Secţiunea IV 色恋 ( Afacerile dragostei ) - Capitolul 1

初恋, はじめての彼女

Hatsukoi, Hajimete no Kanojo

(Prima iubire, prima prietenă)

Uneori, din când în când, mă întreb dacă ar trebui să scriu despre dragoste. Desigur, sunt şi vorbe dulci de multe ori.

Prima iubire a fost când eram la grădiniţă. Aveam cam şase ani.

Ea era educatoarea mea. Era doar pe jumătate japoneză şi foarte drăguţă, şi avea un simţ al stilului minunat. Când această educatoare era în jurul meu, dintr-un anumit motiv eram foarte fericit. Era probabil doar ’’dragoste de copil’’. Dar, pentru mine, era un sentiment foarte important. Normal, când aveam şase ani, nu înţelegeam ce înseamnă cuvântul ’’iubire’’. Dar nu este un cuvânt important?

Când terminam grădiniţa şi toţi ceilalţi plecau acasă, eu aş fi stat singur acolo. Doar încă puţin timp cu educatoarea mea. Alături de ea, îi priveam faţa doar pentru încă puţin timp.

O dată, un tânăr a venit să o ia pe educatoarea mea. Când l-a văzut pe acel tânăr, faţa educatoarei mele s-a luminat brusc. Era completă diferită de faţa pe care o avea când era cu mine si a fost pentru prima dată când i-am văzut zâmbetul.

Educatoarea mea mi-a zis neastâmpărată ’’Este secret, ok?’’

Acoperindu-şi buzele cu un deget, părea puţin ruşinată. Apoi ea şi prietenul ei au ieşit pe uşă. Paşi lor erau săltăreţi. Am fost teribil umilit.

Am înţeles că eram încă un copil. Ştiam de asemenea că ea nu ar fi putut deveni niciodată prietena mea. A fost foarte umilitor, presupun. A fost pentru prima dată când m-am gândit vreodată să mă grăbesc să cresc.

Prima dată când am avut pe cineva căruia să-i spun ’’prietenă’’ a fost când aveam zece ani. Pentru că ea avea treisprezece sau paisprezece ani, era o diferenţă de trei sau patru ani. Era o fată ce locuia aproape de mine. Pentru că pe atunci aveam cam 1,60 cm înălţime, eram cea mai înaltă persoană din clasa mea, şi cred că arătam ca un adult.

Relaţia noastră nu a fost una uşoară. Mai degrabă cu urcuşuri şi coborâşuri, cred. Deşi am mers la întâlniri, erau lucruri doar de genul plimbându-ne în jurul cartierului sau rătăceam pe vreo albie de râu uscată. Pentru că avea un câine, îl lua cu ea. Doar asta dâdea un alt sentiment întâlnirilor. Era aşa pentru că aveam doar zece ani.

Oricum, primul meu sărut nu l-am avut cu această fată. L-am avut când aveam şase ani. M-a făcut să mai cresc puţin.

Unul dintre prietenii tatălui meu a venit la noi acasă să ne viziteze. A adus cu el şi o fetiţă micuţă. Avea şi ea şase ani. Cred că a fost când amândoi ne jucam de-a va-ţi ascunselea în subsol. Amintirile mele sunt foarte vagi, dar erau câteva vase cilindrice puse lângă o piatră în grădină. Sunt destul de sigur că erau vase cilindrice.

M-am ascuns în ele, şi ea m-a găsit...nu, probabil, ea a fost cea care s-a ascuns în ele, şi eu am fost cel care a găsit-o. Eram amândoi energici. Când am intrat în vas, de ce a început inima mea să bată mai tare? În locuşorul acela strâns, în secret, am fost înfrânt de ea.

În timp ce ne jucam, am decis amândoi să încercăm şi să ne târâm în acel vas. Era întunecat şi mirosea slab a metal. Din deschizătura vasului, puteam vedea lumina soarelui. Dacă mă întorceam, trupurile noastre se potriveau exact în vas, şi ea era chiar acolo. Respiraţia ei lăsa un ecou. Aerul din jurul nostru era umed.

Cumva sentimentul arzător din inima mea a început să dea în clocot, şi mi-am pus faţa aproape de a ei, şi i-am dat un mic sărut ’’chu’’. Desigur că a fost pe buze.

A fost o senzaţie gentilă, şi a fost pentru prima dată când am simţit o asemenea emoţie ciudată. Mi-a răspuns cu aceleaşi sentiment. Aşa că am continuat să o sărut. Erau săruturi uşoare, dar inima mea bătea sălbatic ’’dokidoki’’.  A fost un prim sărut uimitor.

Desigur, am vrut să o văd din nou, dar după acel moment, nu am mai văzut-o vreodată. Dar, nu am uitat-o. Mă întrebam de ce nu a mai venit să ne jucăm. Nici tatăl ei nu a mai venit. Eram foarte preocupat de asta.

Când eram în anul doi în liceu, mi-am întrebat tatăl ’’Cine era bărbatul care a venit la noi acum mult timp şi şi-a adus fiica?’’

Părând enervat, tatăl meu a răspuns ’’Am avut o ceartă cu el, aşa că nu ne mai vedem deloc.’’

Suna de parcă nu vroia să-l mai vadă vreodată pe acest bărbat. M-am gândit să-l întreb.

’’Nu, nu o poţi vedea din nou.’’ a spus el.

Am sărutat de asemenea şi bărbaţi. Desigur, nu a fost serios.

Un sărut e un semn de încredere.

Prima dată când am sărutat un bărbat a fost când aveam nouăsprezece ani. Eram beți şi eram pe drum spre casă.

’’Ja...chu’’ a spus şi mi-a dat un sărut spontan. Eram foarte fericit.

De atunci, oricând vroiam o dovadă de încredere de la alt bărbat, îl sărutam. De asemenea, îmi sărut şi membrii trupei mele în timpul concertelor.

Un sărut este la fel ca şi strângerea de mână sau îmbrăţişarea.

Este modul meu de a-mi exprima sentimentul de ’’Am încredere în tine’’.

Când femeile plâng? Le sărut şi atunci de asemenea.

Când eram nechibzuit cu maşina mea şi am avut un accident, în timp ce stăteam în faţa maşinii mele distruse şi fumam o ţigară, am primit un apel de la prietena mea. De partea cealaltă a liniei, ea plângea şi ţipa la mine ’’Ce crezi că faci?’’.

Am să vă spun povestea aia data viitoare.