Se afișează postările cu eticheta fanclub. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fanclub. Afișați toate postările

sâmbătă, 12 ianuarie 2019

Gackt blog – 4 iulie 2017

Am făcut 44 de ani

Cumva,
Am reușit să sărbătoresc
Cea de-a 44-a aniversare a mea fără vreun incident...
(Nu știu dacă pot întâmpina ziua de mâine în siguranță).


Acest an a avut multe noi întâlniri și la revederi.
Ajungând la această vârstă, îmi amintesc să simt recunoștință înainte de tristețe
Când vine vorba de a-mi lua adio.

Acestea sunt într-adevăr triste, dar
Este un miracol că ne-am putut întâlni în aceeași eră astfel.
Asta ar putea suna ca o exagerare dar
Am început să simt astfel de când am trecut de vârsta de 30.



Poate este din cauza liniei mele de lucru, dar
Cu înfățișări care fac persoanele asemeni mie să pară mai tinere decât sunt de fapt,
Atunci când o conversație începe să se îndrepte spre propria lor vârstă,
Mulți vor spune
”Nu are nimic de-a face cu vârsta! Este doar un număr.”

Desigur,
Cred că au spus-o cu intenție bună, dar
Asta este ceea ce cred atunci când aceea replică este spusă.

Are legătură cu vârsta.
Vârsta nu este doar un număr.
Cred că ”A trece prin viață ca o listă de numere face istorie”.



Pentru mine, nu mă pot gândi la el ușor ca fiind ”doar un număr”,
Și au fost o varietate de evenimente pentru fiecare an.
Au fost de asemenea multe lucruri ce au cauzat sentimente de durere și frustrare.
Pe de altă parte, au fost și multe evenimente ce au fost abundente în zâmbete.
Au fost chiar și evenimente unde
Nu m-am putut opri din plâns, dar nu de tristețe, ci de bucurie.

Și asta,
Este datorită compasiunii și amabilității fără sfârșit
A persoanelor din jurul acestui om care sunt eu, GACKT.



Eu chiar cred că sunt binecuvântat cu prieteni.
Desigur,
S-ar putea să nu par o persoană cu mulți prieteni.
Sincer cred că lucrul cel mai prețios din viața mea
Este să am prieteni care mă susțin când sunt în tot felul de situații grele.



Astăzi, sărbătoresc cea de-a 44-a aniversare a mea,
Și cuvintele pe care partenerul meu le-a spus răsună în inima mea.

”Știi, Waka, m-am tot gândit...
Numărul 44 este unul bun.
Este o vârstă la care trebuie să-ți aduni puterile într-un adevărat sens.
Nu spun că trebuie să ai postura de senior (senpai)
Dar ajungând la vârsta de 44, trebuie să fii serios pregătit pentru restul vieții tale.
Desigur,
Poate că Wala s-a pregătit acum mult timp dar
Când vine vorba de viață, faptul este că ”nu se roagă nimeni pentru cei morți”, nu?
Dacă nu ești pregătit pentru asta în primul rând,
Vei ajunge să fii atât de speriat că nu vei putea face nimic.
Mult din ceea ce Waka a făcut până în acest moment
A fost poate într-adevăr absurd, dar nu a fost niciodată necugetat.
Cred că ceea ce ai câștigat a fost posibl pentru că ai fost pregătit.
De aceea, acum, încă o dată, te rog să păstrezi aceste cuvinte în inima ta.
Poți fi absurd, dar să nu faci niciodată ceva nesăbuit ce ți-ar putea distruge corpul.
Spun asta pentru că se simte ca și cum Waka ar putea dispărea brusc...”

Și astfel, aceste cuvinte a mentorului meu atent de viață și partener, care este mai în vârstă decât mine,
S-au cufundat profund în inima, mintea și corpul meu.



Dar,
Încă o dată, asta este ceea ce cred.

Îmi înțeleg propriul caracter foarte bine.
Să scad ritmul vieții mele sau să trăiesc convențional,
Mă face să fiu neîndemânatic și astfel vreau să merg cât de departe pot înainte de a muri.
Vreau să fiu o persoană care întotdeauna zâmbește chiar și atunci când mă prăbușesc.



O să atac și acest an fără milă, astfel
Aveți multă grijă de un asemenea GACKT și de acum încolo.

Asta este tot.

vineri, 13 octombrie 2017

Gackt blog – 19 februarie 2017

Culorile unui oraș sunt făcute din ”oamenii” care trăiesc acolo

Poate pentru că am crescut temperatura din camera de hotel, dar
M-am trezit după ce am dormit cam 3 ore.
Mi-am făcut antrenamentul în cameră.

Din moment ce am reușit să ajung la această etapă
Făcând nimic altceva decât flotări,
Am încercat să țin un ruj pe piept.


Ararara....pot să-țin.
Umerii și pieptul meu au atins o balanță destul de bună.

Metoda de a te antrena acasă atinge mai repede ideea de completare.
Ia suplimentele, apoi obosește-te.
(link)

După ce am băut cafea,
M-am îndreptat spre templul Yasaka într-o mașină.

Pentru toată ziua de astăzi
Voi merge pe străzile din Kyoto pentru evenimentele fan club-ului!
Așadar, am dat drumul la acest plan nesăbuit.


Ei bine, sincer ar fi frumos dacă s-ar fi terminat fără vreun incident...m-am gândit,
Și cu asta în minte, am mers în jos spre valea templului Yasaka.

Un peisaj nostalgic s-a desfășurat înaintea ochilor mei.
Obișnuiam să cobor acest deal în fiecare zi în trecut.
Desigur, vorbesc despre faptul că făceam asta noaptea.

Ar fi de fapt pentru prima dată când merg pe aici ziua.
Poate pentru că este o zi de odihnă,
Sunt excepțional de mulți oameni.


Erau și de asemenea câteva magazine deschise,
Și în mijlocul mulțimii, am mers fără a fi observat.

Ce este neobișnuit aici este că erau câteva persoane
Îmbrăcate în kimono care au ieșit în evidență.

Nakano-san de la GemCerey a spus asta.
”Majoritatea persoanelor care poatră kimono
Sunt turiști din China.”

Când am ciulit urechile aproape de ei,
Într-adevăr vorbeau în chineză.
Ocazional, am auzit și koreeană.

Oricum, este ciudat.
Să luăm de exemplu.

Dacă toți în Kyoto
S-ar plimba în kimono,
Făcând doar asta probabil
Va crește numărul turiștilor de 2-3 ori.

Nu doar cei din China,
Ci chiar și japonezii locali ar veni și ar vizita
Pentru că vor să se bucure de aceea atmosferă.

Nu aș pune asta ca fiind cosplay, dar
Dacă orașul sau prefectura ar înainta acest lucru,
Ar crea chiar și un mai mare impact ca oraș de turism.

Faptul că nuanțele unui oraș
Nu este făcut doar din clădirile și peisajele sale,
Ci și din ”oamenii” care locuiesc acolo
Are nevoie să fie recunoscut mai mult.

Chiar dacă orașul are un fundal modern,
Dacă toată lumea merge spre districtul de cumpărături
Îmbrăcat în kimono,
Asta cu siguranță ar fi un peisaj spectacular de văzut.

Magazinele de kimono din Kyoto se închid.
Prin a face acest lucru,
Nu crezi că industriile istorice din Kyoto pot fi protejate?

După ce am vizitat templul Yasaka,
Am mers de-a lungul străzii din Shinkyogoku.
Era plină cu un număr incredibil de turiști și locali.


Oricum, am încercat să fac un pas, dar
În câteva momente, trecătorii
Au continuat să vină,
Și în curând a devenit un tren scandalos de urmăritori.


Am reușit să traversez strada fără probleme și am urcat în mașină,
Apoi ne-am îndreptat spre sala de jocuri unde Gakucchi poate fi găsit.


În momentul de față, Gakucchi a devenit un personaj popular
Până la faptul că aproape toate sălile de jocuri nu mai au nici un stoc rămas.
Este un lucru fericit.

Doar pentru această zi,
La sala de jocuri din Aeon
A fost special creată și livrată
O mașinărie de la compania-mamă.

Sunt extrem de nepriceput la UFO Catchers.
Indiferent de cât de mult ori am încercat, încă sunt nepriceput.


Am pus un număr de necrezut de monede, dar
Chiar nu am putut să prind unul...

Staff-ul de la magazin care nu suporta să vadă asemenea lucru a spus
”Încearcă să ataci de pe la spate!”

Doar ascultând replica asta sună obscen...

Cu succes, am obținut 2 Gakucchi.
I-am dat unui cuplu care s-a nimerit să fie acolo,
Și apoi, în cele din urmă, m-am îndreptat spre templul Inari.

Sincer, este prima dată când vin la templul Inari.
Dintr-un anumit motiv, l-am vizitat cu mult mai puțin.

În timp ce urcam scările, o lume spectaculară a apărut înaintea mea.
Este într-adevăr frumos.



În timp ce mă rugam, m-am lăsat captivat de turiști.
Este plin și aici de turiști.

Am încercat să trag un răvaș și mi-a fost spus norocul.



”Vei câștiga fiecare provocare!”
Au fost veștile bune ce erau scrise.
Să înaintăm cu încredere.

Și mai era scris acolo
”Persoana pe care o aștepți va veni”

...
Au început să mă tachineze.
”Chiar va veni cineva!”

Și astfel, am mers prin împrejurimi cam pentru o oră
Și la sfârșit, am întâlnit un grup de japonezi
Îmbrăcați în kimono.


Mm.
M-am gândit din adâncul inimii mele, că până la urmă,
Tot aș vrea să văd mai mulți japonezi îmbrăcați în kimono.

Când au trecut pe lângă, am spus
”Ce frumos”.
Fetele din acel grup au făcut cu mâna
Și au spus tare ”Mulțumim foarte mult!!”
Fericite, și încântate.

Presupun că cu siguranță îmi place kimono-ul până la urmă...
Am șoptit în inima mea.

La sfârșit, când treceam prin porțile Torii
Peisajul dinaintea ochilor mei care a fost luminat de către apus
Era atât de frumos că aproape am lăcrimat.


Un astfel de peisaj frumos era chiar înaintea ochilor mei.
A fost minunat că am venit aici.

La final, am mers împreună la un restaurant Yakiniku
Și din nou am vorbit despre muncă...
În maniera noastră obișnuită, am continuat până noaptea târziu.


Kyoto este minunat!

luni, 6 aprilie 2015

Chacha și YOU – interviu (MGG vol.1)

O discuție sinceră în absența Regelui Malefic.

În cele din urmă, revista-web ”MGG” a început. Înainte de toate, sunt multe persoane care au devenit fani recent. Întâlnindu-l pe GACKT...ne puteți spune despre acel episod?

Chachamaru(C): Prima dată când l-am întâlnit pe Gaku a fost în timpul înregistrării pentru ”Vanilla”, cred. Tu știi ceva despre aceea perioadă, YOU?

YOU (Y): Chiar nu știu prea multe. Dar știam despre Chacha ceea ce citisem în revistele despre chitară. (râde)
C: Nu, nu, nu e așa. (râde) Gaku era foarte slab pe atunci, nu?

Y: Da, complet!

C: Și eu sunt slab, dar Gaku era atât de subțire că credeai că s-ar fi rupt în jumătate!

Y: În mod întâmplător, cântăream cu 10 kg mai puțin decât acum. (râde) Doar tu, Chacha, ai rămas slab.

C: Toată lumea a luat în greutate! Toată lumea a fost foarte slabă! Și mai mult de atât, cu toții am purtat papuci cu talpa foarte subțire. Oricum, când Gaku era epuizat, se îmbolnăvea și făcea febră de 40 de grade. Chiar și acum e ca și cum o să se prăbușească. Se leagănă pe picioare ca o fantomă. Pe atunci, Gaku obișnuia să facă febră des.

Care a fost prima ta impresie legată de GACKT?

C: ”Cumva arată ca un străin!” m-am gândit. Ca să încep, e înalt, și slab, papucii săi erau ridicol de înalți, și părul lui era complet alb! Asta, și avea și febră.

Y: Da. Oricum, era slab și blond. L-a vopsit alb.

Tu îl știai pe GACKT de mai înainte, nu, YOU?

Y: Când l-am întâlnit, m-am gândit că e ca un frate mai mare rigid, teribil, dar.

C: Era rigid?

Y: Complet, avea și păr lung. (râde)

Y: Când eram amândoi în studio-ul pe care îl foloseam împreună, mă gândeam ”Ah! Persoana asta poate cânta la tobe și alte lucruri!”, am crezut că trebuie să fie mai în vârstă decât mine.

C: Pentru că era rigid?

Y: Da. Din cauza asta, am devenit eventual buni prieteni...Când l-am întrebat dacă era într-o trupă, a spus ”Nu, dar m-am tot gândit că mi-ar plăcea să înființez una!” Adevărul este că, era un chitarist pe care pusese ochii, și când l-am întrebat cine, mi-a spus ”Un tip pe care l-am văzut într-o trupă undeva.” ”Acela eram EU!!” i-am spus. (râde)

Pentru că YOU era în atenția Regelui Malefic de dinainte?

Y: Da. Dar a spus ”Pe naiba ai fost TU!” și nu m-ar fi crezut deloc. Când i-am spus ”Nu e adevărat...am albumul! Am și video.” ”Ei, arată-mi! Vin la tine acasă!!” a spus. Chiar a venit la mine acasă și a văzut filmarea, eventual a spus ”Aah...este adevărat!”

C: Ca un destin, nu?

Y: Apoi, atunci când i-am cântat câteva melodii pe care le scrisesem, mi-a spus ”Să pornim o trupă împreună!” La început, nu am avut mult timp să ieșim, dar atunci când amândoi am fost părăsiți de prietenele noastre, viețile noastre au început să se suprapună excepțional de bine. Și apoi amândoi am început să conducem împreună și să facem alte lucruri.

Doi bărbați ce conduc împreună?? În ce fel de locuri mergeați?

Y: Gaku ar fi spus brusc ”Să mergem într-un loc plăcut!” și atunci ne-am fi îndreptat spre un drum de munte complet nepavat. Am fi continuat să urcăm și să urcăm, mașina huruia atât de mult că te loveai la cap. Și atunci, am fi sosit la acest mic dâmb în munte. Un loc unde să spui ”Am găsit acel fel de loc?!” Ajungeam în locuri în care erau blocate. Spunând ”De obicei nu merg în aceste locuri”, mergeam.

C: Aceștia sunt tineri. Ce era acolo? Era peisajul bun?

Y: Ei, peisajul era bun, dar...am scris melodii și multe lucruri acolo. Este un loc de amintiri pentru membrii din vechea mea trupă. Ceva ar apărea și am spune ”Trebuie să mergem acolo!”


Cum era GACKT pe atunci?

Y: Deja se tunsese pe atunci, așadar impresia era complet diferită. Cum să spun...ca...genul de student onorat?

C: Glumești!

Y: Se pare că el chiar iubea muzica.

C: Asemeni unui băiețel?

Y: Nu are Gaku un sentiment de ”cu siguranță a studiat clasicul!”?

C: Ah!

Y: Este exact acel sentiment.

C: Un sentiment că atunci când erai copil, ai ținut spectacole în uniforma cu acei pantaloni mici și scurți?

Y: Da, da, da!!!

Ei atunci, văzând că amândoi îl știți pe GACKT de mult timp, vă rog să ne spuneți câteva dintre punctele sale slabe pe care le știți.

C: Hmm...pare că ar trebui să aibă, dar nu.

Y: Le are din plin, dar e genul de persoană care va săpa mai adânc pentru a trece peste dacă spui ”nu este acesta un punct slab?”.

Atunci care este un punct slab peste care GACKT a trecut?

Y: De exemplu...corpul lui era țeapăn.

C: Ah, nu era atât de flexibil ca acum. Dar când oamenii scot asta în evidență, îl va face la perfecție. Repetând asta iar și iar, treptat va fi GACKT-ul perfect. Așa că nu va avea puncte slabe. Nu va fi nici unul.

 Y: Este priceput la sport, așadar în mod general, dacă este un sport la care se folosește corpul, în curând va fi destul de bun să joace cu oricine. Într-o clipită! Singurul sport pe care nu-l putea juca era bowling-ul. Când am mers cu toți să jucăm un joc de pedeapsă, am ajuns în aceeași echipă cu Gaku. M-am gândit ”Sunt în siguranță cu Gaku!”, dar nu putea juca deloc. (râde) ”Chiar nu am mai fost la bowling înainte...” (râde)

Dar cum a trecut peste asta?

Y: Am auzit că înscrie peste 200 de puncte acum!!

C: Dacă decide să facă ceva, va încerca pe toate căile.

Y: Nu faci nimic la întâmplare. Am venit cu această teorie a mea. Întotdeauna mă gândesc că este ceva de genul ”Dacă fac asta, asta se va întâmpla.” Teoria Gaku. Dar chiar dacă alte persoane o fac în același fel, nu va merge. (râde)

Ceva ce poți face mai bine decât GACKT. Este ceva?

C: Cee? Nu am mai văzut asta înainte niciodată, dar Gaku e un alergător rapid?

Y: L-am văzut alergând! Este atât de rapid pe bandă, este înfricoșător. (râde) Când am fost la sală împreună, a alergat cu o viteză uimitoare, ca un atlet ”thump thump thump thump”. A fost uimitor! A alergat cam timp de o oră la viteză maximă! Acela este un demon.
               
C: (râs puternic) Asta nu poate fi posibil!!! Absolut deloc!!!

Y: Doar privindu-l de aproape a fost uimitor. Chiar a alergat tot timpul ”thump thump thump thump thump” și eu eram ”Whoooaa”.

C: (râs puternic) Fără a depune prea mult efort??

Y: Da. Părea complet normal. Mă gândesc că probabil nu are rezistență pe durată mare, dar se pare că a depășit asta.

C: Chiar nu are, nu?? Puncte slabe. E cumva enervant.

Y: Ah! Gândacii!!

C: Oh, da!!

Ce reacție are GACKT când întâlnește un gândac?

Y: Devine foarte tensionat! Acum mult timp când venea să mai petreacă timp la mine, pentru că era o casă destul de veche, gândacii ieșeau constant. Eu eram obișnuit cu sunetul lor când mergeau pe podea, așa că nu mă deranja, dar, când Gaku auzea zgomotul, părea tot timpul agitat și își tot ridica picioarele. Chiar nu îi plac, se pare. A stat tot timpul cu picioarele sus. (râde) Presupun că e ceva ce nu poate depăși, nu?

C: Ne-a spus de ce nu-i plac gândacii, nu? Okinawa! Acum mult timp, când locuia acolo, un val uriaș a zburat prin fereastră!!

Y: O masă enormă, neagră, lipită de fereastră!!! De asta punctul lui slab sunt gândacii!!

C: Dar dacă apare vreun gândac, îl poți ucide chiar și cu o jucărie, nu!? Instant!! (râde)

Ați avut amândoi onoarea de a participa în multe evenimente a fanclub-ului până acum, dar care este cea mai bună amintire din excursii?

Amândoi: Războiul cu frânghie a lui Yukiyama! (un joc de zăpadă și o noapte argintie)

C: A fost greu!! Știam nivelul de experiență a fanilor care au participat, dar să folosești mușchii atât de mult, pe care nu îi folosești în mod normal. Cred că chiar și persoanele care au exersat războiul cu frânghia în mod obișnuit au găsit mușchi noi de folosit! Când am terminat de tras frânghia, cu toții ne legănam pe picioare. Dar de fiecare dată, când am câștigat, puterea noastră...

Y: Eu am fost în echipa câștigătoare a anului, dar a fost serios de greu! A fost cel mai greu lucru vreodată!!

C: Serios?! (râde)

Anul acesta, Yukiyama a avut loc în mijlocul unui viscol, dar..

Y: A fost uimitor!!

C: A fost frig!!

Y: Toată lumea avea capul acoperit de zăpadă. (râde) Așa e. Cred că toți s-au distrat, dar a fost cu siguranță greu pentru șefii de echipă! Au trebuit cumva să organizeze 70 de persoane. Asta a fost greu.

C: Erau asemeni unor profesori de școală.

Y: Da. Dar nu sunt 70 de persoane într-un club al școlii! Să-i organizezi singur...Să-ți folosești puterea fizică în frig...a fost dur...Dar nu reușim să fim atât de apropiați cu toți și să ne veselim atât de des. În ultimul timp, în loc să te concentrezi pe a câștiga sau a pierde, cu siguranță a fost sentimentul de ”Trebuie să mă distrez”.

Aș vrea să transform acest lucru într-un colț obișnuit în viitoarele ”MGG”, dar ce ar trebui să facem aici?

C: Mi-ar plăcea să fac ceva ce nu am făcut până acum.

Y: Ah! Vreau să încerc restaurante diferite!! Sunt un expert în arta culinară de nivel B. (râde) Vom merge în Kanda și altele! Mi-ar plăcea chiar să și încerc diferite restaurante de ramen. Chiar și doar ramen, mă pot duce foarte ușor în peste 100 de locuri. Și am o motoretă. (râde) Putem merge brrbrrrbrrrrrmmm!! Cât timp suntem în turneu, vom face turul la toate magazinele de ramen din Japonia!

Pentru că YOU-san scrie un blog, ne putem imagina viața lui privată, dar viața privată a lui Chacha-san este un mister.

Y: Serios! Eu lucrez cu el și este un mister! Gătești sau faci ceva?

C: De ce aș face asta! Nu pot nici măcar să fierb orez. Nu am nici măcar microunde. Cred că am farfurii din obligație. Am o tigaie, dar nu am folosit-o niciodată.

Y: Pot să întreb care este planul de întâlnire recomandat de Chacha-san!?

C: Hmm...Nu poți să continui să conduci!? Un plan de întâlnire. Să cauți unul e oribil...Nu ar trebui doar să mergem undeva fără a ne limita la planurile noastre?

Asta e bun!! Dacă este un restaurant la care vrei să mergi, puteți plănui împreună! Oricum, vă rog să decideți un titlu pentru acest colț.

Y: Cred...pentru început...”Shuran”.  ”Y Shuran” sună bine...(shuran – febra beției, dar probabil că mai înseamnă și altceva)

C: Serios?? Asta e rapid! Ei, când merg undeva în mașina mea, îi spun ”Pi-chan”. Ah! Pentru că le dau nume mașinilor și obiectelor. (râde)

De ce ”Pi-chan”?

C: Am ținut o dată un budgerigar (papagal mic, domestic) care avea aceeași nuanță de galben, așa că este ”Pi-chan”! (râde) Hmm...ce spuneți de ”GO! GO! Pi-chan!”!?

”GO! GO! Pi-chan!” să fie atunci. Ei bine, să vă lăsăm pe voi doi să alegeți titlul drept cadou! Vă mulțumesc!!

C: E în regulă dacă am un simț al culorii fără speranță??

Y: Cha ar trebui să folosească maro! Asta nu va fi bine. (râde) (Kanji-ul ”cha” din Chachamaru este același ”cha” din ”chairo” (maro)).

C&Y: Gata!!

Vă mulțumesc enorm pentru astăzi!!