Î: Când ai început să ai
acest concept de ”Secret Garden”?
G: Cam de prin iulie, când aveam conceptul unui
nou album, am zis ”După lansarea ”Saikai Story”, trebuie să începem să ne
gândim la un nou album! Dar înainte de asta, trebuie să lansez un alt single.”
Și care sunt melodiile pentru album? M-am gândit la multe melodii, dar care
s-ar potrivi cel mai bine? Eram foarte confuz! În cele din urmă, m-am decis să
folosesc ”Secret Garden”. Atunci m-am gândit la planul pentru noul turneu, și
noul album, totul era bine acum!
Î: ”Secret Garden” este
melodia care oferă o imagine a activităților din viitor?
G: Da!
Î: Și viziunea sa asupra
lumii este....
G: Necunoscută încă! (râde) Dar dacă înțelegem
viziunea asupra lumii, am putea lucra la noul album.
Î: În ce condiții ai creat
”Secret Garden”?
G: În timp ce lucram, am zis ”Viziunea lumii
asupra albumelor este așa, iar viziunea lumii asupra single-urilor este așa!”
Dar la început nici eu nu înțelegeam ce înseamnă, mai târziu am realizat
semnificația în cuvintele mele, și muzica cânta în mintea mea!
Î: Atunci te-ai gândit la
tot?
G: Da.
Î: Sunt muzicienii aceeași cu
single-urile?
G: A fost un întreg (probabil se referă că a fost
un album), dar înaintam foarte încet pentru că am redescris și replănuit de
prea multe ori, chiar dacă toată lumea înțelesese viziunea lumii, dar nu știam
ce fel de muzică era potrivită. Tobele și bass-ul ne-au luat mai mult de o
săptămână, iar chitara ne-a luat 4-5 zile, doar refrenul a fost făcut imediat.
Î: Când vorbești
muzicienilor despre acest single, aud și un demo?
G: Nu, așa că folosim doar imagini pentru a
descrie.
Î: De exemplu ”ca această
scenă”.
G: Da, da!
Î: De exemplu ”ca o briză ce
trece”
G: Exact! (râde) Așa le descriu și lor, dar dacă
vrei să o spun din nou, nu știu cum. (râde)
Î: Pentru că nu putem vedea
imaginea, ne-ai putea spune cuvintele-cheie care controlează tematica?
G: Cuvintele-cheie sunt ”haotic”, ”timp”,
”spațiu”, ”contorsionat”, ”deformat”.
Î: Ce este ”grădina secretă”
în versuri?
G: În loc de a spune că este un loc, probabil o
descriere a spațiului ar fi mai bună. Este un spațiu de sentimente, foarte greu
de descris! Cu cât descriu mai mult, cu atât mai confuz va deveni, așa că nu am
de gând să vă spun! (râde)
Î: Folosește cuvinte pentru
a oferi o imagine a ”grădinii secrete”.
G: După ce ai spus, probabil ”raiul secret” ar fi
mai potrivit!
Î: Cuvântul ”kimi” din
versuri, se referă la o persoană anume?
G: Atât de atent.
Î: Nu spune asta!!! (râde)
G: (râde) cred că acest lucru trebuie să fie
simțit de public! În loc să explic toate acestea, de ce să nu simtă? Nu am nici
un comentariu!
Î: Deci toată lumea trebuie
să simtă!
G: Da!
Î: Despre videoclipul
”Secret Garden”, a fost făcut în America?
G: Umm...tocmai m-am întors de acolo acum câteva
zile!
Î: Motivul pentru care ai
ales America, este că ”Oasis” și ”Mirror” au fost făcute tot în America?
G: Nu! Asta a fost legată de multe
probleme....chiar dacă am vrut să filmez în Franța sau Anglia, dar planul este
aproape imposibil...așa că am decis America în ultimul moment.
Î: Trebuie să fie filmat în
țări străine?
G: Da! Chiar dacă nu sunt anumite țări. Dar dacă
ar fi doar în Japonia, ar fi foarte limitat!
Î: Este vorba de probleme de
spațiu sau condiția aerului?
G: Cred că este problema aerului, pentru că sunt
multe rase.
(Habar nu am ce a vrut să spună prin asta)
Î: Deci, Gackt nu este
singur pe scenă?
G: Chiar dacă Japonia este o țară cu o singură
rasă, este amestecată cu mulți străini, nu? Atunci am încercat să găsesc o țară
cu mulți străini și rase diferite de persoane.
Î: Și unde ai fost în
America?
G: În zona rurală a Los Angeles-ului. Am plănuit
să filmăm în metrou, dar era în lucru. Au spus că durează doar 3 zile, dar a
fost în lucru tot timpul cât am fost acolo. A durat cam 2 săptămâni, asta a
fost prima dată! Așa că am fost nevoiți să schimbăm planul brusc, a fost foarte
dificil!
Î: După ce planul s-a
schimbat, s-a schimbat totul, nu?
G: Dar viziunea lumii nu s-a schimbat, și nu trebuie
să fie neapărat în metrou!
Î: Metroul....îmi oferă
întotdeauna o imagine a unei mulțimi de oameni în același spațiu....
G: Atât de atent! Mă sperii! (râde) wow...(râde)
Î: (râde) Este la fel ca și la
concert, toți se strâng acolo pentru un anumit scop, dar metroul este un mijloc
de transport....asta este diferența!
G: Oh...ești bun! (râde) întotdeauna lovești în
punctul potrivit!
Î: (râde) Nu e așa cum am
zis?
G: Exact cum ai spus, este un loc unde oamenii se
strâng....și este un loc unde oamenii trec unii pe lângă alții, umăr la umăr.
Și ce s-ar întâmpla între...trebuie să ne gândim!
Î: Și nu a fost în metrou...
G: A devenit autobuz. (râde)
Î: Dar este totuși un mijloc
de transport.
G: Da. Pentru că trebuia să arătăm scena ”vitezei”
a autobuzului, am hoinărit de la 6 seara la 6 dimineața...și am făcut multe
lucruri!
Î: A fost aglomerat?
G: Nu...dacă ar fi fost aglomerat, nu am fi putut
filma! (râde)
Î: Așa e! (râde)
G: Totuși, a fost foarte obositor! În cele din
urmă, am pregătit totul în grabă, am cheltuit mulți bani și am pierdut mult
timp, plus planurile...dar am reușit și asta e grozav!
Î: Staff-ul a fost american?
G: Da. Dar cu mulți imigranți japonezi, așa că a
fost foarte ciudat. Uneori mă gândeam să vorbesc în japoneză, dar pe gură ieșea
engleză. Deci, chiar și vorbitorii erau confuzi în limbi! (râde) A fost
amuzant! Au început cu engleza, și au terminat cu japoneza. Nu se potrivește,
foarte ciudat! (râde)
Î: Gackt este mai sigur pe
japoneză?
G: Nu, am putut vorbi și engleză!
Î: Atunci și Gackt este
ciudat?
G: Dar toată lumea este așa, astfel că dacă eu nu
fac asta...atunci ei nu ar mai putea comunica!
Î: Deci a fost obositor,
planul a fost o dezordine....chiar și mâncarea este fast food, asta e grozav,
nu?
G: Mâncarea era făcută pe loc! Asta este o parte
grozavă din a filma în America! (râde) Dar au și multe reguli referitoare la
lucru, ca de exemplu, pauză de 30 de minute după fiecare 3 ore. Este necesar,
dar asta nu s-ar fi întâmplat dacă eram în Japonia.
Î: Dacă asta s-ar fi
întâmplat, GacktJob s-ar opri! (plânge)
G: Da. (râde) Dar sunt serioși în legătură cu
asta, așa că nici măcar staff-ul nu se poate suprasolicita. Dacă se întâmpla,
devenea o mare problemă.
Î: Deci, atunci când filmai,
te opreau și îți spuneau ”Okay, e destul, pauză de 30 de minute!”?
G: Da, chiar și directorul asistent era
îngrijorat. Chiar dacă le spuneam să se întoarcă, ei spuneau ”Nu! Nu!”.
Sentimentele mele erau ”Veniți înapoi! Veniți înapoi! Filmați din nou!” (râde)
Î: Cred că dacă atmosfera
era bună, atunci ai fi putut da tot ce aveai 30 de minute și apoi te odihneai,
nu ar fi fost grozav?
G: Dar asta a fost imposibil acolo! Sunt foarte
încăpățânați. Deci a fost imposibil să filmăm în grabă. În momentul în care am
început să ne odihnim, dacă vroiam să reluăm de unde am rămas, era imposibil.
Cât timp ne odihneam, trebuia să ne gândim la următoarea scenă.
Î: Asta e strict! Nu mai
este nimic care te-a făcut să te simți emoționat?
G: Bine! Atunci am să vă spun un secret. Asta a
fost foarte interesant. După filmare, în timp ce așteptam ca staff-ul să
termine de editat....am stat în L.A. pentru câteva zile. Într-o zi, staff-ul
meu și cu mine am vrut să ieșim să luăm cina, au întrebat ”Ce vrei să mânânci?”
Ce vreau să mânânc? Mâncarea în L.A. este rea...știi asta, nu?
Î: Da! Înțeleg!
G: Așa că am spus ”Vreau să mânânc mâncare
chinezească! Restaurantul nu trebuie să fie minunat. Asemeni locurilor unde se
duc chinezii, nu contează dacă este periculos.” Așa că am mers la un restaurant
chinezesc, am comandat multe lucruri....și au fost foarte delicioase..!!
Î: Aham, aham!
G: Atunci am văzut 2 persoane stând lângă noi, și
ne gândeam...”Cine e acela? Arată atât de similar.” Mai târziu, am realizat
”Ah...e John Travolta?” Staff-ul era atât de emoționat. ”Serios! Chiar și o
vedetă faimoasă ar veni la un asemenea restaurant, și în haine obișnuite!
(râd)” Îmi place John Travolta foarte mult, și îl priveam și mă gândeam
”ah...John Travolta...ah...John Travolta mânâncă crabi...” chiar și staff-ul
său, era impresionat de el. Celălalt staff, care era în spatele lui, pentru că
vorbea la telefon...Când a terminat, John Travolta vroia să plece. Restaurantul
era foarte aglomerat, așa că John Travolta s-a lovit accidental de staff.
Î: Wow...și atunci?
G: După ce s-a lovit, John Travolta a spus brusc
”Ah...scuze!” Și staff-ul nostru a spus ”E în ordine, nu mă supăr!” (râde)
Î: Chiar i-a vorbit! (râde)
G: Am fost uimiți! (râde) Membrul nostru a fost
atât de generos! A putut să vorbească cu
o asemenea vedetă faimoasă și să-i spună ”E în ordine, nu mă supăr!”, și i-am spus
”Ai fost atât de generos!”. M-a întrebat ”De ce?”, mi-a răspuns ”Poate pentru
că singura persoană care i-a putut spune așa ceva lui John Travolta ești tu!”
(râde) Și atunci a spus ”Ah? John Travolta? Wow...aparatul, unde e aparatul?”
Când a găsit aparatul, John Travolta era deja plecat! Am fost foarte uimit de
acțiunile sale. (râde)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!