初バンド"Cain's
Feel"
Hatsu Bando "Cain's Feel"
(Prima mea trupă "Cain's
Feel")
Cain's Feel este trupa în care am fost în timpul şederii
mele în Kyoto. Originea numelui vine de la Cain şi Abel, fii lui Adam şi Eva
din Geneză, din Vechiul Testament.
De unde vin oamenii, şi unde se duc ei? Am avut un concept
despre existenţa umană. Pătrunderea sensului de existenţă umană este o foame
pentru a face muzică, şi cred că este motivul pentru care fac eu muzică.
Desigur, este şi o oportunitate de a întâlni alţi oameni.
În acele zile, după ce am renunţat să mai cânt la
tobe, activităţile mele din trupă au fost cam ''goale'' pentru o perioadă.
Aveam mai multe slujbe în acelaşi timp, iar una dintre ele era cea de tehnician
audio la studio-ul unde mergeam să exersez tobele. Era o dată pe săptămână şi
eram plătit pe oră, ceea ce eram de acord oricum, pentru că am fost atins de
muzică şi nu vroiam să tai legătura creată. De asemenea, eram la zi cu tot ce
mişca în muzică.
Era un imobil în Kyoto ce găzduia un spectacol
destul de mare. Am fost luat de unul dintre chitarişti. Era extrem de grozav.
Avea o prindere la public şi o prezenţă pe scenă grozavă. Faţa lui mi-a rămas
proeminent în memoria mea şi mă tot gândeam la el.
Înapoi la lucru în studio, am încercat să întreb pe unul
din băieţii care au intrat.
''Ştii de spectacolul ce a avut loc?''
''Da, ştiu.''
Îl vedeam pe acest tip doar când intra în studio
ocazional. La început, a avut o stare ostilă. Nu am avut o relaţie placută. El,
chitaristul şi vocalistul formau un grup şi erau cunoscuţi ca având
personalităţi dure şi aveau certuri groaznice cu oricine, şi erau de asemenea
şi tipul de persoane care intrau uşor în conflicte la astfel de spectacole.
În studio, întotdeauna aveau un anumit comportament, şi
oricând plecau, reprezentau un asemenea grup. Vorbind despre timpul ce a
trecut, pentru că eram încă un copil, nu am ştiut niciodată când o situaţie
anume m-ar face să lupt. Tot aveam acel sentiment că într-o zi am să mă lupt cu
acel tip, cu siguranţă.
Ca să exersez la tobe, căram setul de beţe cu mine, şi de
asemenea în cutie ascunsesem o rangă. Dacă vă întrebaţi cine avea o poziţie
superioară. aş spune probabil că eu.
Acel tip era unul din grup. Aşa că, în acel moment în
studio, eram eu, el şi încă doi băieţi. Întotdeauna rămânea calm şi nu era
tipul de persoană care să se exprime, ci mai degrabă, tipul de persoană care
îşi ţinea sentimentele înlanţuite. Desigur, nu mi-a vorbit niciodată. Dar, dacă
nu era nici o conversaţie, atmosfera părea goală, aşa că am început să vorbesc
cu el.
''La acel spectacol, din trupa care a cântat, nu-i aşa că
chitaristul a fost grozav?''
Şi el a spus calm : ''Ăla am fost eu.''
Ochii mei s-au făcut mari. Nu puteam crede! Nu m-am aşteptat
niciodată ca acel chitarist grozav de atunci să fie acest tip rezervat ce
stătea în faţa mea.
''Nu eşti el, om de nimic!''
Şi am început să ne certăm.
''Ba sunt el.''
''Nici gând!''
''Ba da, sunt.''
''Demonstrează!''
''Ei bine, am poze acasă, aşa că va trebui să vii la
mine.''
Când mi-a arătat pozele pe care le avea acasă, erau poze
făcute la acel spectacol. Am făcut şi eu poze, dar tipul pe care îl vedeam în
faţa mea nu era acelaşi cu cel din poze. Poate din cauză că era machiat. Dar şi
mai mult, tipul pe care l-am văzut pe scenă şi cel pe care îl vedeam în fiecare
zi erau compleţi diferiţi. Cel casual era foarte rezervat şi liniştit. Dar pe
scenă, era incredibil de minunat. Mi-a plăcut diferenţa dintre cei doi.
Acela a fost You. You, membru al trupei mele.
''Chiar eşti tu? A fost greşeala mea să nu te cred.''
''Ei bine, acum ştii, aşa că e în regulă.''
Chitaristul pe care îl căutam era chiar acolo. Din adâncul
inimii mele, am fost fericit.
Din acel moment, am devenit prieteni, şi am început să ne
spunem unul altuia ''Nu ar trebui să ne formăm o trupă?'' şi am început să
căutam alţi membrii.
Însă, cea mai mare problemă era că nu aveam un vocalist.
În orice moment, ne spuneam ''Ah, încă nu avem vocalistul.'' şi atunci pe
jumătate glumind am zis ''Mă întreb dacă aş putea eu...'' Dar atunci, You, care
era o persoană calmă, a izbucnit ''Nu fii ridicol!'' ''Nu este ridicol'', i-am
răspuns. Ne-am tot certat aşa cu argumente. Am ajuns la o confuzie.
Pe atunci, îmi uram enorm vocea. Nu cântasem niciodată în
faţa altora. Nici You, nici eu nu ştiam nimic despre cântat.
''Păi, dacă nu e ridicol, într-o săptămână, încearcă să
cânţi cântecele astea.'', mi-a spus You. Încă mă supăra cu chestia asta. Şi
atunci i-am răspuns ''Bine, am să cânt!''
O săptămâna mai târziu, la repetiţii, am cântat în faţa lui pentru prima dată.
După ce m-a auzit cântand, You a murmurat ''Tu...de ce nu ai mai
cântat?'' Chiar şi acum, încă îmi spune asta.
Oricum, nu mi-am imaginat niciodată ca am să fiu un
vocalist. În trupa în care am fost asistent, pentru mine, acel vocalist a
fost unul grozav. Nu era doar energic, dar felul lui de a cânta era
foarte frumos, şi era un vocalist care îţi putea atinge inima cu sentimentele
lui. Era foarte atrăgător. Încă de la ''boom-ul trupelor'' cei mai mulţi
vocalişti aveau o voce înaltă.
Vocile minunate erau înregistrate. Vocea mea era
slabă şi limitată. Nu aveam nici o idee cum să-mi fac vocea să cânte mai înalt.
Char dacă aveam ''material vocal'' şi chiar dacă puteam cânta mai înalt, tot nu
aveam valoarea necesară să devin un vocalist. Dar, din moment ce nu era nimeni
altcineva în trupă care să fie vocalist, a fost singurul lucru pe care îl
puteam face.
Să cânt în faţa lui You a fost o oportunitate, şi
ca să devin un vocalist, am început să îmi antrenez vocea din nou. Deşi vocea
mea rămânea slabă, prin antrenament, am reuşit să-mi înalț vocea puţin câte
puţin.
Ca să strângem membrii pentru trupă, am făcut o
casetă demo cu mine cântând şi am pus-o la toţi băieţii care spuneau că e bună.
''Vocalistul e destul de bun. Cine e?''
''Sunt eu.''
''Poţi cânta?''
''Temporar.''
Chiar dacă cunoşteam persoane atunci
când cântam la tobe, nu ştiam pe nimeni când eram vocalist. Aşa că, am găsit
toţi membrii o dată şi ne-am asumat activităţile de trupă.
Acea a fost ''Cain's Feel''. A fost prima mea trupă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!