Interviu~Pati Pati - octombrie 2005 (partea I)

                  Cu cât încerci mai mult să o exprimi în cuvinte, cu atât mai complicată devine povestea prezentată în această muzică. Din acest motiv ar trebui să aruncați o privire pe coperte CD-ului și să descoperiți mesajul ascuns în felul vostru. Apoi, aș vrea ca să treceți la imaginile din interior și să faceți același lucru. Este, probabil, cea mai bună și cea mai scurtă cale de a simți noua lucrare a lui Gackt, ”DIABOLOS”, mai puternic. Am ajuns la această concluzie deocamdată.

                În orice caz, albumul încă nu a fost terminat când a avut loc acest interviu. Tipic pentru Gackt! Desigur, nu este ceva de lăudat, dar chiar și așa, direcția albumului este deja clar indicată. Intens, efemer, dureros și frumos ”DIABOLOS”. După cum ne putem da seama și de la titlu, este clar că ”diavolul” este un factor major. Dar cred că la sfârșit, toată lumea va putea înțelege că este într-adevăr o lucrare ”umană” (probabil că se referă la ideea că poveștile/muzica sunt reale și cumva se leagă de ceea ce este uman.) De asta simt o durere pe care nu am mai simțit-o niciodată când ascultam o melodie. Se pare că, prin această lucrare, suntem invitați în cele mai profunde semnificații. Și așa începe povestea ”MOON”.

                Îngerii sunt doar un mulaj creat de răul din interiorul nostru.

Î: Cred că aceasta este cea mai complicată lucrare pe care ai făcut-o de când a început proiectul ”MOON.

G: Mulțumesc. Am să o iau ca pe un compliment. (râde)

Î: De la cuvântul ”DIABOLOS”, este în ordine dacă privesc titlul ca însemnând ”diavol”?

G: Ei, nu există o semnificație de ”diavol”. Mai degrabă, este întunericul pe care oamenii îl au în interiorul lor. Oamenii nu trăiesc doar cu virtute, nu? Exact ca Yin și Yang care există în fiecare lucru, fiecare om are puncte bune și puncte rele. Asta exprimă personajele din povestea ”MOON”. Cred că am exprimat foarte bine întunericul profund din oameni și părțile rele din el.

Î: În acest sens, poți simți mult haos în acest album pentru că subiectul sunt oamenii. Dar chipul unui înger perfect în contrast cu ”diabolos” nu este ceva ce se poate vedea concret.

G: Așa e. Ei, modul în care gândesc....deși există multe lucruri rele în lumea aceasta, nu am întâlnit niciodată un înger. Ceva de acest gen. Simt că îngerii sunt doar un mulaj creat de răul din interiorul nostru. Fără îndoială, răul există, pentru că dacă nu ar fi, valorile de care oamenii se agață nu ar mai fi.

Î: În alte cuvinte, binele nu există?

G: Nu, nu există. Deși dacă există, binele nu poate crea nimic singur.

Î: Ah, înțeleg. Vrei să spui că binele și răul coexistă.

G: Exact. Ideea principală este că binele nu există într-o formă completă. Asta cred eu.

Î: Eu cred că e mai degrabă un lucru trist.

G: Este, dar este realitatea. Exact ca majoritatea părților care sunt alcătuite pentru acest album, în special versurile. Desigur, sunt și câteva piese care sunt exprimate grotesc, dar pentru că evit căile urâte de exprimare, cred că nu este nici una care să fie complet grotească.

Î: Asta cu siguranță e ceea ce numești tu ”tristețe elegantă”.

G: Da, într-adevăr.

Î: Deci de asta se poate simți povara apăsătoare în contrast cu frumusețea prezentării.

G: Ah, cred că puterea pe care fiecare melodie o are a fost mânuită cu succes dacă poți simți acest lucru.

Î: Dar este păcat că am putut asculta doar o singură melodie nouă de pe album.

G: Ah, neașteptat, nu? Și eu simt la fel. (râde)

Î: Am auzit zvonul înfricoșător că data de finisare a albumului este cu o săptămână înainte de data de lansare. (râde)

G: Nu, asta este posibil. Am să fac presiuni.

Î: Poate albumul să fie lansat?

G: Va fi. Va fi. (râde)

Î: Dar înregistrarea merge bine pentru Gackt-san, nu?

G: Da, merge bine pentru mine. Dar instrumentiștii întârzie, iar de asta tot aștept să înregistrez melodii. Așa că acum îi presez ca să se miște mai repede. Anterior a fost foarte intens.

Î: Dar e din cauză că instrumentele sunt greu de mânuit, nu?

G: Da. Parțial pentru că facem multe lucruri noi, așa că devine mai dificil, dar și pentru că schimbările făcute la melodii se supraprun de fiecare dată. Numărul de staff este limitat, așa că toată lumea e cu nervi la maxim.

Î: Într-adevăr, am anticipat seria de single-uri (”Black Stone”, ”Metamorphoze”, ”Todokanai Ai to Shitteita noni, Osaekirezuni Aishitsuduketa...”) de mult timp, dar abundența numărului de sunete m-a surprins.

G: Numărul de sunete este mare, nu? Când am transformat lucrurile prima dată într-o formă în mintea mea, erau mai mult sau mai puțin diferite de imaginea pe care o aveam, așa că a trebuit să o facem iar. Toba poate fi reînregistrată de trei ori pentru o singură melodie. E adevărat că durează mult.

Î: Ei atunci, când privești albumul ca un întreb, care va fi trăsătura principală?

G: Va fi foarte dificil să plasez melodiile într-un singur gen din cauza noii metode pe care am folosit-o pentru a crea sunetul. Aș spune că e un sentiment de ”un nou amestec de rock”.

Î: Atunci povara este centrul?

G: Da. Greutatea, durerea și efemeritatea. Simți nebunie, dar chiar și atunci este efemeră și tristă.

Î: Ah, ca ”Ash” de exemplu. Îmi amintesc că e o melodie care oferă multă tandrețe, dar totodată e violentă.

G: Asta e cu siguranță. Melodia pe care ai auzit-o deja este ”Future”, nu?

Î: Da.

G: Această melodie are de asemenea o linie melodică și compoziție frumoasă, și totuși descrie trecerea timpului și violența în acelați timp. Îmi place acea parte din melodie. Cred că sunt singurul care poate crea o asemenea priveliște a lumii.

Î: Și de asta acest album ne provoacă dureri.

G: Dar, așa este viața unui om.

Î: Doar un sentiment de sufocare va fi urmat repede de o durere fizică. Acest album îți oferă un asemenea sentiment.

G: Ahahhaha, este o onoare. (râde)