Gackt - Uncertain Memory

凍りついた町並　消えかけの足音

人は全て光を失ってる
瞼に焼きついた世緋亜色の思い出も
今はそっと光の向こう側へ…

消え去る楽園　大地の怒りと共に
償いを背負った迷子の様に行き先さえわからずに

届かない叫びの中で何を信じればいいの…
深く落ちてゆけば伸ばしたこの腕の先に君が見える

消え去る楽園　大地の記憶と共に
償いを背負った迷子の様に行き先さえわからずに

届かない祈りの中で何を求めればいいの…
君と落ちてゆけば交わした言葉の数だけ罪が消える

届かない叫びの中で何を信じればいいの…
深く落ちてゆけば消えてゆくこの腕の中で君が微笑う

kooritsuita machinami kiekake no ashioto
hito wa subete hikari wo ushinatteru
mabuta ni yakitsuita sepiairo no omoide mo
ima wa sotto hikari no mukou gawa e...

kiesaru rakuen daichi no ikari to tomo ni
tsugunai wo seotta mayoigo no you ni yukisaki sae wakarazu ni

todokanai sakebi no naka de nani wo shinjireba ii no...
fukaku ochite yukeba nobashita kono ude no saki ni kimi ga mieru

kiesaru rakuen daichi no kioku to tomo ni
tsugunai wo seotta mayoigo no you ni yukisaki sae wakarazu ni

todokanai inori no naka de nani wo motomereba ii no...
kimi to ochite yukeba kawashita kotoba no kazu dake tsumi ga kieru

todokanai sakebi no naka de nani wo shinjireba ii no...
fukaku ochite yukeba kiete yuku kono ude no naka de kimi ga warau

Străzi înghețate, pași ce dispar

Toți oamenii își pierd lumina,

Chiar și amintirile vag colorate, ce au ars pe ploapele mele

Acum liniștite se duc de partea celalaltă a luminii.

Paradisul dispare, împreună cu căldura pământului,

Ca un copil pierdut, împovărat cu remușcări, nu știu nici măcar unde merg

În țipetele ce nu vor ajunge niciodată, ce ar trebui să cred...?

Dacă cad mai adânc, la sfârșitul acestor brațe întinse, te pot vedea.

Paradisul dispare, împreună cu amintirile pământului,

Ca un copil pierdut, împovărat cu remușcări, nu știu nici măcar unde merg

În rugăciunile ce nu vor ajunge niciodată, ce ar trebui să sper…?

Dacă cad cu tine, doar cuvintele pe care le-am schimbat pot fi destul pentru a șterge păcatul

În țipetele ce nu vor ajunge nicodată, ce ar trebui să cred…?

Dacă cad mai adânc, în aceste brațe ce dispar, tu zâmbești.

 

*Traducerea este făcută după propria mea interpretare.