În august
1184, primul an al erei Genryaku, Go-Shirakawa l-a desemnat pe Yoshitsune în kebiishi, un grup ce se ocupă de
păstrarea păcii în capitală, drep al doilea căpitan al Saemon-ului, ce se ocupă de protejarea împăratului.
Dorind să
obțină alianță în familiile cu influență și a clanurilor de război din Kyushu,
care aveau legături puternice cu Heike, Yoritomo l-a trimis pe Minamoto no
Niriyori la Kyushu. Dacă el putea menține Kyushu, i-ar izola pe Heike în Marea
interioară Seto. Acesta era scopul său.
Pe de altă
parte, Yoshitsune și-a continuat întâlnirile ascunse cu grupul lui Tomomori,
pregătind condițiile pentru pace și pregătiri pentru ambele părți.
Aceste
negocieri au avut loc în secret, dar Kagetoki, care a intrat pe ascuns în Kyoto
pentru a investiga comportamentul lui Yoshitsune, și-a dat seama parțial de
acest lucru. Nu avea destulă informație pentru a o dovedi, dar asta ar putea fi
destul pentru a oferi o oportunitate de a crea o fisură între Yoshitsune și Yoritomo.
Și astfel,
noul an a început, și era ianuarie, 1185, al doilea an al erei Genryaku.
În conacul lui
Yoritomo din Kamakura, aceea mică fisură a apărut
Citind
scrisoarea de la Yoshitsune, era evident că Yoritomo nu putea să ascundă
confuzia și iritarea de pe chipul său. În spatele său, Masako privea rece.
”Lordul meu,
ce a spus Yoshitsune?”
”...Spune că
este ca de obicei, nu este nici o schimbare. Mă îndoiesc că are așa mari
probleme de a vâna restul din Heike din capitală, și mi-ar plăcea să se îndrepte
să urmărească armata Heike cât mai repede posibil...Dar în schimb, el continuă
să ne vorbească despre Kyushu.”
”Este din
cauză că ai fost prea moale cu el de la început, lordul meu. El chiar a
acceptat și o poziție de la împăratul sihastru fără permisiune de la tine,
lordul meu, conducătorul clanului Genji...Asta nu este ceva ce putem permite!
Nu putem permite ca alți vasali să vadă asta. Yoshitsune nu a făcut vreo
mișcare pentru că este ocupat încercând să-l mulțumească pe împăratul sihastru.
Ceea ce face Yoshitsune nu este diferit de kugyō
din capitală, nu e așa!?” Masako profitase de oportunitatea de a vorbi.
”Știu!
Intenționez să-l mustrez dur pentru că a acceptat poziția devreme. Dar mai
întâi, trebuie să scăpăm de Heike.”
Imediat ce
Yoritomo a spus asta, Kagetoki a intrat în cameră, cu chipul roșu.
”Lordul meu,
am o problemă de mare importanță! Permiteți-mi să vă șoptesc la ureche!”
”...Ce este?
Spune.”
Pe dinăuntru,
Kagetoki se făcuse mic la atitudinea bruscă a lui Yoritomo, dar s-a așezat pe
podea lângă Yoritomo.
”Am primit
informații cum că Lordul Yoshitsune comunică în secret cu Heike, încercând să
negocieze pacea...” spusese el, de parcă îl durea.
Vocea lui
Yoritomo era în mod normal furioasă.
”C-Ce ai
spus!?”
”...Eu,
Kagetoki, am fost la capitală și am confirmat eu însumi.”
”Yoshitsune nu
m-ar trăda niciodată!”
Yoritomo era
vizibil șocat, și vocea rece a lui Masako se auzea din spatele lui.
”Lordul meu,
deschide ochii. Nu este acest lucru consistent cu purtarea lui Yoshitsune din
ultimele lunii? Ignorându-ți ordinele, lordul meu, și luând decizia independent
de a face pace cu Heike se ridică la trădare. Ai primit ordine de la împăratul
sihastru să îi urmărești pe Heike, și el își bate joc de tine. Ar putea ca deja
să fie un dușman al Curții Imperiale.
”...”
”Asta nu este
tot. Chiar și mai înspăimântător...” Kagetoki înghițise în sec, ”Sunt semne că
plănuiește să se alăture clanului Heike și să te ucidă, lordul meu.”
”Să...mă
ucidă...spui?”
Chipul lui
Yoritomo se făcuse roșu de furie. Dar o mică parte de afecțiune pentru fratele
său încă mocnea în el. Aceea emoție fusese destul să îl calmeze.
”...Spune-i
lui Yoshitsune să se întoarcă imediat aici. Voi determina personal dacă are
de-a face cu Heike. Dacă este adevărat, atunci îl voi aresta pe loc ca și
trădător.”
”Nu poți!”
întrerupsese forțat Masako. Kagetoki sărise speriat la vocea ei.
”Ce vei face
dacă Yoshitsune devine sfidător și vine să ne atace împreună cu Heike!?” Vom fi
înconjurați de armatele ambilor dușmani!”
”Atunci ce ar
trebui să fac!?”
Yoritomo privea
înapoi spre Masako. Era asemeni unui copil care avea toane. Masako zâmbise
brusc dulce, și îi șoptise lui Yoritomo în timp ce îl ținea aproape.
”Nu îți fă
griji. Sunt cu tine, lordul meu. Ar trebui să îi permitem lui Yoshitsune să rămână
așa cum este în Kyoto deocamdată. Mai devreme sau mai târziu, va face o
greșeală și își va arăta adevărata natură. Dacă ne prefacem că nu suntem
conștienți de acest lucru, va fi simplu să-i luăm capul.”
Yoritomo se
simțea destul de amețit de la parfumul dulce pe care Masako îl emana.
”Nu mă simt
bine...Kagetoki, nu îți lua ochii de pe Yoshitsune. Dacă face vreo mișcare
suspicioasă, informează-mă îmediat...”spusese el, și ieșise legănându-se din
cameră.
Odată ce Yoritomo
nu se mai vedea, Masako se întorsese iar spre Kagetoki cu o expresie rece.
”...De
nefolos. Eram terifiată că o să vadă prin actul tău neîndemânatic.”
”Oh nu. Dar cu
toate acestea, credeți că lordul nostru ne crede în legătură cu trădarea?”
”Nu este
nevoie ca să creadă. Este adevărat că Yoshitsune încearcă în secret să obțină
pacea, nu? Dacă tăiem doar acea ață către pace, atunci En își poate aplica
planul.”
”Huh?”
Neputând să înțeleagă
situația, Kagetoki se uita cu gura deschisă. Atunci, spusese îndoiala pe care o
avea în mintea sa în fiecare zi.
”Chiar și
așa...Este Lord Yoshitsune o asemenea mare amenințare?”
Imediat ce a
spus-o, se făcuse mic, gândindu-se că Masako avea să se pornească asupra lui cu
furie, dar ea era neașteptat de calmă.
”Nu îmi este
teamă de Yoshitsune. Îmi este teamă de puterea lui...Nu, acela nu este genul de
lucru pe care să-l numești putere. Este de departe ceva mai mult de atât, ceva
ce are o voință proprie...un monstru. Atât timp cât el ascunde asta, Yoshitsune
este o amenințare. Nu putem permite absolut deloc ca așa ceva să existe în țara
de est pe care noi, clanul Hōjō, am construit-o.”
Kagetoki
înțelesese și era de acord.
Acum mult
timp, Yoritomo fusese înfrânt de Taira no Kiyomori, și nu era nimic mai mult
decât un simplu exilat în insula Ise. Faptul că se ridicase pentru a deveni
conducătorul din Est era în mare parte mulțumită puterii marilor clanuri din
zona Kanto, începând cu Hōjō. Ceea ce Masako încerca să protejeze nu era clanul
Genji, nici măcar pe Yoritomo. Era sângele Hōjō care îi curgea prin vene, și în
țara de est.
Kagetoki
înțelesese bine că el nu avea puterea de a prelua țara. Dar era încrezător că
era mai bun decât oricine la a citi cursul influenței și îi mirosea pe cei care
aveau talentul de a conduce lumea. Și propria lui putere de a deruta mințile
oamenilor era potrivită perfect pentru talentele sale.
Chiar dacă nu pot prelua eu însumi țara, pot fi
mâna dreaptă a celui care o face, și cel cu cea mai multă influență.
Aceasta era
propria ambiție a lui Kagetoki.
”Cum este de
așteptat din partea stăpânei Masako. Perspectiva ta este atât de diferită de
ceea a lordului nostru.”
La auzul
cuvintelor cumva cinice a lui Kagetoki, Masako zâmbise rece.
”Kagetoki,
îndreaptă-te spre Yashima imediat...lasă ordinile tale mie,” dăduse ea ordin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!