”Atunci de ce
crezi că Lord Shigehira, care a fost capturat de către Genji, încă trăiește?”
”Ce!? Lord
Shigehira trăiește...?”
”Exact. Mi-am
riscat viața apelând direct la Yoritomo pentru a-l salva.”
Era adevărat
că Shigehira, care a fost capturat în timpul luptei de la Ichi-no-Tani, a fost
escortat la Kamakura și l-a întâlnit pe Yoritomo, înainte de a fi încredințat
în conacul lui vasal. Dar acest lucru nu era datorită lui Kagetoki. Era pur și
simplu din cauză că Yoritomo aproba extrem de mult caracterul lui Shigehira.
”De când Yoritomo a început să formeze o armată, Lord Shigehira a început
să suspecteze că era un spion Genji printre Heike. Dacă nu ar fi fost, atunci
cum ar fi putut armata Heike, copleșitor de numeroasă, să piardă? Când Heike
s-a retras la Kyoto, refugiul împăratului sihastru a fost opera lui. Astfel, am
intrat în slujba lui Yoritomo, pentru a găsi spionul.”
Noritsune se
sprijinise de un perete cu brațele încrucișate în timp ce asculta.
”Și atunci,
cine era acest spion?”
Kagetoki se
aplecase dramatic și spusese ”Eu...nu îți pot spune! Chiar dacă ți-aș spune
numele lui, nu o să mă crezi deloc, Noritsune-sama.”
Frustrat de
atitudinea evazivă a lui Kagetoki, Noritsune a luat sabia de lângă el și a
scos-o din teacă, apoi a pășit lângă Kagetoki , ridicând sabia sus.
”Aaaaaaaaaaaaa!
T-Tomomori!” țipase Kagetoki, ascunzându-și gâtul în umerii săi, și făcându-se
într-o bilă asemeni unei pisici. Sabia lui Noritsune se oprise la un fir de păr
distanță de capul său. Chipul lui Noritsune devenise palid.
”...Nici eu,
Kagetoki, nu am putut crede la început. Dar pacea pe care Lord Tomomori o
caută, chiar dacă are continuarea clanului Heike drept una din condițiile sale,
este doar de dragul aparențelor.”
”Ce-Cum de ști
despre asta!?”
Kagetoki a
continuat fără să răspundă la această întrebare.
”De fapt, casa
Genji sunt vasalii Curții Imperiale, și singurii Heike cărora li s-a promis
posturi oficiale sunt...un grup mic de vasali, începând cu Tomomori. Așa
decurge înțelegerea secretă. Tomomori pune un preț mai mare pe el însuși decât
supraviețuirea clanului Heike. Acesta este adevărul despre acele ”negocieri de
pace”!”
”Nu am de gând
să cred o astfel de poveste ridicolă...” spusese Noritsune, deși era clar
șocat. Kagetoki era complet îmbătat de propria sa interpretare convingătoare.
”Din moment ce
nu știu care din ceilalți vasali s-au alăturat cu Tomomori, mă bazez doar pe
tine, Noritsune-sama. Dacă negocierile de pace continuă, atunci atât tu cât și
clanul Heike nu veți putea scăpa de la extincție. Voiam să previn asta cu orice
cost, așa că m-am furișat aici.”
”...”
”Intenționez
să mă întorc în capitală, și să încerc să opresc această schemă din partea
Genji...Ei bine atunci, scuză-mă.”
Încă legat cu
sfoară, Kagetoki a încercat să părăsească camera imediat. A crezut că dacă nu
pleacă înainte ca Noritsune să-și revină, vor apărea neconcordanțe în povestea
sa. Dar vocea ascuțită a lui Noritsune se auzise în spatele său.
”Kagetoki!”
Kagetoki
privise înapoi cu frică. Noritsune se apropia cu sabia sa și cu o privire
severă pe chipul său. Jocul meu a fost
expus, Kagetori tremura. Totuși, Noritsune folosise sabia să taie sfoara
lui Kagetoki, și îl chemase pe Kikuōmaru, care era în afara camerei. Kikuōmaru
venise imediat, dar își freca ochii somnoros.
”Kiku,
escortează-l pe acest bărbat până în capitală în siguranță. Protejează-l, orice
s-ar întâmpla.”
”Înțeles...Protejat
el? Ucis persoane rele?”
”Așa e. Contez
pe tine.”
”Yeah!”
După ce
Kagetoki și Kikuōmaru au ieșit, Noritsune se așezase, nevenindu-i a crede. În
capul său se învârtea confuzia, și nu își putea aduna gândurile.
Nu poate fi adevărat. Fratele nu ar face niciodată
un asemenea lucru.
Și totuși, este adevărat faptul că Kagetoki știa
de negocierile de pace. În acest caz, sunt și Yoshitsune și ceilalți implicați
în această înțelegere secretă?
Imediat după
asta, un gând neplăcut îi apăruse în minte.
Nu se poate...și Dennai?
Chiar și Dennai încearcă să mă abandoneze?
Pe de o parte, nu mă pot lăsa manipulat de
Kagetoki, dar cumva nu îmi pot liniști mintea de această anxietate. Nu este
vorba că nu am încredere în Tomomori și Dennai, este frica mea de a fi
abandonat de ei.
Coșmarul pe
care Noritsune îl avusese în aceea noapte îi revenise în minte.
Yoshitsune și eu, acoperiți în sânge...Nu voiam să
mă gândesc că este un vis premonitoriu. Dar acum că am auzit povestea lui
Kagetoki, nu îmi pot petrece timpul cu ei râzând.
ÎȚI
DOREȘTI PUTERE?
Noritsune
simțise că aceea voce îi șoptea iar în ureche, și un fior îi urcase pe șira
spinării.
În același
timp, durerea îi străbătu capul de parcă era zdrobit, și el tresărise. Era
durerea de cap care întotdeauna venea după ce avea un vis premonitoriu sau un
coșmar.
”Owww...ce
naiba...la naiba.”
Deși nu era
ceva ieșit din comun pentru Noritsune să aibă dureri de cap, durerea de data
aceasta era mai neplăcută decât orice experimentase în viața sa, și era mai
dificil de suportat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!