joi, 18 iunie 2015

Interviu Benesse.co.jp

Tematica este gimnaziul. (clasele VII – IX din sistemul educațional japonez)

Nu știu ce să cred. Să trăiesc era greu.
Gimnaziul a fost o perioadă în care nu găseam nici o semnificație în existența mea. Nu înțelegeam deloc de ce eram acolo sau de ce trebuia să trăiesc.
De la început, eram un copil cu o sensibilitate emoțională puternică, priveam la ce era o persoană din punctul greșit de vedere, cu sentimentul greșit, și când făceam asta, nu puteam înțelege ce era real sau nu. Mi-am pierdut abilitatea de a înțelege ce era corect, ce era greșit, și în ceea ce ar trebui să cred... așadar, când eram copil, îmi era greu să trăiesc. Cred că eram probabil ciudat, dar nu voiam și nici nu puteam crede asta. Inima mea a devenit rapid sălbatică, și am devenit repede un copil rebel.

Întâlnindu-mi prietenii și muzica a devenit salvarea mea.
Pe atunci, ceea ce m-a sprijinit, ceea ce a fost salvarea mea a fost muzica.
Cântam la pian de când aveam trei ani, dar am renunțat când aveam zece. Dar era un băiat pe care l-am întâlnit în primul an de gimnaziu. Acel copil era un băiat neastâmpărat asemeni mie, dar într-o zi, când m-am dus la el acasă să mai pierdem vremea, în casă era un mare pian, și când l-am pus să cânte, era uimitor de bun. Adevărul era că, părinți lui erau profesori conservatori de pian, și el primise o educație specială de când avea trei ani.
Dar și eu învățasem să cânt la pian de la trei ani. Așadar era teribil de umilitor. (râde) M-am gândit că eram asemeni lui, dar faptul că pierdeam în fața lui la pian era atât de ofensator, că am exersat de parcă viața mea depindea de asta de atunci încolo. M-am dus la un magazin cu muzică și am cumpărat partituri extrem de dificile gândindu-mă ”Dacă pot cânta asta, îl voi învinge”. (râde)
Am exersat de dimineață până seara. Și în timp ce exersam, am ajuns să înțeleg fascinația pe care o avea muzica. Muzica devenise amuzantă. Așa că, în următorii trei ani de gimnaziu, am făcut muzică. Înainte de a realiza, devenisem împătimit al muzicii, și începusem să scriu propriile mele partituri. Cred că ar fi fost bine chiar dacă nu ar fi fost pianul. Dacă o persoană are chiar și un singur lucru asupra căruia să se dedice complet, poate fi salvarea lor.
Pentru mine, cred că existența lui, și sentimentul de a nu pierde în fața lui a fost deschiderea mea spre muzică, a fost motivul meu de a trăi atunci, și gândindu-mă acum la asta, salvarea mea.

Când am căutat un motiv pentru existența mea, nu am găsit decât muzica.
Motivul pentru care m-am decis să devin un profesionist a fost întâlnirea cu o anumită persoană când aveam 19 ani. Continuasem să compun muzică până atunci, dar întotdeauna eram foarte negativist. Dar în astfel de momente, el mi-a spus ”Ai vrea să-ți trăiești viața gândindu-te că este cu adevărat plăcută sau să continui să trăiești așa cum ești acum?”. Pe atunci, tânjeam. Așadar, atunci a fost prima dată când am spus sincer ”Vreau să am o viață de care să fiu cu adevărat fericit că am trăit-o.”.
De atunci încolo, am învățat multe lucruri de la aceea persoană, și am început să mă gândesc la cum erau decise existențele oamenilor și felul lor de a trăi. Dacă vorbesc din punctul de vedere al concluziei mele, nu este vorba de locul de naștere, de gen, de rasă sau mediul înconjurător al unei persoane, ci de felul său de a gândi. Gândurile lor le crează viața.
De exemplu, o persoană probabil că trăiește timp de 70 sau 80 de ani, dar ceea ce face ca acei ani să fie 70 este o acumulare de ani, unul după altul, să spun mai departe, o acumulare de secunde, una după alta. Așadar, rezultatul este că ceea la ce se gândește în acele momente dau forma vieții acelei persoane. Dacă o persoană se gândește din obișnuință ”Ah, sunt nefolositor!”, viața sa se va termina cu fraza ”Sunt nefolositor”. Pe de altă parte, cineva care spune ”O pot face”, își va completa viața doar cu fraze ”O pot face”.
Mulțumită persoanei care m-a ghidat, întotdeauna învățându-mă asta, am decis să încerc să caut scopul nașterii mele, scopul existenței mele. Dar când m-am întrebat pe mine însumi, ceea ce am acum în mâinile mele, nu este nimic în afară de muzică. Așa că am decis să las în urmă motivul existenței mele în forma muzicii. Asta a fost când aveam 19 ani.
De atunci încolo, m-am gândit la cum voiam să fiu, și ceea ce trebuia să fac pentru a fi astfel. Simt că am continuat să fac asta până acum.

Dacă ai de gând să te joci, joacă-te serios! Va avea legătură cu viitorul vostru.
De aceea întâlnirea mea cu muzica în gimnaziu a fost un lucru mare pentru mine.
Cred că viața este despre a te decide cât de serios ai de gând să te joci. Sunt persoane care spun că nu ar trebui doar să te joci, dar cred că acesta este un mod greșit de a o spune. Ceea ce trebuie spus este ”Dacă ai de gând să te joci, joacă-te serios!” Nu te juca pe jumătate, joacă-te serios. Esențial, asta trebuie spus.
Dar pentru că joaca este un lucru creativ, în joaca serioasă trebuie să creezi ceva. Nu este vorba să te joci pe jumătate cu ceva ce ți-a fost dat de cineva, dacă te bucuri să-ți creezi propria ta joacă, cred că ar trebui să o faci complet dedicat. Pentru că este ceva ce vei putea vedea cu siguranță dacă te joci serios.
Și pentru că cei care pot face asta, atât să se joace serios cât să și învețe serios, vor obține lucruri pe ambele căi.
Așadar, cred că ar trebui să te joci serios mult, și să studiezi pentru a te putea juca. Asta probabil că nu are legătură cu studiul vostru de la școală, dar cu siguranță va avea legătură cu viitorul vostru.

Un mesaj pentru elevii de gimnaziu
Cred că acum sunt mulți elevi de gimnaziu care nu pot afla ceea ce vor să facă și nu au un scop, dar cred că este important să ai chiar și un singur lucru căruia să îi te dedici, asupra căruia te decizi să devii dedicat.
Așadar, cred că este în ordine chiar dacă sunt și jocuri video. Dacă te concentrezi cu adevărat pe asta, ai putea deveni un programator sau un dezvoltator de jocuri. Primul lucru pe care nu trebuie să fii este să fii cineva care face lucrurile nepăsător doar pentru că toată lumea le face. Sau mai degrabă, vei fi fericit dacă poți găsi chiar și un singur lucru pentru care să simți ”Nu vreau să pierd în fața nimănui la acest lucru”.
Așadar, pentru că nu contează lucrurile banale, ce spui să încerci să începi de la a te putea gândi ”Doar acest lucru!”, indiferent de ceea ce îți spun oamenii.
Făcând acest lucru, vei începe să poți vedea că ”devii serios”. Să găsești ceva căruia îi te poți dedica, devenind o deschidere spre a deveni serios, este foarte important. Chiar dacă cineva îți spune să renunți, atât timp cât tu ești dedicat, cred că ar trebui să o faci.
Vreau ca să nu fiți conduși de judecata oamenilor, și să vă găsiți propriul vostru motiv pentru a deveni serioși.

Link site nevalabil

marți, 16 iunie 2015

Joetsutj – articol Festival Kenshin – 16 iunie 2015

”Și anul acesta, GACKT Kenshin va deschide cel de-al 90-lea Festival Kenshin (După acest an, va lua o pauză)”

La centrul cultural Joetsu, pe 16 iunie, comitetul executiv al festivalului (reprezentat de Koyama Masaaki, președintele comitetului executiv) a ținut o conferință de presă pentru cel de-al 90-lea Festival Kenshin, care va avea loc pe 22, respectiv 23 august 2015 în prefectura Niigata, districtul Kasuga a orașului Joetsu. S-a anunțat că pentru celebrarea de data aceasta a celui de-al 90-lea festival, muzicianul GACKT va participa ca Uesugi Kenshin. Aceasta va fi a treia apariție consecutivă a lui GACKT Kenshin, și a șaptea apariție de până acum.

(Președintele Koyama conducând conferința de presă)


Despre nominalizarea de data aceasta, președintele Koyama a spus ”Aș dori ca spiritul lui Uesugi Kenshin a justiției să fie transmis generației moderne de către GACKT Kenshin.” Deocamdată, aparițiile lui GACKT-san au fost programate pentru procesiunea de deschidere de la ora 15:30 pe data de 23 august 2015 și pentru repunerea în scenă a bătăliei de la Kawanakajima de la ora 18:00 până la 20:00. Orașul se așteaptă să cheltuiască în jur de 19 milioane pentru a crește transportul în comun, securitatea și onorariul apariției pentru invitarea lui GACKT.

GACKT a apărut ca și Kenshin de șapte ori în ultimii 9 ani. Președintele Koyama a spus ”GACKT Kenshin va lua o pauză după acest an. Totuși, nu este ultima dată, este posibil ca să mai existe apariții în anii ce urmează.”

Ajunul Festivalului va avea loc pe 21 august.

Gackt blog – 16 iunie 2015

Povestea inutilă a lui GACKT (discuția 100 a revistei-blog extras)

Dragii mei G-LOVERS

Puteți citi recentele mele cuvinte
Pe revista-blog GACKT.
Așadar, cei care doresc să o citească toată, verificați-o.

*Acesta este un extras de pe Canalul GACKT.

(Postările sunt de 3 ori pe lună)
http://ch.nicovideo.jp/channel/gackt

”Înainte să știu… ♪♫ (Versuri din ”Tsuki no Uta”)

Beep…
Da, alo…

Oh…a trecut ceva timp.
Ce mai faci?

Cumva, sincronizarea ta este uimitoare.
Că mă suni tu.

Eh?
”Dacă ești în Kobe sună-mă!?”
…spui…

Știai?
Că sunt în Kobe.
Cum ai obținut informația asta?

Eh?
”Este peste tot!”
…spui…

Înțeleg…așa deci…
Scuze scuze.
Ei bine,
Nu e vorba că încerc să te evit sau altceva…
Au fost pline.
Aceste două zile.

Eh?
”Deci, unde ești acum?”
…întrebi…

Tocmai am sosit la stația Shin Kobe.
Mă întorc în Tokyo.
Imediat ce ajung înapoi am lucruri de făcut.



Eh?
”Când te pot vedea??”
…întrebi…

Uh…
Ei bine, mă întreb când ne putem întâlni…
Indiferent…
Ahahahahaha.

Hey, hey, nu te enerva așa de tare.
De data asta chiar sunt ocupat.
Data viitoare, când mă întorc iar în Japonia
Voi veni să te întâlnesc.



Eh?
”A trecut ceva timp de când ai fost în Kobe, cum a fost??”
…întrebi………

H---m.
A fost Kobe întotdeauna un oraș atât de întunecat?

Într-un fel…
Ei bine,
S-au schimbat multe din orașul Kobe pe care îl știam
Așa că am fost sincer surprins.

În ziua în care am sosit a fost destul de frig,
Și aveam ceva timp așa că
M-am gândit să merg să-mi cumpăr o geacă.
Am mers ceva prin oraș.

Desigur,
Era perioada din seară când magazinele încă sunt goale.
Mai mult, era vineri noapte.


Deși orașul este frumos,
Nu este nimeni pe stradă…

Doar staff-ul meu de petrecere era în jur…
Eram în punctul în care mă întrebam dacă era mijlocul nopții.

De când au început oamenii să nu mai iasă?
Nimeni nu iese să se plimbe,
Nimeni nu iese nici la cumpărături.



În ritmul acesta,
Magazinele nu vor supraviețui, nu?

Eh?
”În ultimul timp întotdeauna a fost așa!”
…spui…

Bine, uite,
Asta este o situație chiar cumplită.
Dacă nu iese nimeni,
Economia nu se va întoarce nu?

O asemenea stare este peste tot în Japonia.
Nu doar în Kobe.


Dacă sunt magazine, dar nu sunt clienți,
Îți poți imagina care va fi rezultatul?

Japonia din momentul de față nu va putea să întoarcă economia.
Știi de ce?

Eh?
”Pentru că este recesiune?”
…spui…

Să o exprim într-un mod neplăcut…
Vezi tu, chiar nu trebuie să te întreb dar, știi ce înseamnă o recesiune?

Eh?
”Economia merge prost?”
…spui…

Deci,
De ce merge economia prost și nu o putem face să meargă mai bine?
Spune-mi într-un mod clar și ușor de înțeles.

Eh?
”U-m, chiar nu știu…”
…spui…

Bine uite...
Dacă nu înțelegi asta,
Cuvântul ”recesiune” nu are nici un sens, nu?
Astfel, nu va funcționa.


O recesiune,
Să o spun simplu,
E atunci când ”banii din lume nu circulă”.

Cu alte cuvinte,
Pentru că nimeni nu își folosește banii, lucrurile nu pot fi vândute.
Pentru că lucrurile nu pot fi vândute, vânzările magazinelor scad.
Când vânzările scad,
Salariile angajațiilor scad.
Așadar, când salariul tău scade, vei încerca să folosești mai puțini bani
Și vei tăia din cheltuieli.

Cu alte cuvinte, vei ajunge să nu folosești bani…

Îți poți imagina ușor
Ce se va întâmpla dacă acest cerc vicios continuă nu?


Dacă nu îți folosești banii, nu are nici un rost.
Nu este doar pentru a-i economisii.
Dacă nu îi folosești, economia nu-și va reveni.
Nu este o problemă ce îi privește doar pe un singur individ.
Este problema tuturor.

Eh?
”Nu este bine dacă doar cei bogați își folosesc banii!”
…spui…

Deci,
Este întrebarea despre cine are bani?
În Japonia actuală, cine este bogat atunci?

Eh?
”Politicienii și celebritățile…”
…spui…

Hey tu,
Este acesta un semn că ai citit prea multe din acele reviste de duzină?
Ce este cu asta? Un asemenea răspuns.


Este asta în regulă?
Știi cât de mult au japonezii ca proprietate personală?
Este de 1600 trilioane.
De aici,
Dacă îndepărtezi ipotecile
Și alte feluri de datorii
Ai 1300 trilioane de proprietăți libere.

Mare parte din astea aparțin
Seniorilor care au 60 de ani sau peste,
Și cum ei îmbătrânesc an după an
Ei ies din ce în ce mai rar și banii lor ajung să nu fie folosiți.



Cu alte cuvinte,
Nu este o exagerare să spunem
Că însăși Japonia
Devine asemeni locuitorilor săi în vârstă.

Înțelegi?

Mai mult,
În Japonia, în prezent,
Dacă te uiți la cât de multe sunt conturile de economii,
Ce este îngrijorător este că
Peste 90% din baza de economii aparține
Seniorilor cu vârsta de 60 de ani sau peste.



Eh?
”Dacă așa stau lucrurile atunci nu este bine dacă persoanele în vârstă și-ar folosi bani!”
…spui…

Bine, uite,
Pensionarii vor ajunge într-o poziție unde riscă,
Crezi că își pot folosii banii?
Cum i-ar economisi atunci??

Tinerii o pot face dacă lucrează.
Lucrând, pot obține venit.
De aceea,
Chiar dacă riști, este bine să investești,
Trebuie să câștigi mai mulți bani cu o atitudine mai agresivă,
Și trebuie să-i folosești bine.


Situația actuală din Japonia de astăzi este că
Grupul de vârstă care nu trebuie să riște, strânge bani,
În timp ce grupul de vârstă care trebuie să se miște și să riște, nu are bani.

Asta, pentru o țară,
Este o problemă extrem de teribilă.

În ultimul timp, nu simți asta?
Orașul devine rapid mai mâhnit.
Nu este viață, nu?

Tinerii care ies
Sunt un sprijin important în recuperarea economică,
Înțelegi asta, nu?



Ce spun deseori este
”Folosește-ți bani, altfel nu este nici un rost!”
Dar nu spun
Că ar trebui să-i risipești.
Mă refer în moduri care ajută economia să devină mai bună.

Înțelegi ce spun?

Eh?
”Ce spui este prea dificil pentru mine să înțeleg
Așa că spune iar de la început…”
…spui…

………………..
Bine, uite!
Cu alte cuvinte…


Ah, trebuie să urc în tren așa că vom vorbi data viitoare.
Gândește-te la asta bine.
Dacă continuă astfel, Japonia chiar va avea necazuri.

Poți schimba Japonia cu mentalitatea ta.
Înțelegi?

Ei, este bine…
Indiferent de cum se întâmplă este bine așadar,
Gândește-te.

Ne mai vedem.

GACKT



Puteți citi recentele mele cuvinte
Pe revista-blog GACKT.
Așadar, cei care doresc să o citească toată, verificați-o.

*Acesta este un extras de pe Canalul GACKT.

(Postările sunt de 3 ori pe lună)
http://ch.nicovideo.jp/channel/gackt

miercuri, 10 iunie 2015

NIKKAN SPA - Introducere interviu

GACKT vorbește din nou despre problema discriminării rasiale din restaurantele din Paris – Ceea ce am vrut să spun nu străbate.

GACKT, după ce a petrecut o viață în Asia, în ultimii ani a avut oportunitățile de a observa Japonia din afară. Manierele de a rezolva problema discriminării întâlnite în Franța au fost de asemenea aprobate în Japonia, dar trebuie să spun că asta mă face să fiu puțin confuz. Din acest motiv, fiind un artist care înfruntă problemele societății și a vieții cu sinceritate, el vrea să lase un mesaj pentru Japonia!

GACKT este un bărbat ce ține la cuvintele sale. În fiecare scenariu și interviu de până acum, întotdeauna și-a transmis opiniile sale prin cuvinte concrete. Dar, după ce am citit succesiunea de mesaje pe care le-am primit acum câteva zile ”O colecție de citate ale lui GACKT”, m-a făcut să încerc o nouă senzație. Este un mare fan al Japoniei, dar oricum ar vrea să lase un mesaj pentru toată lumea.

Citatele tale, cum vor fi citite și înțelese de public?

G: Pentru copii generației noastre, în loc să repet un articol lung, prefer să-i fac să observe doar esențialul. Din acest motiv, dacă ne apropiem de ei folosind această metodă, vor putea să le înțeleagă și să le aplice chiar ei.

De când ai început să simți aceste lucruri?

G: În acești 10 ani s-au schimbat mult! Erau instrucțiuni despre cum să folosești un telefon? Îmi amintesc că eram foarte șocat în acel moment! Din moment ce eram un fan Dokomo, când un nou produs apărea pe piață, citeam manualul de instrucțiuni pagină cu pagină. Dar, în acest moment, acum, au devenit nefolositoare. Dar aici, fără a folosi cuvinte, încercăm să ne folosim simțul comun.

Cu apariția revistei-blog și a Twitter-ului, ai reușit să te apropii treptat de fanii tăi.

G: Din moment ce eram obosit să citesc șoaptele mele infinite pe revista-blog, acum scriu doar ”Am primit un telefon de la mine”. Dacă spun că sunt ocupat cu o conversație, totul este mai ușor, nu?

Despre cea ce ai scris în revista-blog: ”Problema discriminării rasiale din restaurantele din Paris” a devenit foarte populară în Japonia!

G: Ah da, aia! Media a prins doar partea discursului și nu au pus tot ceea ce voiam să adaug. Mai întâi, vreau să spun că deși discriminarea este peste tot, nu am spus niciodată că nu ar trebui să existe oriunde. Problemele, cum ar fi discriminarea, există încă de la începutul timpului, din acest motiv este una dintre problemele care nu vor dispărea vreodată. Din acest motiv, ceea ce am dorit să spun este că persoana care face discriminarea și persoana care este discriminată sunt cele care au probleme. Pentru că a fost discriminat, GACKT s-a enervat, și asta nu este niciodată un lucru bun.

După acest interviu, vom încerca să înțelegem: ”Eticheta asiatică”, ”Motivul mutării sale peste hotare” și ”Adevăratul motiv pentru care a fost creată revista-blog”. Ce va dori GACKT să ne spună? Continuarea va fi în ”Nikkan SPA!”de pe 9 iunie, care va strânge diverse interviuri!


luni, 8 iunie 2015

Arena 37C – august 2009 (special) - Interviu


Program special 1 Predicatorul iubirii – Secretul lui GACKT despre cum să iubești


Pentru lansările continue a single-urilor pe care le faci de data aceasta, de ce cel de-al treilea are ”LOST ANGELS” și cel de-al patrulea disc aniversar are ”Flower”?
Pentru că ”LOST ANGELS” este un recviem pentru multe suflete pierdute, este ceva ce strigă la ele. Și cred că ”Flower” este o melodie de dragoste ce privește spre viitor. Desigur, există pierderea în ambele, dar ”Flower” este mult mai îndreptat spre viitor. Este o melodie care prezintă viitorul ce începe de aici.
Cânți ”LOST ANGELS” la sfârșitul concertelor tale, nu?
Așa este. Pentru că ”LOST ANGELS” reprezintă conținutul a poveștii de pe scenă. Dar pentru că ”Flower” este cea care privește spre viitor, am îndrăznit să o pun pe discul aniversar.
”LOST ANGELS” este singurul cu două melodii pe partea B, este vreun motiv anume?
Exista și un echilibru al melodiilor, dar cred că a fost sentimentul de a dori să ajungă la toată lumea puțin mai repede. Pe scenă, de data aceasta, ”războiul” a fost tematica mare. În acel război, sunt ființe la care trebuie să le dai drumul, prieteni care nu își pot comunica sentimentele, persoane care au dispărut brusc...având aceste legături diverse, ”In Flames”, ”Suddenly” și ”No Reason” au devenit răspunsul.
În orice caz, sunt povești de dragoste care au obstacole, nu-i așa. Ce crezi despre dragostea cu obstacole?
Nu am îndeplinit niciodată o iubire cu obstacole, așadar cred că sunt grele. Este greu după ce te separi, pentru că nu poți uita. Pentru că chiar dacă v-ați despărțit unul de celălalt, sentimentul de iubire va continua să existe. Pentru că inima ta rămâne acolo, abandonată.

Tânjești după o relație unde ați trecut peste obstacole împreună.
Din cauză că sunt obstacole, perioadele în care merge bine sunt bune, dar modelul lucrurilor care merg prost va continua întotdeauna. Este doar dureros, enorm de dureros. Nu este un lucru bun. Vei începe să urăști să te îndrăgostești, serios.
Ei bine, mi-ar plăcea să-l întreb pe GACKT, care are atât de multe experiențe cu iubirea, de instrucțiuni despre cum să iubești și să fi iubit...
Bine. (râde) Dar dacă vorbești despre faptul că sunt sau nu bun la a fi simpatic, desigur că o pot face pentru o clipă. Dar să o fac în mod continuu este un lucru foarte dificil. Dacă doar mă gândesc la cea mai simplă metodă de a deveni bun la a fi simpatic, care să fie un mod ușor de făcut în continuu, ar trebui să te gândești la a deveni un câine sau o pisică.
Această fărâmă de înțelepciune a venit brusc! Un câine!?
(cu o expresie serioasă) Da. Oricine care a ținut o pisică sau un câine va înțelege imediat. Nu sunt pisicile și câinii simpatici în orice fel de situație? Înseamnă să poți face asta singur.
Deci, secretul de a fi iubit se învață de la animale...?
Așa este. Pentru că pisicile și câinii nu pot vorbi în cuvinte, o exprimă prin corpul lor, nu? Indiferent de ceea ce exprimi, cred că asta este drăgălășenia supremă. Asta este ceva ce Ogata Ken mi-a spus, dar dacă te poți gândi la persoanele care sunt drăguțe, gândește-te la asta din perspectiva lor; indiferent de cât de în vârstă ești, sunt lucruri pe care ai nevoie să le ai. Să se gândească cineva la tine ca fiind drăguț este în special important. Când am auzit și eu asta, m-am întrebat ce ar putea însemna. Dar sincer, când te uiți la pisici și câini, părțile ce nu sunt cuvinte, realizezi că ai putea fi drăguț dacă ai avea acel simț al sincronizării.

Cred că, probabil, sunt lucruri ce nu pot fi realizate de animale. Chiar dacă nu o pot face nici eu măcar. (râde)
Da. Așa este. De exemplu, nu este limitat doar la câini mici, și câinii mai mari o pot face. Dacă ești fată, ar trebui să cauți câinii mici. Atunci, fetele care îmi spun că nu sunt genul câinilor mici, se uită la câinii de talie medie sau mai mari! Deoarece câinii mari au un șarm de ”HEY SUNT DRĂGUȚ”. (râde) Dacă furi asta, vei înțelege modul continuu de a fi drăguț. Dacă pui asta în cuvinte, ajung să fie multe lucruri pe care trebuie să le observi, dar dacă exprimarea este fără cuvinte, cu siguranță ar trebui să vezi povestea din ea. Câinii mari sunt surprinzători.
Este din cauză că oamenii se bazează pe cuvinte prea mult?
Așa este. Cred că este mai mult din obicei, dar de cele mai multe ori aleg calea câinilor și pisicilor. Oamenii sunt grosolani. Nu au nici un pic de sinceritate. (De fapt, cam dificil de tradus acest cuvânt. Cuvântul ”sunao”, care l-am tradus ca și ”sinceritate” implică inocență, smerenie/timiditate și nevinovăție. Cumva...sentimentele pe care le exprimă un câine...dacă tot vorbim de câini.) Părțile care nu sunt din instinct le lipsește sinceritatea.
Pentru că te gândești la motiv. Dacă faci un astfel de lucru, te gândești ca fiind forțat? Sau altceva?
Exact. Dar este instinctiv pentru copii, nu? De aceea este drăguț. Copii au maniere drăguțe indiferent de cum arată. Dar dacă începi să te gândești că arăți simplu, vei pierde repede abilitatea de a te comporta drăguț. Ceea ce este interesant este că, chiar dacă sunt informații care să sprijine acest lucru, copii cărora li se spun în mod constant că sunt drăguți continuă să aibă maniere drăguțe. Cei care sunt crescuți fără a auzi acest lucru își pierd abilitatea. E ca și cum și-au confirmat singuri că nu sunt drăguți.

Dacă este pe așa, ce ar trebui să facă fetele care deja s-au convins singure că nu sunt drăguțe?
Mai întâi, să fie asemeni unui câine mare! Pentru că chiar și un bulldog banal, chiar și un St. Bernard uriaș cu siguranță are puncte drăguțe. Dacă nu ar fi fost așa, nimeni nu i-ar fi ținut. Mai întâi, observă asta în profunzime. Apoi, oprește-te din a mai spune că este fără speranță! Gândește-te, ”Dacă până și un câine banal poate fi văzut ca fiind drăguț, și eu voi fi bine!”. Dacă nu poți face nici măcar asta, ascultă mă pe mine. Dacă poți fi sinceră cu emoțiile tale (”sunao”), vei fi bine. Nu spune că este fără speranță. Dacă spui că este fără speranță, atunci chiar va deveni imposibil. Nu fă presupuneri! Oamenii cu presupuneri puternice nu cresc. Nu deveni legată de ceea ce este negativ și să cazi într-o capcană.
Înțeleg. Este bun pentru tine.
Chiar dacă cineva la fel strict ca și mine, când îi se spune ”Scuze” într-o manieră drăguță, devine ”Oh...este în ordine atunci...”. Maniera și modul drăguț de a o spune...(râde) Este cât de important crezi tu că înseamnă să fii drăguț. Fetele care nu sunt drăguțe vor pierde cu siguranță. Nu mă refer la a avea un chip drăguț. Fetele care nu au un mod drăguț de a se exprima vor pierde în viață.
Atunci, care este felul tău de a iubi pe altcineva?
Este în mod fundamental la fel. Când ții un câine sau o pisică, ar trebui să fii capabil să dorești instant să le ții aproape fără a te gândi măcar în mod conștient că este drăguț. De ce oare nu putem face asta cu oamenii dacă o putem face cu câinii? Drăgălășenia este importantă. Chiar și bărbații, seniorii se gândesc că juniorii sunt drăguți. Nu este vorba despre chipul lor drăguț, nu? Nu contează cât de înalt, cât de gras, sau cât de fioros arăți, asta nu este o problemă. Pentru că expresiile și acțiunile lor sunt drăguțe, acei tipi se vor gândi că sunt drăguți. Se vor gândi, să-i iert sau să am grijă de ei? Pe de cealaltă parte, juniorii care nu sunt drăguți nu vor fi văzuți ca fiind drăguți de nimeni.
Astfel de persoane există, uneori. (râde)
Oameni demni de milă, există, nu? Deși, dacă ar fi doar puțin mai buni la a se exprima, ar avea o viață mai ușoară.
Fac lucruri, ca de exemplu să spună lucruri pe care nu ar trebui să le spună.
Exact. (râde) E ca și cum ”De ce ai spus asta? Tocmai i-ai făcut pe cei din jur să nu te placă”. (râde) Până la un punct iritant, oamenii spun lucruri nenecesare. Chiar și printre fete, sunt cele despre care cred ”Dacă nu ar fi spus aia, aș fi plăcut-o”. Este lucrul numărul unul pe care nu îl pot accepta, lucrurile nenecesare pe care femeile le spun.
Poate că personalitățile cu o voință puternică nu ți se potrivesc.
Asta probabil că nu are nimic de a face. Dar în schimb, să ai o voință puternică este un merit. Cât de mult să ai o voință puternică, și totuși să poți spune acele lucruri drăguțe, gâdilă inima unui bărbat. (râde) Se va gândi că este drăguță chiar dacă are o voință puternică. Așadar, îmi plac fetele cu o voință puternică. (râde)

Program special 2 Călătorul GACKT – Ghid de călătorie a stilului interzis al lui GACKT



”Călătoria este ceva unde, într-o zi, am simțit brusc impulsul de a ieși...de exemplu, în această dimineață!”

Îi place lui GACKT să călătorească?
Ador!
În ce momente începi să simți că vrei să pleci într-o excursie?
Azi dimineață.
Azi...dimineață?
Azi dimineață, erau multe lucruri enervante, și chiar eram pe cale să mă pierd cu firea. Așa că, în timp ce făceam duș, m-am gândit că aș putea să scap de zilele de lucru și să plec într-o excursie. (râde)
Sunt bucuros că mi-ai explicat.
Chiar mă gândeam serios la asta. Cu siguranță nu fac lucruri cum ar fi să scap de muncă, nu? Chiar să schimb. Erau lucrurile de dinaintea concertului, și cred că eram agitat din cauza asta. Și înregistrarea încă continua în tot timpul acesta. Pentru a-mi calma furia...mă gândeam să merg la mormântul lui Ogata Ken.

”Fără o țintă anume. Esența călătoriilor lui GACKT este un obicei de a rătăci.”

Când a fost prima dată când ai făcut ceva ce ar putea fi numit călătorie, și unde ai mers?
Cred că prima mea călătorie a fost fuga de acasă când eram copil. Pentru că eram pe la gimnaziu, (între 12-15 ani) deseori săream brusc într-un tren și mergeam cât de departe puteam, întotdeauna privind pe fereastră la peisaj. Dar ideea nu era să te uiți pe fereastră. Când mă uitam pe fereastră, cred că aranjam lucrurile în mintea mea și mă calmam singur. Cred că e din cauză că am avut un obicei de a rătăci încă de la început. Dacă mă duceam la capăt, m-aș fi plimbat în aceea zonă pentru o perioadă, și apoi mă duceam acasă...făceam asta de multe ori. Chiar și de când am venit în Tokyo. Când am acest sentiment, merg în Yokosuka, Gunma, Yamanashi, Shizuoka, tot timpul.
Ai ajuns până și în Kyoto dintr-un moft.
Cât despre Kyoto, am simțit că vreau să văd peisajul de noapte. Așadar, atunci când mă enervez din cauza unui lucru, și mă gândesc ”Vreau să văd peisajul noaptea!”, ies în mijlocul nopții dintr-un moft. Pentru că atunci când e noapte, poți ajunge acolo imediat.
Deși, cred că ai mers cu ceva viteză.
Da. (râde) Dar când ajung în Kyoto și văd peisajul, mă întorc cu inima calmată. Când obișnuiam să merg cu motocicleta, serios, mergeam în multe locuri în care nici măcar nu știam de ce. Pentru că mă grăbeam fără vreun scop anume, neștiind unde am să ajung, nu puteam întoarce. Nu era la fel de convenabil ca acum.
Nu era GPS, nu?
Era o motocicletă, așa că nu era (GPS). Dacă ieșeai în zonă de țară, nu erau magazine, și te învârteai în același loc, neștiind unde ești, făcându-ți o tabără...erau și multe din astfel de lucruri.

”Fără pregătiri de plecare! Odată ce te-ai hotărât, ia-ți pașaportul și mergi la aeroport.”

Ce iei într-o călătorie?
Nimic. Chiar și când merg peste hotare, doar pașaportul îl iau. Desigur, dacă merg peste hotare pentru muncă sau un scop, îmi fac bagajul cum trebuie, dar când simt ”Aaaaahhh” și plec brusc, chiar și când merg peste hotare, îmi iau doar pașaportul în buzunar. La aeroport cumpăr un bilet pentru un loc gol și urc.
Este mai bine să cumperi lucrurile de care ai nevoie cât timp ești acolo, nu?
Așa este. Cumpăr totul de acolo. Imediat ce sosesc, pentru că toată lumea e probabil îngrijorată, mai întâi sun la birou. ”Ah, sunt în Franța” sau ”Sunt în Taiwan”. Desigur, nu mă pot duce în locuri ca Orientul Mijlociu fără advertisment. (râde) De cele mai multe ori merg în Europa. Pentru că sunt obișnuit să merg în Franța, întotdeauna ajung aici brusc. Când simt ”Aaaahhh!!!”, merg în Franța. (râde)

”Este puțin periculos, dar chiar folositor, stilul lui GACKT de a călători.”

GACKT, te rog să ne spui modul tău recomandat de a avea o excursie plăcută peste hotare.
Mai întâi, ai nevoie cu siguranță de bani. Pentru că dacă nu ai bani, ai să fii agitat. Dacă ai bani, poți face orice. Atunci, când merg peste hotare, cea ce trebuie să faci înainte de orice altceva este să chemi sexul opus. Asta este foarte important! Chiar foarte important! Când chemi sexul opus, pentru că este în ordine chiar și dacă ești singur, poți găsi o fată cu care să te împrietenești.
Cineva de același sex nu este bun?
E mai bine dacă este opus. Dacă e de același sex, vă puteți înțelege ușor. Dacă este de același sex, nu este și mai ușor să vorbești? Ai să prinzi obiceiul de a-ți fi mai ușor, de a te simți confortabil, și chiar dacă e de același sex, vei alege o persoană confortabilă. Nu va fi o persoană tânără, ci mai mult una în vârstă.
Cumva, o persoană care va căuta cu plăcere necazuri pentru tine? (râde)
Exact. Nu este bun pentru că i-ai chemat cu presupunerea că te vor ajuta fără ezitare. Pentru că chiar și printre cei de sex opus, aleg pe cineva cu mari obstacole de depășit. (râde)
Este în ordine dacă este un bărbat, dar nu este periculos pentru o fată să cheme pe cineva cu nepăsare?
Nu este așa nici măcar în Japonia! Dacă tu crezi că este bine și chemi pe cineva de sex opus, poți să-i tragi după tine și să-i duci cât de departe vrei. Fie că acel partener este o fată tânără sau un bărbat în vârstă, șansa de a fi periculos este aceeași.
Ei bine, probabil...
Nu-i așa? Nu este acesta riscul tău și doar al tău? Din contră, nu poți fi neatent doar pentru că sunteți de același sex. Ți-ar putea fura tot ce ai. Acesta este riscul pe care ți l-ai asumat atunci când ai decis să călătorești. Oamenii de sex opus ar putea fi liniștiți sufletește pentru că ești atent. Așadar, i-ai putea întâlni aici, nu? De exemplu, dacă ai început să-ți placă de companionul tău și te-ai gândit că nu te-ar deranja să te culci cu persoana respectivă, ar trebui. Pentru că viața se întinde de acolo. Ai putea chiar să te și muți peste hotare. Doar din cauza unei întâlniri. Fetele care nu au chemat niciodată pe nimeni în Japonia o pot face dacă sunt peste hotare...este acel gen de situație, nu? Pentru că dacă tu spui ”Da!”, partenerul tău va răspunde ”Da!”. Dacă spui ”Da!” în Japonia, se vor uita ciudat la tine și vor spune ”Ce naiba e cu persoana asta!?” (râde)
Înțeleg, deci despre asta este vorba. Chiar dacă se pare că în ghidurile de călătorie ți se spune să nu mergi atât de departe. Dragi cititori, vă rog să acceptați asta cu puțină sare. Nu ne asumăm nici o responsabilitate. (râde)
”Puțin, în Arena37C, baza stilului de călătorie GACKT va fi dezvăluită!”

”Fără prejudecăți rasiale!”

Pentru că sunt etnii și obiceiuri diferite, deseori se spune că trebuie să ai grijă, nu?
Cred că nu ar trebui să te gândești la asta prea mult. Dacă te gândești la ”Mulțumesc” atunci vei spune ”Mulțumesc” cu acel sentiment. Dacă te gândești că este neplăcut, atunci spune asta clar. Dacă poți spune asta așa cum trebuie, poți lămuri majoritatea lucrurilor.
Dar ce spui despre lucrurile ca prejudecățile?
Ei bine, după mine, japonezii sunt unici. Japonia este, ei bine, strict vorbind nu este, dar, în ultimii 2000 de ani, nu am fost invadați de alte rase, nu? Japonia este singura țară din lume care continuă să fie omogenă din punct de vedere al rasei. Așadar, când japonezii se confruntă cu persoane din altă rasă, sunt dificili/greu de mulțumit. Este prejudecata japonezilor. Pentru că locurile ca Europa sunt făcute din alăturarea țărilor, au o istorie a invaziei ce datează din Imperiul Roman. Așadar, când sunt rase diferite de oameni, sau oameni care vorbesc limbi diferite, nu este o rezistență prea mare. Lucrurile ca prejudecățile rasiale nu prea există!

”În mod surprinzător, dragostea decurge bine între persoanele care nu pot face schimb de cuvinte!”

Ce părere ai de bariera legată de limbă?
Nu ar trebui să-ți faci griji pentru asta. Toți cei care își fac griji despre astfel de lucruri nu caută întâlnirile. Nu sunt oameni care să spună că nu pot vorbi în Hakata pentru că sunt din Aomori, nu? Dacă te duci peste hotare, se va întâmpla într-un fel sau altul. Vei fi bine doar prin gesturi. Așa funcționează. Nu este că îți poți transmite sentimentele pentru că poți comunica în cuvinte, ci pentru că vei încerca din greu să-ți exprimi sentimentele cu cât poți folosi cuvintele mai puțin; dragostea decurge surprinzător de bine între persoanele care fac asta. Așadar, sunt multe cupluri internaționale care eșuează după ce reușesc să se înțeleagă unul pe celălalt. Nu este interesant? Pentru că atunci când nu puteau folosi cuvinte, au încercat din greu să comunice. Dar atunci când au devenit capabili să vorbească, din cauză că se bazează pe cuvinte, își neglijează sentimentele.
Cuvintele sunt un lucru amuzant, nu? Uneori mint.
Când nu poți vorbi, nu poți minți, și nu se poate înțelege ca nu ești sincer.

”Sunt multe eșecuri și experiențe rele de călătorie. Oamenii sunt în mod neașteptat supraviețuitori.”

Ai vreo poveste de groază de călătorie?
Am câteva. Au de a face cu mâncarea, cu spartul dinților...
Da?
Când mâncam scoici la un restaurant chinezesc, o piatră s-a strecurat. Am mușcat-o și dintele meu s-a spart. Eram ”hey, hey”. (râde) Atunci, când m-am plâns restaurantului că era o piatră în scoicile mele, m-au ascultat cu o privire indiferentă pe chipurile lor. (râde)
Și cât despre situațiile de speriat?
De nenumărate ori. Lupte, tâlhării...
Ai fost tâlhărit?
Am fost. Au venit din spate, și au fugit. (râde) Dar desigur asta a fost pentru că șansa ca ei să poarte o armă era mare...am avut multe lupte, am fost implicat în accidente, am fost țintuit la pat din cauza bolilor. Și asta este o experiență. Oamenii reprezintă un lucru care poate supraviețui în mod neașteptat oricărei situații. Mai rezistenți decât am crezut!
GACKT, sunt țări în care ai vrea să încerci să mergi de acum încolo?
Vreau să merg în Orientul Mijlociu. Vreau să merg în Emiratele Arabe Unite și în Israel. Vreau să merg și în Iraq și Iran! Bosnia și Slovacia, Serbia, Tunisia, vreau să merg și acolo. Sunt pline de femei frumoase... Vreau să știu cum arată femeile frumoase ale lumii. Israel este țara cu cele mai frumoase femei. Vreau să merg și în El Salem(Nigeria)~~~!!! Recent, a venit o poză cu femeile-soldat din Israel. Toate erau uimitor de drăguțe. M-am gândit, trebuie să merg. (râde)
Este vreun loc în Japonia în care vrei să mergi?
Vreau să merg pe toate insulele din jurul Japoniei. Vreau să văd tot arhipelagul din Okinawa. Insula Iriomote, insula Hateruma...insula Ishigaki, nu am fost nici pe acestea. Dimpotrivă, să călătoresc simplu este mai incomod. Urăsc să merg cu barca.