Gackt blog – 26 iulie 2017

Să o întâlnesc pe Meg Ryan...

Ca de obicei, m-am trezit în mijlocul nopții.

Când am stat și chiar m-am gândit la asta, am realizat că în primul rând, am dormit doar 3 ore,

Și că asta se întâmplă pentru că pur și simplu adorm prea devreme,

În loc să fie din cauza fusului orar.

Și în primul rând.

Nu sunt ferestre în casa mea din Japonia...

Poate pentru că asta este prima dată după ceva timp când am astfel de ferestre,

Și am locuit cu draperiile trase

Și nu mai observ dacă este noapte sau zi.

Presupun că oamenii sunt astfel de creaturi.

Dacă trăiești cu draperiile trase,

Vei observa peisajul de afară chiar dacă nu îți place.

Desigur, asta include și lumina soarelui.

Este asta ceea ce este...

Cu siguranță asta.

Hmm, mă întreb de ce nu am realizat.

Oricum,

Clădirea Empire State ce poate fi văzută de la fereastra mea este ireală...

Mă gândeam să o vizitez dacă pot termina de lucru înainte ca să vină dimineața...

Și m-am pus pe muncă.

Cum era de așteptat, diferența de timp dintre America și Japonia este prea mare,

Și în cele din urmă este prea mult pentru toate părțile din ambele țări.

Dacă mă gândesc, prietenul meu care este agent bursier întotdeauna se trezea în mijlocul nopții,

Și părea că îi este greu în fiecare zi...

În concluzie,

Nu pot trăi ignorând diferența de fus orar.

Chiar acum lucrez după programul staff-ului meu japonez, dar

Dacă aș locui în America,

Tot staff-ul meu va trebui să se adapteze după programul meu.

Ugh------...

Doar să mă gândesc la asta este groaznic.

Cred că voi primi un număr exagerat de plângeri.

Doar cu asta va fi imposibil pentru mine să stau într-o țară cu o diferență de fus orar până la urmă...

Este posibil doar dacă mă retrag de la muncă sau las toată munca complet altcuiva.

Până înainte de amează, am fost în contact cu partea din Japonia, aranjând asta și aia,

Și până ce am terminat lucrul, era înainte de seară.

Mă întreb dacă este în regulă să merg la Clădirea Empire State la timpul acesta...

Practic, pentru mine,

Nu am nici un interes în astfel de lucruri turistice.

În schimb,

Ce îmi place cel mai mult este să petrec fiecare zi normală fără o nevoie de a face ceva,

Și să mă gândesc la ”Ce ar fi dacă aș fi trăit aici?”,

Practic fără vreo destinație chiar dacă aș fi mers pe stradă sau aș fi urcat într-o mașină.

Doar că,

Văzând clădirea Empire State de la fereastra mea în fiecare zi mi-a trezit interesul,

Și personal, am amintiri cu această clădire.

În trecut...nu, chiar și acum presupun.

O iubesc pe Meg Ryan de mor.

Mm, asta s-ar putea înțelege greșit...cred.

Am iubit zâmbetul lui Meg Ryan enorm de mult.

Existența cuiva care poate zâmbi atât de minunat

Este un antipod comparat cu cineva ca mine, care nu se pricepe la a zâmbi.

Dacă aș fi întâlnit pe cineva care poate zâmbi atât de minunat,

Probabil că m-aș îndrăgosti imediat...Asta este ceea ce am crezut toată viața mea, dar

Încă nu am întâlnit pe cineva cu un asemenea zâmbet.

Considerând asta, poți de asemenea spune că zâmbetul ei este minunat de prețios.

În filmul ”Nopți albe în Seattle”,

Îl întâlnește pe Tom Hanks pe puntea de observare a clădirii Empire State.

Când am văzut filmul atunci,

Nu m-am gândit deloc la clădirea Empire State, dar

Când am venit aici, am început, in mod ciudat, să devin curios,

Și să mă întreb cum arăta locația de filmare.

Este o locație atât de minunată pentru ”întâlniri”?

Oricum, am decis să confirm asta cu proprii mei ochi,

Și mi-am aranjat repede lucrurile înainte de a sări în mașină.

Când am sosit de fapt la intrarea în clădire,

”Chiar e aceasta locația?”

Înfățișarea sa simplă și lipsa mulțimii m-a făcut să mă întreb.

Oricum, o să intru și o să arunc o privire.

Nu, am greșit.

Când am intrat, era deja aglomerat cu persoane.

Am un sentiment aiurea despre asta.

Presimt că probabil este o coadă...

Mm-----Mă gândeam...nu vreau să stau la coadă, dar

Tot m-am îndreptat spre zona de bilete.

Începe să mi se facă rău...

Este deja o coadă la cumpărat bilete.

Dar venind tocmai până aici, să mă întorc mă va face să simt că am pierdut.

Mă gândeam...ce naiba fac, în timp ce mă așezam la coadă.

Numărul de persoane de aici este teribil.

Am ajuns la motivul aglomerației de persoane.

Este chiar și un punct de verificare...

Ei bine, asta este de așteptat...

Gândindu-mă la asta, liniștea Turnului Tokyo și Sky Tree...

După ce am trecut de securitate, am sosit în cele din urmă la zona de bilete.

Am cumpărat biletul, și m-am întors, și mi s-a făcut și mai rău.

Ce e cu coada asta...

Antropofobia mea a început complet.

Chiar nu mă pot descurca cu vortexul acesta de oameni.

Îmi este rău.

Apoi, neputând ignora faptul că arătam că îmi e rău,

Mi-au vorbit un grup de fete,

”Ești bine??”.

Ugh----complet neplăcut.

Să te îngrijorezi pentru așa ceva este atât de negrozav.

”Sunt bine...Îmi e doar rău de la mulțime...mulțumesc...”

Am zis, gândindu-mă că probabil nu arătam bine deloc.

Păreau îngrijorate când au privit în direcția mea.

Atunci,

Din spate, un australian mi-a vorbit.

Ceea ce mi-a spus a fost extrem de lung

Încât am putut uita de amețeală cât timp am vorbit cu el.

Mulțumită lui, cam după o oră de stat la coadă, am ajuns în cele din urmă la puntea de observare.

Este etajul 80.

Atunci,

Am urcat până la etajul 86 unde a avut loc aceea scenă.

”Aici e!!!” mă gândeam, în timp ce ieșisem să arunc o privire.

Toată lumea privea la peisajul de afară dar eu continuam să mă uit

Înăuntru, întrebându-mă ”Unde a fost filmat...”.

Se pare că a fost aici...

Mmm...destul de emoționant...

Apoi am urcat până la etajul 102.

Peisajul de la fereastră probabil că este destul de frumos dacă era noapte...

Sunt lucuri pe care nu le voi ști

Decât dacă am venit aici să văd, până la urmă...mă gândeam, și în timp ce coboram

Un angajat negru din fața lifului m-a strigat.

”GACKT??? Dumnezeule!!!!”

Am fost întrebat ce făceam într-un asemenea loc, și

Am răspuns fără a gândi.

”Uh----m, să o întâlnesc pe Meg Ryan...”

”Huh????”

Se uitau la mine cu o expresie confuză.

Desigur, asta este. Acel fel de răspuns este ceva ce poate veni doar de la un pervers.

Este un mod mai bun de a o spune, nu?

Oricum, am ajuns jos în siguranță

Și am putu să ajung la cafenea.

Whew~~~

Dar presupun că a fost bine că am mers.

Este o diferență între film și realitate, și mi-a reîmprospătat memoria acelui moment.

Dacă cineva vine în New York,

Cu siguranță voi recomanda să meargă acolo noaptea.

Oricum,

Ar trebui să fiți pregătiți pentru coada aceea teribilă...