Gackt blog – 28 iulie 2017

La revedere, New York

M-am trezit simțindu-mă excepțional de rău dimineața asta, și dintr-un motiv, mă durea capul.

Încă somnoros, am mers la baie și mi-am privit chipul în oglindă.

”Atom...”

Cuvintele au ieșit fără vreo intenție.

Este excepțional de rar pentru mine

Să am părul atât de răvășit.

Când adorm, nu mă mișc deloc,

Și nu mă clintesc, de parcă sunt mort.

Desigur,

Nu este ceva ce am descoperit singur dar

Pentru că mi s-a spus asta de nenumărate ori în trecut, presupun că așa trebuie să fie.

Singurele motive la care mă pot gândi ca părul meu să fie așa de răvășit,

Este fie că am avut un coșmar,

Sau că a fost ceva ce m-a obosit complet,

Sau mi s-a făcut o farsă de cineva...

Ei bine,

Nu poate fi o farsă și un coșmar este probabil, dar

Nu îmi pot aminti să fi visat ceva deloc.

Din moment ce e amuzant, am făcut o poză.

Asta fiind spusă,

Ieri am mers la un restaurant faimos, dar

Mi-au spus că trebuie să-mi scot pălăria din cauza codului vestimentar

Așa că mi-am dat-o jos, și a trebuit sî-mi dau părul peste cap pentru prima dată după ceva timp.

Privind la mine în fereastră, un cuvânt mi-a venit în minte.

”Nedemn...”

M-am pregătit și m-am întreptat spre aeroport.

Drumul către Heathrow era destul de aglomerat.

Chiar și așa, mă îndrept spre aeroport cu 3 ore înainte așa încât

Mă asigur că cu siguranță mă urc în avion fără probleme de data aceasta.

Oricum, este vast.

Întotdeauna ajung să mă gândesc ”Chiar este vast...”.

Mărimea râului, mărimea parcărilor,

Grosimea fiecărui copac....

Este ceva diferit, orice ar fi.

Când m-am uitat afară,

Am văzut mașini aliniate la nimereală pe o bucată de pământ mare.

”Poate că este o fabrică de mașini??”

M-am gândit, și am continuat să mă uit pentru o perioadă.

Dar, mi-am dat seama că e ciudat, și am întrebat șoferul.

”Suntem cumva deja în apropierea aeroportului?”

La asta, el a zis,

”Deja am ajuns de câteva minute.”

Cu un răspuns pe care îl așteptam.

”Glumești...cât de mare e....”

Șoptisem în mintea mea.

Oricum, este mare,

Doar că, cum merg oamenii care și-au parcat mașinile în partea asta

Până la terminal??

Distanța este prea mare, și nu se simte că ar fi posibil să mergi până acolo.

După o perioadă, am văzut în final terminalul, dar

Este mult prea mare.

Când am întrebat șoferul, ”Nu este prea mare?”,

Mi-a dat acest răspuns.

”E încă bine la Heathrow.

Pentru că sunt doar 3 din aceste terminale uriașe.

La aeroportul JFK, sunt cel puțin 7.”

Glumești...

Poți măcar să ai 7 din astea???

Nu este deja asta mărimea unui oraș.

Scara este atât de mare că chiar nu știu.

Când am intrat, cozi erau peste tot.

M-am uitat după recepția pentru clasa întâi, dar nu o puteam găsi.

Când am găsit-o, mă gândeam în cele din urmă, dar

Recent, majoritatea procedurilor de îmbarcare de la United

Sunt deseori făcute automat, indiferent de ce clasă ești.

Nu sunt obișnuit cu asta.

Sincer vorbind, o urăsc.

Dar,

Dacă spun așa ceva, probabil că voi fi lăsat în urmă de vremuri.

Prefer să vorbesc cu o persoană la recepție în timp ce lucrurile sunt aranjate.

Când văd un zâmbet minunat la sfârșit,

Starea mea de spirit pentru aceea zi va fi minunată.

Mașina asta nu are acel schimb deloc.

Cât de trist...

Când am mers la verificarea de siguritate,

O priveliște de nedescris se desfășura înaintea ochilor mei.

Ce naiba este cu această coadă...mă gândisem, în timp ce mă apropiam.

Ai putea la fel de bine să spui că nu se mișcă deloc.

Îmi e prea rău.

Doar ce naiba se întâmplă?? Mă gândisem și mă îndreptasem,

Și am întrebat staff-ul aeroportului unde ar trebui să meargă clasa întâi.

Atunci, au răspuns că clasa întâi nu e aici ci acolo, și a indicat.

Înțeleg, înțeleg,

Clasa întâi poate trece mult mai ușor!

Mulțumesc lui Dumnezeu...mă gândeam, și exact când începusem să mă simt mai fericit...

Mi-a scăpat fără intenție când am mers la linia pentru clasa întâi.

”DAR ESTE LA FEL!”

Ce naiba este cu linia asta.

Și ceilalți pasageri care s-au așezat după mine

Au avut cu toții aceeași reacție ca și mine.

”He....y, ce naiba e asta!!”

”Asta nu e clasa întâi, cu siguranță!!”

Am putut auzi o varietate de voci.

După asta și aia, în ciuda faptului că am ajus cu 3 ore mai devreme,

Când am ajuns în cele din urmă la poarta de îmbarcare, abia am mai avut timp,

Și am realizat că dacă veneam cu 2 ore înainte în schimb, nu aș fi reușit la timp,

Ceea ce m-a făcut să mă înfior.

Presupun că vor fi persoane care nu au reușit la timp...

M-am așezat pe locul meu, și din moment ce mă simțeam ușurat, am făcut o poză.

Ei bine,

Plec acum din New York.

Ne vedem mâine.