marți, 14 ianuarie 2014

Yellow Fried Chickenz Blog - 1 iunie 2012

A trecut ceva timp, nenorociților!!! OSU!!!

Aici e Căpitanul Studenților Juku GACKT, nenorociților!!!

A trecut ceva timp, nenorociților!!
Iată și de ce.

De când m-am întors din Okinawa, am fost într-o fugă continuă,
Dar sunt și bătut la cap de studenți Juku care se supără
Că nu mi-am updatat blog-ul.
Așadar, să aruncăm o privire în backstage-ul
Celui mai recent NicoRadio YFC de vineri ”Sunt o găină deoarece casa mea e întunecată”.

Mai întâi...


Întotdeauna facem lucruri ciudate aici.
Studio-ul este împărțit în Studio-ul Cocorului și Studio-ul Țestoasei
Și întotdeauna folosim unul dintre ele, depinzând de ceea ce facem.
Deși, ei bine....numirea lor....
Ei....


Ne mutăm în studio în timpul melodiei.
Din moment ce TAKUMI și Chacha intră tiptil,
Am un presentiment despre un plan ridicol pe care îl pot dezvălui.
Sincer, eram beat și nu prea îmi amintesc. Iertare!!!


TAKUMI a râs amar ”Iar cutia asta...?”
Încă nu știm ce era în ea.
Ei, până aflați, să știm nu ajută.
Ahahahaha.


”Dacă nu o să o faci rapid, melodia se va terminat!!!”
I-am sfătuit subtil.
Interiorul studio-ului e mult mai frenetic decât te aștepți.
Ei, presupun că e din cauză că este făcut cu puține persoane.


TAKUMI care era pe cale să izbucnească în râs de frică.
Înnebunește complet.
Ei, e una din trăsăturile lui drăguțe.


În cele din urmă, melodia părea să se termine.
Ei, ei, timpul terorii a sosit.
Ahahahaha.

Începe~~~!!!


Întotdeauna mă gândesc la asta,
Dar nu pot să nu mă gândesc că poza asta a flautului pare obscen.
Pare cumva ceva sexual.
Mă întreb dacă motivul pentru care îl văd este dorința nesatisfăcută...?


”Nuuuuuuu!!!!” spune mătușa Chacha prinzându-se de TAKUMI.
Am să-i spun Bunica Plâns-De-Bebeluș (*)


Când le spun ”Hey, hey, începe difuzarea!!!”
Se adună și iau o poziție de semnătură.
Ahahaha. O fac greșit.

Mi-a plăcut atmosfera așa că am decis să fac și eu poză cu ei.


Făcând-o bine!!!!

La acel punct difuzarea s-a reluat.


Am reînceput difuzarea cu această stare de spirit.
Fără să-mi pese, am încercat să învârt camera.
Ei, nu poți face asta la TV.
Așa că am făcut-o la NicoRadio.


În acel moment, nu mi-a venit să cred, ”Gândaci????????? Adică gândaci??????”
Dar mulțumesc lui Dumnezeu că era un alt fel de insectă.
Atât timp cât nu e un gândac, probabil l-aș mânca. Ahahaha.


Chacha își introduce capul.
Ahahahaha.

E ca o creatură-ciupercă.
Ce faci?


Uggghhh scârbos...
Grăbește-te și mănâncă-i, TAKUMI!!!!


Astea au urmat.
Hey, ce naiba faci? Dă-mi ceva entuziasm!!!!
Serios.

Mai lasă-mă. Nu este timp să te agăți de perete!!!


Și lovitura finală, viermi de mătase.
Odată ce ajungi la asta, nu poți face nimic, doar să râzi.
Ei, de asemenea, e și pentru că eram beat.
Uggghhhh....Îmi e rău. Ahahahaha.

YFC e întotdeauna așa.

Recent, adulți au zguduit YFC-ul.
Oricând se întâmplă, țip la ei.
”Spun că asta e o joacă serioasă, nenorociților!!!”

Mă enervez, întrebându-mă de ce
Lumea e plină de idioți,
Dar am tehnica mea mortală specială
”Am să mă comport ca un râzgâiat, nenorociților!!”
Ei, se schimbă complet și se termină.
Așa că de acum încolo YFC tot o să
Se joace așa ca niște adulți serioși,
Așa că urați-ne noroc!!!!

Căpitanul Studenților Juku GACKT

*Konaki Baba, o piesă despre Konaki Jiji, este un spirit în folclorul japonez care arată ca un om bătrân, dar plânge ca un bebeluș.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumiri pentru comentariu!