Twitter 2-3 aprilie 2011

2 aprilie

Am tot făcut rapoarte toată ziua, începând de dimineața asta...dar sunt atât de multe, că mă doare capul. Deja sunt extenuat? Trebuie să mă odihnesc puțin.

Astăzi pare că va fi o nebunie. Mă voi prăbuși undeva spre seară, poate....Mă întorc la lucru. Ei, atunci, ne mai vedem.

3 aprilie

Neața. Am făcut multe lucruri de dimineață....trebuie să merg în Okinawa pentru a filma în curând, așa că m-am gândit să fac ce pot de aici. Deși ar fi fost mai bine dacă ar fi fost încă trei de eu. Sunt obooosit....Dar trebuie să o fac. Încă este un munte de probleme.

M-am gândit la multe lucruri dimineața asta, și am citit acest raport. Chiar dacă japonezii au o astfel de societate de informații, mă întreb cât de multe persoane știu ce au nevoie...Sunt furios pe țară și pe mine însumi. http://www.iam-t.jp/HIRAI/pageall.htm. E timpul companiilor?

Sunt destuli adulți care se gândesc doar la propriul avantaj pentru a face țara să moară. Dacă este un loc unde drepturile sunt înlăturate, nu contează în ce țară ești, e prea groaznic. A venit timpul când trebuie să ne gândim la starea țării noastre. Mă întreb dacă japonezii au îndoieli acum despre starea politicilor...?

Sunt multe tipuri de politicieni. Chiar și eu am mulți prieteni care sunt politicieni. Dar, se pare că în cele din urmă, sunt prea puțini oameni de calibrul reușirii unei organizații împreună. Este o realitate tristă, dar chiar dacă ei sunt deștepți, nu au caracterul. Așadar, ei își așteaptă rândul într-un sistem care o face pe următoarea persoană lider de fiecare dată când cineva eșuează....

Ce este un lider? Nu este nimeni care să exceleze la tot. Chiar dacă sunt buni la a-i uni pe colegii lor, dacă atrag oamenii, vor fi badjocoriți cu ”Ce naiba faci!”. Chiar dacă au idei, dacă sunt înceți în a acționa, vor fi criticați exact ca și politicieni de acum.

Cum ei nu pot nici măcar să alinieze viziunile cu partea politică, ceea ce pare să fie este de fapt o pasare de criticism, ca și cum ar căuta pe cineva să dea vina într-o campanie electorală. De ce sunt alegeri și de ce sunt aleși? Oare doar eu nu pot vedea astfel, decât că țin campanii electorale pentru a fi aleși...?

Ar trebui să fie clar pentru toți din țară că nu este timp pentru argumente interne și să ne criticăm unul pe celălalt. Nu e că noi înșine trebuie să ne dorim să încercăm și să știm? Dacă luăm doar ce e rău de pe o singură parte din media, e absolut fără scop. E aproape spălare de creier.

Rezultatul este marea problemă ce a devenit clară acum, nu slăbiciunea politicienilor. Nu este modul în care japonezii însuși sunt, și modul în care înfruntă lucrurile? Nu este atitudinea de a trata totul ca fiind problema altcuiva? Chiar dacă atatcăm politicienii, dacă nu ne schimbăm, nimic nu se va schimba.

               

Politicile actuale sunt nefolositoare. Nefolositoare, și simt că le-am ascultat în ultimii 20 de ani. Poate chiar și mai mult. Este o problemă în modul în care suntem noi. În cele din urmă, nu este bine să ataci pe altcineva la fel cum nu e bine nici să o lași așa. Dacă nu schimbăm ceea ce suntem, modul în care gândim, în care trăim, fundația nu se va schimba. Florile nu vor înflori în pământ putred.

Dacă nu schimbăm pământul, în loc să încercăm un alt fel de floare, același lucru se va repeta. În cele din urmă, noi suntem cei care alegem politicienii. Nivelul nostru mic de cunoștință cauzează aceste lucruri să se repete. Trebuie să ne schimbăm. Dacă câțiva care înțeleg doar spun ”Ei, eu am știut...”, nimic nu se va schimba.

Mai mult decât realizăm, Japonia actuală nu e mai mult decât un vas plin de găuri care cumva rezistă. Schimbând căpitanul nu vom schimba nimic. Trebuie să ne schimbăm. Sunt enervat de propria-mi neputință. La naiba....

Ei, dacă spun asta, probabil că voi fi plasat în extrema stângă sau în cea dreaptă, dar nu sunt în nici una. Eu vreau doar să trăiesc cu mândria de a fi japonez. Desigur, nu voi deveni politician, nici nu cred că am calitățile de a fi unul. În cele din urmă, trebuie să las pe altcineva. Dar dacă nu măresc nivelul de conștiință al persoanei ce va veni, nimic nu se va schimba.

Asta fiind spusă, când am coborât ieri din shinkansen, o femeie care căra un bagaj l-a pus în fața mea și a făcut o plecăciune. În timp ce mă întrebam ce se întâmplă, ea a spus ”Mulțumesc pentru munca grea depusă ieri...” și a plecat. Am putut să spun doar ”Mulțumesc....” dar cuvintele ei chiar m-au salvat.

Desigur, nu fac acest lucru ca să mi se mulțumească. Dar un zâmbet a apărut brusc pe fața mea. Staff-ul m-a întrebat dacă o cunosc și am spus că nu. Dar e posibil ca inimile noastre să fie legate cumva. Ce avem nevoie de cel mai mult sunt aceste legături ale inimii.

Ei atunci....Înapoi la muncă....Ne vedem curând!! Xoxo

(Cineva spune că raportul pe care l-a postat este părtinitor.) Desigur că știu asta. Cred că este o părere de la o anumită parte, dar cât despre cine decide după nu este nimic de făcut decât să decidă cum simte și ce este adevărat și nu ceea ce e pentru sine însuși. http://www.faireal.net/articles/6/12/#d20903.

Acest raport conține și respingerile ale articolului său. Vorbesc despre a le citi pe ambele. Sunt multe puncte de vedere, și dacă veți căuta, veți găsi multe lucruri. E doar că, ceea ce pot spune sincer, Germania și alte țări au oprit complet dezvoltarea nuclear din cauza acestui cutremur, este în regulă ca Japonia să continue astfel? Este un timp când deciziile personale sunt necesare.

Până acum, am cântat timp de 4 ore înregistrând. A trecut mult timp de când am cântat atât de mult, așadar cumva m-a revigorat. În dimineața asceasta, m-am întâlnit cu reprezentativul de la un grup voluntar diferit. Am reușit să-i fac să se gândească la diverse lucruri și să mă ghideze. M-am gândit la multe lucruri, șa cum vor fi de acum încolo și propriile mele activități.

Înainte de a fi muzician, sunt o ființă umană și vreau să fac ceea ce pot în acest rol. Desigur, până acum am putut transmite ceea ce pot face prin muzică, și acest sentiment nu se va schimba de acum încolo. Dar personalitatea mea nu-mi va permite să privesc pur și simplu situația curentă și să nu fac nimic ”pentru că sunt un muzician….”

”Înainte de a fi muzician, voi face lucrurile pe care le pot face ca persoană, unul câte unul.” Acționez acum gândindu-mă la acest lucru. Nu mă gândesc să fac nimic măreț. Dar dacă am voința de a-mi întinde mâna când cineva spune că dorește să-l ajut, cu toți vor întinde mâna, nu? E un lucru comun…

Sincer, încă nu am nici o idee de ceea ce pot face sau care e capacitatea mea. Dar chiar dacă mă ucide, nu vreau să spun ”nu pot” înainte de a începe. Asta e tot. Așadar este în ordine dacă doar lucrez. Chiar dacă pare ceva nesemnificativ celor din jurul meu, vreau să-l fac.

Chiar dacă vor fi cei care vor spune ”dacă începi un astfel de lucru, nu vei mai ajunge la sfârșitul său”, ”dar tu ești un muzician” și ”ce poate face o singură persoană”. Ei, uneori mă gândesc…probabil că e adevărat. ”Nu e bun dacă un muzician face acel lucru?” mă gândesc…”Asta este ceea ce nu putem face?” Putem.

Ei oricum, cât despre ceea ce s-a întrebat, voi face unul câte unul lucrurile la care cred că pot răspunde. Cred că un astfel de muzician ar trebui să fie okey…nu este vorba de faptul că vreau să devin un sfânt, nu vreau să fiu un idiot care crede ”Sunt fericit atât timp cât fac muzică…” E doar onanism. Nu am nici un interes în onanismul muzical.

Fac muzică pentru cei ce vor asculta. Pentru că este cineva, chiar și o singură persoană, care îmi spune că ei vor să-mi audă melodiile….cânt pentru că sunt persoane care-și lasă inimile să fie atinse de muzică. Nu contează dacă sunt 10.000 sau doar o persoană. E întotdeauna unu la unu, inimă la inimă. Asta înseamnă a cânta, nu-i așa?

În ultimul timp au fost multe tweet-uri de la persoane care îmi citesc tweet-urile în zonele afectate, și mi s-a mulțumit. Eu sunt cel care vrea să vă mulțumească. Pentru că rezistați în mijlocul frigului. Dacă cuvintele mele vă pot oferi curaj, cu siguranță este un rost chiar și în a face acest Twitter. Deși există și multă critică.

Voi spune lucrurile unul câte unul. Voi face lucrurile unul câte unul și voi crea rezultate. Și dacă simțiți chiar și puțin curaj din asta, existența mea are un scop. Pentru că sunt sigur să continui să produc rezultate, dacă sunt persoane acolo care renunță și-și lasă capul în jos, vreau să continuați cu capul sus. Vă voi arăta dovada că dacă veți continua să vă mișcați fără a renunța, veți da roade. Să dăm tpt ce e mai bun împreună, huh?

Ei bine, înapoi la lucru. Așadar, adiOS-U!!! *of of of*