degetele.

Presupun că toată lumea care ascultă acest sunet sacru din iad se transformă în piatră instant.

Puțin înfricoșător.

Fie vorba între noi, am încercat să o ating, dar se pare că reacționează doar la atingerea Lordului meu.

Am descoperit asta recent, dar toată lumea din acest conac folosește magie.

Poate că eu...

Poate că eu...nu am fost mereu câine...

Mă întreb dacă ar trebui să-l întreb...pe Lordul meu...??

30 octombrie 2007

A ieși de unul singur (nu știu dacă este tradus corect)

Acesta este un microfon (scris ”maiku” – drac ce moare în chinuri) care este legat de acest conac.

Când îl folosești, dintr-un anumit motiv se numește ”deichijie” (o imagine a cuiva ieșind).

Să-l încerc???

Yo! Yo! Vă simțiți bine? Mo! Mo! Îmi este foame!

Yo! Yo! Dați-mi de mâncare.....

Mulțumesc!!!

31 octombrie 2007

Studio-ul acestui conac (scris ”sutashio” – sugând lacrimile sărate)

Aceasta este o cameră secretă din interiorul conacului.

Nu ar trebui să fiu aici, dar

Încalc regulile......

Hey, lucrul acesta iese în afară...să-l apăsăm...

”wiiiiiiiiin...wiiiiiiiiiin...”

....cred că această cameră plutește în aer!

Ajutați-mă.............!!!!