Shoxx - iunie 1999 (interviu)

”Yoroshiku onegai shimasu” – Ne-am salutat și am pornit înregistrarea. Prima mea întrebare a fost despre detaliile deciziei de a conduce producția seriilor de lucrări din acest proiect în Los Angeles. Cu un ton calm, Gackt a început să vorbească.

Au fost câteva motive, dar unul a fost că Japonia așa cum este acum nu are mediul complet pentru a crea muzica mea. Desigur, venind aici, sunt multe la care să te gândești în afară de sunet, dar din punct de vedere psihologic, pentru că este bine într-un fel, am vrut să creez un mediu unde îmi puteam compune melodiile…Pășind în acel curent, cred că a fost pentru că Los Angeles are staff bun. Nu știu dacă este un loc bun sau nu de locuit, dar nu este rău ca mediu pentru a crea muzică. Deși probabil că sunt multe persoane care ar spune că nu mă potrivesc pe străzile din Los Angeles.

Asta așa este, huh. (râde)

Chiar și eu cred că nu ne potrivim. (râde) Imaginează-ți. Ei bine, cât despre mine, am fost în Europa și altele, dar sunt probleme cu programul meu…pentru că în timp ce nu aveam timp, crearea clipului promoțional trebuia să fie făcută de asemenea, de exemplu dacă o făceai cu ”PV-ul filmat în Hollywood, înregistrarea în Franța”, ar dura mult timp și bani, și chiar și eu m-am gândit că nu o puteam face. Așadar, pentru că le-am făcut pe ambele în același timp, aici (Los Angeles) era cel mai bine. În special, pentru că staff-ul de imagine sunt de departe cei mai buni.

Gackt poate vorbi engleza?

Da…deși când vorbesc despre detaliile fine a afacerii, sunt momente când mă blochez pe cuvântul corect de folosit. Înțeleg cam tot ce spune cealaltă persoană, și pot spune estimativ ceea ce vreau, așadar nu prea devin agitat în legătură cu conversația. Staff-ul care a venit cu mine din Japonia, nu toți pot vorbi engleza, dar chiar și așa, nu este vorba că sunt extrem de preocupați de asta în viața lor…Chiar și cei care spun că nu pot vorbi mult pot cel puțin vorbi o engleză stricată, nu? Așa că nu este vreo problemă. Sunt cei care au conversații doar prin a lista cuvinte, cred că este uimitor că pot comunica astfel. (râde) Doar, cu asta ca exemplu, dacă o făceam în Franța, majoritatea oamenilor nici nu ar fi știut cuvintele. Doar eu aș fi putut comunica cu staff-ul local, și ar fi devenit o situație unde eu trebuia să traduc pentru fiecare persoană, nu ar fi fost groaznic? Acest aspect al comunicării a fost un alt mare motiv pentru care am venit în Los Angeles.

Te-ai gândit să înregistrezi ”Mizerable” imediat după  ce ai ajuns în Los Angeles?

Nu, mai întâi a fost înainte de producția propriu-zisă. Doar cu staff-ul din Japonia conectat la sunet, incluzându-i pe cei care au participat între, cred că au fost cam 8-9 persoane. Am folosit un studio și o cameră, schimbându-le între ele și am făcut diverse lucrări.

Ai făcut asta și într-o cameră de hotel?

Da, am făcut-o. Am schimbat camera mea într-un studio. Așadar, camera mea este…ferestrele sunt întotdeauna blocate, așa că atunci când intra lumea în camera mea spuneau ”Am pierdut noțiunea timpului”. Zi sau noapte, întotdeauna erau lumânări aprinse, era o situație unde erau constant sunete care se auzeau, nu? Ei (membrii alături de care a înregistrat) s-au prăbușit unul câte unul. (râde) Au obosit. Așadar, întotdeauna, negreșit, cineva dormea în pat. Eu rămâneam să lucrez până la ultima melodie…întotdeauna dormind pe canapea sau pe podea. Este trist. (râde) Serios, întotdeauna acaparează toată camera, uneori  ai câteva persoane dormind pe fiecare parte în același pat.

Dar Gackt era pe canapea sau pe podea.

Așa este. (râde)

(râde) Timpul tău de odihnă te constrânge la limitele pe care le-ai avut până acum?

În mare parte nu prea am. Până într-un punct în care e de râs, nu am.

Dacă ar fi să aproximezi, cât de mult?

Cât de mult ar fi? Dacă dorm 2-3 ore, e bine, nu? Pentru că abia am timp să mă odihnesc. Perioadele de timp sunt împrăștiate. Pentru că nu am un stil de viață unde mă duc la culcare noaptea și să mă trezesc dimineața. Dorm când vreau. Și în afară de asta, nu creeze eu mereu melodii? Nu este un stil ce folosește 24 de ore. Este mai mult, melodie 6 ore, somn, melodie 6 ore, supermarket. (râde)

Supermarket?

(râde) Da. Venind în Los Angeles, pot ieși doar noaptea, și singurul lucru deschis noaptea este supermarket-ul, nu? Așadar, atunci când mă duc la supermarket, cantitatea pe care o cumpăr este uriașă. Cred că ai fi fost șocat dacă ai fi văzut. Nu sunt cărucioarele de aici uriașe? Pun atât de multe în el că ajunge să nu-l mai pot mișca.

Toate sunt lucruri necesare?

Tu să-mi spui. (râde) Dar cred că da. Toată lumea vine în camera mea, și toată lumea ia lucruri de acolo după bunul plac, așa că rezultatul este o situație jenantă unde trebuie să cumpăr tot. Așadar situația este astfel chiar dacă cumpăr mult.

Am auzit că ți-ai făcut provizii de lumânări parfumate ce ard în camera ta din astfel de supermarket-uri de noapte. În Los Angeles, este o secțiune pentru lumânările parfumate în majoritatea supermarket-urilor și magazinelor de suveniruri, și sunt o grămadă de arome aliniate pe raft. Din cauza asta, sau din cauza influenței lui Gackt, mulți din staff-ul japonez care au venit aici au devenit ”lumânări” (râde) înainte de a realiza. Dar preferința lui Gackt pentru lumânări vine de la blândețea luminii. Chiar și în studio-urile NRG unde ”Mizerable” a fost produs, a închis luminile și a înregistrat printre luminile multor lumânări.

Chiar urăsc lumina electrică…sunt slab împotriva luminozității. În special luminozitatea luminii electrice mă face să mă doară ochii. Pentru că le urăsc deoarece îmi obosesc mult ochii, și când sunt aici (în holul studio-ului), îi rog să reducă luminozitatea pentru mine. Urăsc și iluminarea de deasupra, lumina indirectă este mai bună…așa că folosesc lumânările. Mă calmează cel mai mult.

Melodiilor care au fost înregistrate pe ”Mizerable” le-a fost insuflată viață sub aceea lumină pașnică. Din cauza producției lor detaliate și fine, poți simți o situație de ”a le avansa fără piedici”, care este greu de spus în cuvinte.

Am continuat producția favorabil. (râde) Când am început partea computerizată, am avut multe probleme.

Cât la sută este gata (în ziua interviului)?

Cam 70%. Dacă vorbim de melodii, mai sunt două de terminat.

Care este condiția gâtului tău?

Atmosfera este puțin uscată, așa că îți poți da seama puțin de asta. (râde) Dar cred că este în ordine. Multe emoții ies la iveală.

Ei bine, cu privire la înregistrarea părții vocale, nu este un semn de dificultate…sau motiv de a presupune. Este acest program încordat?

(râs amar) Ei bine, punctul-cheie este condiția mea fizică. Dacă vorbesc despre înregistrarea care începe la 3 sau la 4 noaptea, a fost dur. Așa că problema este doar condiția mea fizică.

În toate acestea, care este forța de motivare ce conduce înainte creativitatea lui Gackt?

Hmm, nu le pot lista…dar încrederea neîntemeiată și mândria că sunt un artist, și sentimentul de a dori să urmez tematicile ce sunt purtate în esență în inima mea. Și, că sunt persoane care mă așteaptă. Cred că toate acestea. Sunt oameni care au venit crezând în mine. Dacă mă întrebi, pus în fața acestui fapt, cum pot răspunde? Este a nu-i trăda pe cei care au crezut și cei care au așteptat, nu? Asta e ceea ce cred.

Atunci, din ce sentimente a venit titlul acestei lucrări ”Mizerable”?

Nu este vorba că mă țin de ceva diferit sau orice altceva, dar…este ceva ce am auzit acum ceva timp. Ai spune că ”Miserable” are o semnificație profundă tristă, negativă, nu? Dar eu aș răspunde că ”Aia se scrie ”Mis-”, nu-i așa? Al meu este ”Miz-”. Cred că în mod natural ”Mizerable” are o altă semnificație.” Cu toate acestea, o pot spune de obicei dacă te pot face să asculți melodia și să o simțim deoarece cred că ai înțelege semnificația pozitivă pe care o are această melodie.

Așadar, titlul acesta este un cuvânt pe care Gackt l-a inventat?

Da…desigur, o parte din el este legat de semnificația originală, dar este un cuvânt din interiorul meu.

Este această lucrare pe care o faci acum în stilul imaginii pe care ai avut-o de la început?

Desigur, sunt părți care s-au mărit. Doar că, eu singur nu contez pentru tot, imaginea tuturor (membrilor) se alătură, nu? Așadar, nu este vorba că doar setez o nouă direcție. Calea spre care indic ar putea să fie departe și să continue la infinit, dar dacă toată lumea indică în aceea direcție până la un anumit punct, atunci poate deveni o lume destul de mare, dar dacă eu indic înainte și restul indică înapoi, nu are rost să vorbesc despre asta. (râde) În crearea muzicii, aceste lucruri sunt comune. De data aceasta, pentru că melodiile nu se aud în mintea nimănui decât a mea, să le explic durează extrem de mult. Așadar, în timpul scurt pe care îl am, am încercat să-i aleg pe cei care mă înțeleg. Am strâns persoane care știu ce fel de persoană sunt, în ce stil de viață am trăit până acum, ce schimbări am adus în sentimentele mele până acum, ce cred despre lucruri, în ce cred…Desigur, sunt și cei care nu știu, și așa cum mă așteptam vorbesc mult cu ei. Despre ce simt și ce cred.

Din aceste lucruri, în legătură cu ce crezi și ce simți, ce părți din aspectul producției acestei lucrări diferă cel mai mult de munca ta anterioară acesteia? Să o faci cu postura ta, mintal, intuitiv…

Hmm…mă întreb ce…

Cred că probabil, deși Gackt nu s-a schimbat, mediul care te înconjoară s-a schimbat…

Ei, s-a schimbat mult…(râs dureros) Eu, când vreau să duc greutatea unui lucru, sau când trebuie să duc greutatea unui lucru, nu pot renunța la ceea ce am dus până atunci și să încep ceva nou. În timp ce fac acest ceva, indiferent de ceea ce fa, greutatea bagajului pe care îl am crește stabil. Dar nu pot trăi astfel. Cred. Aceasta este postura mea…și este dificilă. Situația mea de acum. Dar nu sunt trist. Nu este doar dificil. Pe când luând hotărârea de a o face eu, răspunzând la lucrurile pe care vreau să le văd și să le caut, acolo este adevăratul sentiment că continui să înaintez chiar și puțin. Pentru că stau cu fața înainte. Eu, chiar și când scriu versuri, când se întâmplă ceva dureros, normal că ceea ce scriu devine întunecat, și tristețea, durerea și singurătatea ajung în ele, dar dacă terminam astfel, nu ar fi prea trist? Când întrebi ”Mai urmează ceva?”…Ceea ce scriu este ”poezie” și nu este doar o listă de cuvinte superficiale. Chiar dacă este pozitiv, nu este scris ca ”Soarele a răsărit. Dă-i drumul!” (râde) Pentru că eu cred că este mai mult o carte de auto-ajutorare decât un ”poem”.

Probabil că așa este. Atunci, este ceva în special care ai încercat să introduci în producția acestei lucrări?

Mai mult de jumătate din staff-ul de această dată este străin…nici măcar câțiva dintre ei erau japonezi, nu? Ce vreau să spun e că…atunci când mă întreb de ce cred că vocea este un lucru uimitor, este din cauză că poate transmite sentimente. Chiar dacă este probabil adevărat că vocea este un instrument, dacă ai un mod neîndemânatic de a vorbi, când îți pui sufletul în ea sau îi dai viață, ”trăiește”. Metoda folosită de cei care cântă cu vocea cu siguranță nu este potrivită pentru cei care scriu melodii sau versuri. Chiar urăsc când, cineva a pregătit melodia, cineva a pregătit versurile, și tu acum doar trebuie să o cânți. Nu îmi place nici când se face un amestec la întâmplare a ceva scris pe bucăți…la urmă, lucrurile care sunt făcute doar prin a cânta o listă de cuvinte, doar prin a cânta o listă de sunete nu sunt interesante și nimeni nu crede că sunt buni. În afară de asta, cred că nu este nevoie ca eu să fac asemenea lucruri…cred că există un lucru ca ”Nu sunt alte versuri posibile pentru această melodie”. Nu cumva sunt versuri ce se nasc pentru acest cântec, o melodie ce s-a născut pentru acest cântec? Cred că pot reuși să creez acest fel de relație.

Brusc tonul vocii lui Gackt a început să fie presărat cu pasiune. Negreșit, cauza acestui lucru este puterea ”sentimentelor” sale cu privire la muzica sa. ”Sentimentele” ascuțite și extrem de pure ale lui Gackt Camui. Doar cât reascult înregistrarea interviului de pe casetă, simt că sunt uimit de ferocitatea sa.

Atunci, aceea situație este de asemenea ceva ce este aplicabil celor care fac sunetele în procesul creării muzicii. Nu este vorba că vreau să fie făcută ”pentru că este scrisă ca partitură, te rog să cânți aceste fraze astfel.” Dacă o făceam, nu puteam doar să intru pe un calculator? Dar pentru că vreau să duc ”sentimentele”, trebuie să-i dau viață…durează ceva timp să explic asta. Nu sunt momente când japonezii care pot schimba cuvinte nu pot comunica cu inimile? Indiferent de cât de mult le explici că ”nu este așa”. Chiar și așa, de data aceasta jumătate din staff-ul meu nu poate comunica în japoneză, nu? Nu pot pune versurile din melodii să se potrivească cu engleza.

Chiar ai fi putut să o faci dacă era o traducere ad-literam.

Exact. Dar asta ar fi ca și cum ai citi un manual de instrucțiuni. Explicând părțile unde ”nu este așa” a durat mult timp. M-am săturat complet. (râde) Am început să mă gândesc că indiferent de ceea ce fac ei nu mă înțeleg. Dar cred că și asta este ceva natural. (râs dureros) E doar că, sunt momente când chiar îmi doresc să putem comunica prin inimile noastre. Nu are nimic de a face cu faptul că sunt japonezi sau străini. Chiar dacă sunt japonezi, cei care nu comunică nu vor comunica, și chiar dacă sunt străini, cei care înțeleg vor înțelege.

În acest punct al conversației noastre pe care am ascultat-o până acum, pot înțelege că înregistrarea de data aceasta a avut întoarceri și răsuciri. Chiar și așa, Gackt spune că poate vedea clar imaginea finală, și declară hotărât că nu a făcut nimic la nimereală în crearea sa.

E din cauză că o fac în timp ce pot vedea rezultatul. Desigur, sunt multe lucruri noi, dar am venit aici din dorința de a o face într-o formă care a coborât asupra minții mele și a corpului meu. Nu este vorba că am veni aici să scap de ceva. (râde)

Atunci, ce fel de lucrare pare că a devenit ”Mizerable” în forma sa completă pentru Gackt?

Asta este ”eu însumi”. Nu este ”ce este pentru mine”, ci ”eu sunt”. Este cea ce am simțit în aceste luni fără număr, eu de acum, imaginea mea așa cum va fi de acum încolo, o parte din ea…nu mai mult. Sentimentele mele complet ambalate într-un pachet, nu? Dar, este ”o parte”. Nu ”o concluzie”. Până acum, a fost o lucrare făcută în grup de cinci sau mai mulți, dar pentru că fac asta singur, eu, de data aceasta…”sentimentele” sunt mai profunde.

Așa este. Ce fel de lucrare ai vrea să fie pentru cei care o ascultă?

Chiar nu vreau să spun nimic imoral, așadar, vreau să fie o șansă pentru ceva pentru acele persoane. Asta este doar cea ce cred. Lucruri ca ”trebuie să” și ”ar trebui să” sunt nefolositoare. Nu este într-un dicționar sau biblie, așadar vreau ca să o simțiți pur și simplu. Nu vreau să vă gândiți la ea. Doar că, eu întotdeauna gândesc astfel când compun melodii…nu este consumabil de trist? Nu este așa, de exemplu, vreau să fac o melodie asemeni unei biblioteci cu o intrare largă. O pui în mana ta și o citești, înțelegi conținutul, și inima ta este impresionată…chiar dacă o pui pe un raft temporar, când o recitești după cine știe câți ani, nu-i așa că sentimentele tale și interpretarea cantității și calității experiențelor pe care le-ai avut se schimbă iar? Mi-ar plăcea să fie o astfel de melodie. Seamănă cu mine, nu? (râde)

(râde) În această melodie, ”o bibliotecă cu o intrare largă” este și dovadă că ”melodia trăiește”, nu-i așa?

Da. Cred că este din cauză ca are un suflet.

Este și că melodiile lui Gackt au ”o parte care nu te lasă”?

Așa este. Partea aceasta nu va ceda cu siguranță. Eu însumi, acum că sunt solo…cred că părțile cele mai importante (a lucrării) ar putea fi lucrurile pe care nimeni decât eu să le poată face, lucrurile care nu vor funcționa dacă nu ești eu. Vreau să devină o șansă pentru ceva ce există în oameni, și să devină și o șansă pentru o acțiune pozitivă. Asta e ceea ce creez.

Și când faci asta, cel mai important lucru este să asculți toate melodiile din această lucrare decât să vorbești despre, nu?

Da, este mai bine. Vreau să o simțiți. Chiar spune totul, acest cuvânt. Cu siguranță veți veni înapoi cu ceva ce ”simțiți”. Făcând lucrurile care le poți face…asta este tot. Ți se va răspunde cu un ”rezultat”.

În asta, este ceva la care speri?

Chipurile fericite ale tuturor, nu? Nu este vorba că doar spun ceva ce sună drăguț. Ceea ce vreau ar putea fi ceva diferit, dar dacă întrebi ”ce vreau să văd”, asta este. Nu sunt perfect și sunt momente când sunt dărâmat. Dar ceea ce mă face să înaintez sunt sentimentele persoanelor care așteaptă, sentimente ce ajung la mine. Oricum, vreau să-i văd pe toți în curând. Sentimentul devine mai puternic atunci când citesc e-mail-uri și scrisori…vreau să-i întâlnesc pe toți, să le văd chipul. În special pentru că sunt în studio în fiecare zi uitându-mă la nimic altceva decât la bărbați. (râde) Când ies înaintea tuturor, și îmi transmit sentimentul de așteptare, este cel mai fericit lucru pentru mine acum, este o comoară de neînlocuit.

În mai, Gackt s-a întors temporar în Japonia, și imediat după s-a îndreptat spre Franța pentru o carte-foto ce urmează să fie publicată de biroul său.

Pentru că a trecut mult timp de când am fost în Franța, m-am gândit că mi-ar plăcea să-mi văd prietenii…și mi-am dorit să pot vedea cerul de acolo. L-am văzut în timpul unei filmări de acum 2 ani, și voiam să văd un cer care m-a făcut să mă simt ca atunci.

Într-adevăr, când l-am întâlnit în Los Angeles, Gackt a vorbit mai mult despre un număr de lucruri. Despre multele bagaje care le-a adus, despre filmul ”Farinelli”, despre membrii de la înregistrare…autorul regretă enorm că nu a putut include totul, dar acum eu doar vreau să mă rog să se apropie și mai mult de ”eliberarea minții mele și a libertății” în culoarea cerului pe care l-a văzut în Franța. Acum probabil că Gackt este în Japonia. Pentru a ajunge la mult așteptata reuniune cu cei care au crezut în el, l-au așteptat, marea completare a lucrării, ”Mizerable”, care îi arată imaginea energică, este probabil anunțată. Data de lansare anticipată este 12 mai, puțin în urma planului original. Dar când au terminat de ascultat această lucrare, cei care au ”simțit” ”sentimentele” sale cu siguranță vor putea înțelege. Da, cu siguranță…