汚れたこの僕には今も遠すぎて
闇の中、君の名を何度も叫んだ
終わらない時代の中で君しかいなくて
贖うことさえできずに僕を閉じ込める
祈ることしかできなくて…悲しみは癒えない
紫陽花の濡れた葉を一枚ちぎった
水溜まりに浮かべて君を思い出す
雨上がりの夕暮れに微かに聞こえた遠くの船の汽笛
何故か哀しくて
許されないものなら すべてが消えればいい
苦しみも痛みも何もいらない世界へ
贖うことさえできずに僕を閉じ込める
祈ることしかできなくて…悲しみは癒えない
優しく泣いた空から聞こえた君の声も
涙を浮かべたまま微笑った僕には見えない…
光の中で見た幼い記憶は
音のない笑顔さえ今は嬉しくて
二度と戻れないあの頃にも
僕たちは微笑っていた
hikari no naka de mita osanai kioku wa
kegareta kono boku ni wa ima mo toosugite
yami no naka kimi no na wo nando mo sakenda
owaranai toki no naka de kimi shika inakute
aganau koto sae dekizu ni boku wo tojikomeru
inoru koto shika dekinakute... kanashimi wa ienai
ajisai no nureta ha wo ichimai chigitta
mizutamari ni ukabete kimi wo omoidasu
ameagari no yuugure ni kasukani kikoeta tooku no fune no kiteki
naze ka kanashikute
yurusarenai no nara subete ga kiereba ii
kurushimi mo itami wo nani mo iranai sekai e
aganau koto sae dekizu ni boku wo tojikomeru
inoru koto shika dekinakute... kanashimi wa ienai
yasashiku naita sora kara kikoeta kimi no koe mo
namida wo ukabeta mama waratta boku ni wa mienai...
hikari no naka de mita osanai kioku wa
oto no nai egao sae ima wa ureshikute
nido to modorenai ano koro ni mo
bokutachi wa waratte ita
Amintirea tinereții pe care am văzut-o în lumină
闇の中、君の名を何度も叫んだ
終わらない時代の中で君しかいなくて
贖うことさえできずに僕を閉じ込める
祈ることしかできなくて…悲しみは癒えない
紫陽花の濡れた葉を一枚ちぎった
水溜まりに浮かべて君を思い出す
雨上がりの夕暮れに微かに聞こえた遠くの船の汽笛
何故か哀しくて
許されないものなら すべてが消えればいい
苦しみも痛みも何もいらない世界へ
贖うことさえできずに僕を閉じ込める
祈ることしかできなくて…悲しみは癒えない
優しく泣いた空から聞こえた君の声も
涙を浮かべたまま微笑った僕には見えない…
光の中で見た幼い記憶は
音のない笑顔さえ今は嬉しくて
二度と戻れないあの頃にも
僕たちは微笑っていた
hikari no naka de mita osanai kioku wa
kegareta kono boku ni wa ima mo toosugite
yami no naka kimi no na wo nando mo sakenda
owaranai toki no naka de kimi shika inakute
aganau koto sae dekizu ni boku wo tojikomeru
inoru koto shika dekinakute... kanashimi wa ienai
ajisai no nureta ha wo ichimai chigitta
mizutamari ni ukabete kimi wo omoidasu
ameagari no yuugure ni kasukani kikoeta tooku no fune no kiteki
naze ka kanashikute
yurusarenai no nara subete ga kiereba ii
kurushimi mo itami wo nani mo iranai sekai e
aganau koto sae dekizu ni boku wo tojikomeru
inoru koto shika dekinakute... kanashimi wa ienai
yasashiku naita sora kara kikoeta kimi no koe mo
namida wo ukabeta mama waratta boku ni wa mienai...
hikari no naka de mita osanai kioku wa
oto no nai egao sae ima wa ureshikute
nido to modorenai ano koro ni mo
bokutachi wa waratte ita
Amintirea tinereții pe care am văzut-o în lumină
E prea departe pentru mine chiar și acum, corupt cum sunt
În întuneric am strigat numele tău iar și iar
În timpul nesfârșit, nu e nimeni decât tu.
Neputând nici măcar să mă căiesc, mă închid singur
Nu pot face nimic decât să mă rog…tristețea mea nu se va
vindeca
Rup o singură
frunză udă de hortensie
Și împrăștii
bucăți peste o baltă, gândindu-mă la tine
Abia auzit în
seara de după ploaie,
Un fluerat de
aburi al unui vas de departe
E cumva trist.
Dacă nu pot fi
iertat, vreau ca totul să dispară
Această
suferință și această durere, într-o lume unde nimic nu mai contează
Neputând nici
măcar să mă căiesc, mă închid singur
Nu pot face
nimic decât să mă rog...tristețea mea nu se va vindeca
Chiar dacă îți
puteam auzi vocea din cerul blând,
Zâmbind în
timp ce lacrimile curg, nu pot vedea...
Amintirea
tinereții pe care am văzut-o în lumină
Chiar și un
zâmbet fără sunet m-ar face fericit acum
Și înapoi în
timpul în care nu putem niciodată întoarce
Noi zâmbeam.
*Traducerea este făcută după propria mea interpretare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!