GACKTIONARY - Capitolul 11 (Acțiune)

１１．記録より記憶で残す方を僕は選ぶ。

Aleg să-mi folosesc memoria în locul înregistrărilor.

Când oamenii merg într-o excursie, le place să-și atârne aparatele foto la gât, știți? Și unor membrii din trupa mea le place acest stil de a călători, dar cred că le scapă ceva aici. Aș vrea să le spun să deschidă ochii minții lor, în loc să se uite prin obiectiv. Asta e una bună.

Oamenii chiar nu se uită des la pozele pe care le-au făcut. Nu sunt foarte necesare, dar oamenii vor să facă multe poze dintr-un anumit motiv. Presupun că le oferă un simț de asigurare. Dar din cauza acestui simț, ei nu încearcă să privească cu inimile lor.

Același lucru poate fi spus și despre oamenii care iau prea multe notițe în timpul întâlnirilor sau a cursurilor. Sunt concentrați pe a scrie, și actul de a scrie îi face să se simtă mai bine. Pentru că sunt preocupați cu scrisul, deseori eșuează la a prinde informații importante. Confund actul de a scrie cu înseși munca, sau lucrurile care ar trebui să le facă.  Asta nu va funcționa. Nu merge pentru că sentimentul de asigurare îi va ține deoparte de la a memora cu adevărat lucrurile.

În schimb, dacă chiar vă concentrați pe a vă aminti informația cu un simț de tensiune, gândindu-vă că l-ați putea uita dacă nu-l notați, abia atunci nu îl veți uita, și nu veți rata nici o informație importantă. Asta este același lucru.

Trebuie să vă dedicați unui peisaj pentru a vi-l aminti, gândindu-mă ”Nu îl voi mai putea vedea vreodată...”.

Dacă peisajul chiar vă impresionează, ar trebui să-l priviți cu adevărat. Nu este timp de făcut poze. Atât timp cât chiar îl priviți, ”poza” pe care ați făcut-o cu ochii minți nu va dispărea niciodată.

Canalul GACKT – discuția 121 a revistei-blog 17.01 (28 ianuarie 2016)

”Doar al tău...Pentru că sunt eu...♪♫”

Beep...

Da, alo.

Ah, senpai, a trecut ceva timp.

Eh?

”L-am văzut pe GACKT la televizor la o conferință de presă ieri!!”

...spui.

Mulțumesc.

Sunt fericit.

Să vorbești despre mine astfel.

Am fost premiat pentru că m-am agitat de dimineață.

Pentru evenimentul de presă,

Cu siguranță trebuie să încep să mă pregătesc de dimineața devreme,

Așa că a fost dificil pentru că eram destul de adormit.

Pentru că am înregistrat până dimineață cu o zi înainte.

Dar,

A fost o conferință de presă destul de grozavă.

De asemenea, și reclamele au ieșit destul de bune.

”Da, da!

Te-am contactat cu gândul să-ți spun asta!”

....spui...

Din moment ce de data asta a fost o reclamă web,

A fost amuzant.

Să fiu capabil să exprim diverse lucruri.

O reclamă web,

În comparație cu o reclamă televizată,

Durează mai mult timp să fie filmată decât este ea de fapt.

În mod corespunzător, din cauză că permite să fie mult mai multe exprimate.

Chiar îmi place asta mult.

Ei bine,

Deși filmarea însăși a fost destul de dură,

În realitate, partea de producție

Are un buget mai mic decât ar avea pentru o reclamă televizată

Pentru că sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem neapărat.

Cred că totuși este greu.

”Apropo,

Când au fost filmate?”

...întrebi...

Asta

A fost filmată pe la sfârșitul anului, chiar înainte de a mă întoarce peste hotare.

Așadar, s-a filmat exact

Acum o lună.

În ultimul timp,

Ciclul de creare și lansare

Este scurt.

Să fii în lumea filmului

Sau în lumea muzicii,

Timpul dintre crearea și lansarea lucrării

Devine foarte scurt.

De exemplu, în trecut,

Dacă perioada de timp dintre producerea unui album

Până la lansarea sa pe piață

Este mai puțin de jumătate de an, cel puțin,

Vei avea impresia că

Nu ar trebui să fie considerat complet.

Dar,

Acum putem chiar să lansăm

Ceva ce a fost terminat acum 5 zile

Și să-l prezentăm pe piață în stare proaspătă.

Timpurile se schimbă.

”Heh....așa este?

Dar dacă este nevoie de timp

Pentru a face împachetarea?”

...spui...

Doar Japonia

Încă mai face și vinde

Carcase de CD.

Privind internațional

Abia dacă mai sunt locuri

Care să aibă afaceri de ”împachetare”.

Magazinele de CD-uri

Abia dacă mai există și ele.

La fel sunt și cu filmele.

Până acum,

Singura țară care încă mai are filme în carcase

Este Japonia.

Chiar este neobișnuit.

Cumva.

Dacă ne întindem puțin cu subiectul,

În termeni de ansamblu,

Realizezi că este o lume veche.

Să luăm de exemplu,

Dacă ai întâlni oameni dintr-o țară

Ce încă ascultă la casetă,

Ai simți la fel, nu?

”Înțeleg, deci așa este...”

De exemplu,

Dacă asta se întâmpla în țările în curs de dezvoltare

În Asia de Sud-Est,

Ar avea sens.

Dar nu este așa.

Este ceva ciudat

Care se aplică doar în Japonia.

Chiar și țările care nu sunt încă dezvoltate în Asia de Sud-Est

Nu sunt țări care să vândă CD-uri în carcasă.

Toată lumea descarcă.

Acesta este standard-ul universal.

Chiar și în industria de închiriere este la fel.

Pentru că totul este descărcat.

Și este mai mult.

Infrastructura internet-ului din Japonia este

Un standard de top al lumii.

Cu alte cuvinte,

Chiar dacă mediul de descărcare

Este unul din top 5 din lume,

Metodele de vânzare sunt tot

Asemeni unor fosile.

Asta simbolizează Japonia în prezent.

Industria entertainment-ului nu

Ține ritmul cu trend-urile lumii.

Plutește complet.

În alte țări,

Descarcă mai multe,

Deși durează enorm de mult.

În ciuda acestui fapt,

”Împachetarea” a dispărut.

Asta aduce un simț de discomfort.

”Acel gen de a nu fii la fel cu lumea,

Este ceva ce este deseori legat de Japonia?”

Este.

De multe ori.

De exemplu,

Să luăm lucrurile automate.

Acum, internațional,

Toată lumea trece la operațiuni automate.

În America

Automatizarea se va realiza

Probabil în 5 ani.

Accidentele vor fi reduse,

Și un nou stil de viață îl va înlocui pe cel vechi.

Cu alte cuvinte,

Până acum, întotdeauna a trebui să conducem de unul singur dar,

Dacă putem fi aduși automat la birou,

Dormi în mașină,

Sau să faci multe alte lucruri, nu?

GACKTIONARY - Capitolul 10 (Acțiune)

１０．臆病なんだ。

自分に負けたらどうしようっていう不安がある。

だから負けないために、とにかく勝てる体を作っている。

Sunt un fricos.

Îmi este teamă să pierd în fața mea.

Așadar, pentru ca asta să nu se întâmple,

Continui să construiesc un corp ce poate câștiga.

”De ce ești așa de stoic?”, oamenii mă întreabă asta des la interviurile revistelor. Din cauză că sunt un fricos. Și speriat. Cunosc lenea din mine. Nu o pot controla la fel ca ceilalți.

Dar întotdeauna mă gândesc că ar fi un lucru bun să fii puțin fricos. Pentru că atunci veți ști punctele voastre slabe, și veți depune eforturi pentru a le compensa. Dacă nu le știți, veți putea să vă păcăliți gândindu-vă că sunteți puternici, și când pierdeți, nu vă puteți da nici măcar seama de motiv, punând întrebarea ”De ce am pierdut?”. Întotdeauna sunt conștient de lașitatea din mine și știu care îmi sunt slăbiciunile. Acesta este și motivul principal pentru care vreau să îmbunătățesc acele părți din mine fără vreun compromis.

Motivul numărul unu pentru antrenamentul meu face parte din filosofia mea, care este aceasta ”Dacă nu poți lupta ca un bărbat, nu mai ești bărbat”. Partea din estetica mea spune ”Cum te poți numi bărbat dacă nu poți nici măcar proteja femeia pe care o iubești?” Dacă am eșuat vreodată la a proteja pe cineva pe care iubesc, chiar în fața ochilor mei, nu cred că voi mai putea trăi în această lume.

Știu că vorbesc despre o situație extremă aici, dar nu este 100% imposibil ca așa ceva să nu se întâmple, nu? Oamenii deseori spun ”Asta nu se poate întâmpla.” Aici este unde sunt slabi. Nu s-au gândit niciodată la posibilitatea ca așa ceva chiar să se întâmple. Dar dacă v-ați gândit ”S-ar putea întâmpla...”, atunci v-ați pregăti pentru asta, nu?

Lucrul important este să fiți pregătiți pentru ceva, chiar dacă posibilitatea de a nu se întâmpla niciodată este mai mare decât opusul. Asta este ceea ce au făcut samuraii. În timpul perioadei de pace din Edo, cum credeți că samuraii au putut rămâne samurai în absența luptelor? Antrenându-se zilnic, pregătiți de bătălie în orice moment, chiar și în lumea cea fără de război. Oamenii care și-au protejat lorzii astfel, aceia erau oamenii numiți samurai.

Atunci, care este datoria mea ca bărbat acum? Gândindu-mă la o situație periculoasă, ce se poate întâmpla o singură dată în viață, mă antrenez în fiecare zi ca să pot lupta ca bărbat, ca samurai, să-mi protejez persoana cea mai importantă pentru mine. Asta este tot. Doar îmi protejez castelul prețios.

O femeie este un castel. Pentru a proteja castelul, un bărbat își fortifică corpul prin antrenament zilnic. De aceea suntem numiți samurai. Mă întreb câți samurai mai există pe lume astăzi.

GACKTIONARY - Capitolul 9 (Acțiune)

９．瀀しさを勘違いしている人間が多い。

相手が傷ついたとき、その傷を舐めることで相手の痛みは確に和らぐかもしれない。

でも決してその傷はふさがらない。

たとえ相手が痛みに悲鳴を上げようが傷を縫ってやる行為、それが結果として傷をふさぐことのできる、唯一の真の瀀しさなんだよ。

9. Multe persoane sunt confuze în legătură cu ce înseamnă bunătatea.

Când cineva este rănit, ai putea să le ușurezi durerea prin a le linge rana.

Dar asta nu va închide niciodată rana.

Actul de a-și coase rana chiar dacă e posibil să țipe de durere, asta este singura adevărată bunătate unde rana poate fi închisă la sfârșit.

Există o expresie ”a linge rănile unul altuia”, dar oamenii deseori au idei greșite despre cuvântul ”bunătate”.

Prea multor persoane le pasă de cum sunt percepuți după așa zisul act de ”bunătate” pe care l-au făcut. Dar asta nu este adevărata bunătate. Este doar satisfacție proprie, indulgență proprie și regie proprie.

Când cineva este rănit, o persoană cu bunătate adevărată se gândește înainte la condiția rănii care a fost vindecată.

Actul de a coase rana acompaniază durerea. Așadar, când rana este cusută, persoana rănită ar spune ”AU, AU”. S-ar înfuria, spunând ”De ce îmi faci asta?” Ar putea chiar să vă urască sau să devină violent. Dar când rana a fost vindecată, va realiza ”Nu aș fi aici astăzi dacă rana mea nu ar fi fost cusută atunci. Sunt recunoscător”.

Totuși, persoanele care nu vor să fie văzute ca persoane egoiste, în timpul acestui proces vor face actul de ”a linge rana” pentru că nu rezistă la comentarii cum ar fi ”De ce îmi provoci atât de multă durere?”, ”De ce mă rănești?” ”De ce nu mă înțelegi?”. Când le lingeți rana, va mai atenua din durere, așa că vă vor spune că sunteți drăguți.

Dar, ca și consecință, rana rămâne deschisă. Nu se va închide deloc, și va rămâne și o cicatrice curată.

Aceasta este diferența. Când cineva este rănit, sunt mereu conștient de cum să le cos rana. Voi spune lucrurile clar, indiferent de cât de dur ar putea fi. Și întotdeauna mă gândesc că ”Cu timpul, vor înțelege semnificația acestui lucru. Dacă încă nu înțeleg, și asta e bun. Poate au nevoie de ceva mai mult timp.”

Cred că va fi un moment în timp când vor înțelege și vor aprecia acest act de ”coasere”. Se scurtează timpul de vindecare, și îi ajută să crească mai repede. Îi va ajuta să nu fie confuzi în legătură cu viața. Aceasta este bunătatea mea.

Gackt blog - 25 ianuarie 2016

Notă din partea comitetului editorial (discuția 121 a revistei-blog extras)

Dragii mei G-LOVERS

Puteți citi recentele mele cuvinte

Pe revista-blog GACKT.

Așadar, cei care doresc să o citească toată, verificați-o.

*Acesta este un extras de pe Canalul GACKT.

(Postările sunt de 3 ori pe lună)

http://ch.nicovideo.jp/channel/gackt

Referitor la imaginile din blog-ul oficial GACKT,

Permitem să fie folosite pe site-uri media, blog-uri personale și social media,

Cu excepție făcând folosirea lor în scop comercial, site-uri pentru adulți

Și site-uri cu acumulare de link-uri.

Când faceți acest lucru, rog să scrieți ”Original postat pe blog-ul oficial GACKT la GACKT.com”

Dacă determinăm că acel site este neadecvat,

Vom interzice imediat postarea lor.

©G-PRO inc.

M-am întors în Japonia.

Și cum mă îndreptam spre salon să mă tund,

Maseur-ul meu cumva a aflat că sunt acolo

Și a venit ca vântul.

”Waka, bun venit înapoi! Ceva rău s-a întâmplat.

Chiar acum, Japonia este într-o zarvă...”

De parcă a fost prea brusc,

Nu știam deloc ce se petrecea.

M-am întrebat dacă, cât timp am fost peste hotare,

Problemele politice ale Japoniei

Sau chiar economia sa au suferit modificări majore...

Ceea ce mi s-a spus a fost

Scăderea drastică a lui Nikkei din Anul Nou

Și cu asta în minte, am spus

”Mai degrabă,

Creșterile puternice de până acum au fost forțate

Așa că doar se întoarce la starea sa normală,

Nu e nimic de care să fi surprins.

Întrebarea principală este

Cum se vor descurca cu astea de acum până la Jocurile Olimpice...”

Cu acest răspuns,

Maseur-ul a spus

”Până la Jocurile Olimpice?

Nu are nimic de a face cu asta.

Mai degrabă, concluzia se va afla în următoarele zile.

Din moment ce presa duce un întreg circ media în jurul subiectului.”

Am fost șocat.

Economia ce scade a Japoniei sau chiar problema de pensie,

Sunt deja atât de inevitabile...?

”Care este motivul pentru asta?”

Am întrebat, și prietenul meu mi-a răspuns.

”Știrile s-au împărțit complet în două părți,

Probabil că există și manipulare media implicată.

Fie se destramă sau rămân împreună...”

Nu, nu,

Nu îmi pot imagina că administrația Abe

Să aibă asemenea dezvoltări

Într-o asemenea perioadă.

”Asta este imposibil!” am spus.

Am răspuns cu indignare, și după o perioadă, mai târziu

”Dar,

Se pare că Kimu Taku (Kimura Takuya)

Și ceilalți membrii sunt complet lăsați în voia sorții.

Waka este destul de apropiat de ei, nu?”

”??????”

Și așa am aflat că

În prezent, în Japonia,

Problema dezbinării SMAP-ului

Nu îi are doar pe jurnaliști, ci și însăși lumea politici

Într-un haos.

Apoi,

Maseur-ul mi-a spus un singur lucru,

”Tu chiar nu ai știut???”

Încă de anul trecut am tot înregistrat constant,

Și,

Din moment ce am trăit pe plajă,

Departe de lume,

Se poate spune că sunt complet

În necunoștință de cauză de acest incident.

Dezastruos, după ce am fost un pustnic (referire la mitul lui Urashima Taro)

Am citit câteva diverse articole.

Sincer,

Sunt multe articole ciudate

Care au scris despre lucruri importante, cum ar fi

Cine are dreptate

Și cine greșește.

Mai mult de atât,

Este cel mai rău

Că există într-adevăr informație scrisă

Despre care parte este bună sau rea.

Și un cuvânt care apare des este

”Trădare”.

Nu există nimic mai revoltător

Decât o a treia parte care conduce asemenea lucruri bazate pe speculare.

Asta este,

Ceva ce doar oamenii respectivi pot simți în ei însuși.

Și nu ceva ce o a treia parte se poate plânge despre.

Sincer,

Sunt un număr de articole

Ce vor lăsa cititorii într-o stare proastă după ce citesc.

Pentru membrii din SMAP,

Cred că au propriile lor gânduri,

Lucruri pe care vor să le spună și să le facă pe cont propriu.

Totuși,

În această industrie unde circumstanțele adulților sunt intercalate,

Însuși membrii SMAP, care sunt implicați în asta

Sunt cei care știu cel mai bine că

Sunt multe lucruri care nu pot fi spuse cu voce tare.

Nu este nevoie de o a treia parte ca să facă zgomot despre asta.

Este mai bine doar să așteptăm ca ei să o spună,

În plus, și ei

Probabil înțeleg cât de semnificativ este

Impactul existenței sau a dezbinării SMAP-ului.

Răspunsurile pe care ei le dau,

Cuvinte ce vor veni de la ei,

Și emoțiile în conflict a fanilor care au sprijinit SMAP-ul,

Probabil că se vor calma în timp,

Și în activitățile lor care vor urma,

Ar trebui să răspândim energia

Că asta este ceva ce s-a întâmplat în trecut.

Mai mult sau mai puțin,

În grupuri sau unități, sau chiar și bande

Este ceva absolut normal să fie argumente cam de 10-20 de ori așa că,

Nu am văzut niciodată un grup care să poată spună

”Toți membrii se înțeleg extrem de bine!”.

Cum fiecare are propriile sale idei,

În timp ce își înțeleg motivul de existență și semnificația lui,

Sunt cu toți recunoscuți punct cu punct,

Și toată lumea progresează puțin câte puțin.

Cel mai dificil lucru este,

Să nu îți poți transmite sentimentele celeilalte părți

În ciuda faptului că te-ai gândit la ei.

Timpul petrecut nu se poate întoarce.

La fel este și cu lucrurile bune și rele.

”Dar este din cauză că suntem oameni”

Sunt tot feluri de lucruri.

Și așa,

Mă întreb câți ani au trecut

De când am venit de ziua ta cu mâinile împreunate.

Și pentru mine, de fiecare dată,

Ajung la mormintele membrilor care au murit

Și îmi împreunez mâinile astfel,

În acel punct din timp,

”Nu erau mai multe lucruri pe care le-aș fi putut spune...”

Sau

”Nu erau mai multe lucruri pe care le-aș fi putut face...”

Timp după timp, îmi pun aceste întrebări.

E la fel indiferent de cât de mulți ani au trecut,

Și YOSHIKI  a spus același lucru...

Dar, nu ne putem întoarce în timp.

Cu siguranță nu ne putem întoarce în acel timp.

Nu doar de la fani,

Și de la mogulii din și fără afaceri,

Nu cred că sunt singurul

Care încurajează cu pasiune viitorul lor

Și dorește cu căldură să-i vadă reușind.

Cel puțin, din partea fanilor,

Indiferent de câte gânduri diferite ați putea avea,

Vă rog să le

Așteptați acțiunile și activitățile după asta.

Cu toți facem greșeli, ne chinuim,

Sau chiar regretăm lucruri din trecutul nostru.

Dar voi nu sunteți greșelile voastre,

Nu sunteți chinurile voastre,

Și ACUM sunteți aici cu puterea

De a da formă zilei și viitorului vostru.

Sincer sper că

SMAP, ca semnătură a națiunii,

Să poată spune ”Și un asemenea lucru s-a întâmplat”

Și să râdă despre asta peste câțiva ani,

Și că de acum încolo, vor continua să aibă activități minunate.

GACKT

Puteți citi recentele mele cuvinte

Pe revista-blog GACKT.

Așadar, cei care doresc să o citească toată, verificați-o.

*Acesta este un extras de pe Canalul GACKT.

(Postările sunt de 3 ori pe lună)

http://ch.nicovideo.jp/channel/gackt

Referitor la imaginile din blog-ul oficial GACKT,

Permitem să fie folosite pe site-uri media, blog-uri personale și social media,

Cu excepție făcând folosirea lor în scop comercial, site-uri pentru adulți

Și site-uri cu acumulare de link-uri.

Când faceți acest lucru, rog să scrieți ”Original postat pe blog-ul oficial GACKT la GACKT.com”

Dacă determinăm că acel site este neadecvat,

Vom interzice imediat postarea lor.

©G-PRO inc.

GACKTIONARY - Capitolul 8 (Acțiune)

８．言う訳の材料はかりそろえたって何も始まらない。

Nimic nu se împlinește prin strângerea de scuze.

Oamenii care au eșuat la ceva întotdeauna spun mai întâi ”Nu vreau să mă scuz, dar...”. Oamenii găsesc scuze cumva pentru a se proteja și a confirma. Chiar dacă este clar că ei sunt vinovați, vor începe să încerce să se afirme complet în aceste situații (unde ar putea fi acuzați). Ei vor să spună ”Am avut dreptate. Nu am greșit, dar am făcut o greșeală din cauza unor greșeli de proiect.”. Dar nu contează dacă erau sau nu entuziasmați. Ceea ce eu vreau să aud nu sunt scuze. Vreau doar să aud ce planuri au de a se revanșa pentru greșelile lor. Cum au de gând să treacă peste obstacole? Acestea sunt lucrurile pe care vreau să le știu, nu scuze pentru greșelile făcute. Deja știu că o greșeală a fost făcută, și de ce s-a întâmplat. Și, ce facem acum? Fără un plan, nimic nu începe. Dar când întreb ”Deci, ce o să faci mai departe?”, deseori nu au un răspuns. Asta este la ceea ce ei au nevoie să se gândească înainte de a veni cu scuze.

Cei care nu sunt grozavi sau nu pot obține o promovare au un obicei de a se înconjura cu scuze pentru greșelile lor.

Dar cei care reușesc în slujbele lor nu strâng nici un material pe care să-l folosească pentru a se proteja de greșelile lor. Ei doar se înconjoară cu materiale pe care le pot folosi pentru a se salva. Când sunt certați, își cer iertare fără protest, spunând ”Îmi pare rău”. Vor asculta cu răbdare și vor aștepta momentul în care sunt întrebați ”Și, ce ai de gând să faci?”. Ei așteaptă acest semn. Momentul în care primesc acest semn, vor spune ”Am o idee!”. Asta va face ca cealaltă persoană să spună ”Bine. Atunci, dă-i drumul.”. Acum, asta este ceva isteț.

Aceasta este diferența mare dintre cei care pot și cei care nu pot.