Tata (discuția 75 a revistei-blog extras)
Dragii mei G-LOVERS
Puteți citi recentele mele cuvinte
Pe revista-blog GACKT.
Așadar, cei care doresc să o citească
toată, verificați-o.
(Postările sunt de 3 ori pe lună)
”M-am întors. Am multe de raportat...”
Am mers pe drumul acesta pentru prima dată
într-un an.
Timpul a trecut într-o clipită.
Se pare că vizita mea în acest loc pe
timpul acesta anul trecut
A fost doar acum câteva ore.
În timp ce privesc drumul pe care m-am
obișnuit să-l merg,
Privesc în urmă la acest an.
Mai sunt încă 3 luni până la noul an,
Dar de fiecare dată când vin aici,
Simt că este sfârșitul anului pentru mine.
Câți ani au trecut de acum...?
De când a murit Tata.
Vântul a devenit destul de rece.
Va trebui în curând să mă opresc să-mi
răsucesc pantalonii...
Dar mi se potrivesc așa.
Dacă aș fi avut pantaloni răsuciți în
această perioadă de timp,
Simt că Tata ar fi spus,
”Gakkun, ai să răcești...
Corpul tău e ceva de care să ai grijă...”
Sunetul cicadelor s-a stins complet,
Și doar sunetul păsărilor putea fi auzit.
Când am privit spre cer,
Era plăcut de senin,
Cu norii risipiți ca și cum cineva a
scăpat
Vopsea albă pe o hârtie de desenat
albastră.
În curând, frunzele își vor schimba și ele
culoarea...
Obișnuia să-mi place acest anotimp acum
mult timp.
Întotdeauna mi-a plăcut anotimpul care îmi
dădea un sentiment vag
De a spune la revedere.
Acum nu prea mă mai simt bine cu asta...
Din cauză că, cu cât experimentez mai mult
acțiunea de a spune la revedere,
Cu atât mai mult sentimentul că e posibil
să fiu despărțit de cineva
Se apropie de mine în acest anotimp...
Este greu să pierzi pe cineva prețios ție.
În special când te desparți de ei în acest
anotimp,
Și întâmpini iarna cu golul pe care l-au
lăsat în tine
Încă neîmplinit.
Chiar și scările care au fost construite
cu o înălțare gentilă pentru cei în vârstă
Mă fac să oftez cu fiecare pas.
Nu este pentru că e obositor.
Amintirile îmi îngreunează pieptul
Și oftez înainte de a realiza.
”Am oftat de multe ori...”
În timp ce mă gândeam la asta,
Mi-am împreunat mâinile în fața
mormântului Tatei.
”A trecut mult timp...
Am multe lucruri de spus...”
M-am bucurat de conversația cu Tata pentru
ceva timp,
Și apoi am început să-i spun despre piesa
de anul acesta.
”Am devenit puțin mai bun la ea...”
Îi puteam auzi vocea râzând.
Vocea lui tandră.
I-am spus că mă duc la Hiroshima iar de
mâine.
Era de asemenea și fericit pentru mine
Că prietenii mei prețioși au crescut în
număr.
”Prietenii cu care fac piesa chiar sunt
băieți buni...”
Fumul de la bățul parfumat s-a ridicat
spre cer.
Fumul învârtindu-se pe cer a început să
formeze o imagine.
”Sunt bine.
Nu voi fi atât de nesăbuit...”
A trebuit să-l mint astfel pentru a nu se
îngrijora.
Am continuat pentru puțin timp.
”Te rog să mă veghezi.
Cu siguranță o să mă ajuți să reușesc.”
Ei atunci, înapoi în Tokyo.
Spectacolele din Hiroshima vor începe în
curând.
Numele meu este GACKT.
Motto-ul meu este ”MR. FORWARD”.
Mă voi întoarce anul viitor...
Tata.
GACKT
Puteți citi recentele mele cuvinte
Pe revista-blog GACKT.
Așadar, cei care doresc să o citească
toată, verificați-o.
(Postările sunt de 3 ori pe lună)
*Tatăl din această postare este mentorul
său, Ken Ogata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!