Say9 - no219 - interviu

"Mă provoc cu lucruri noi care mă fac să am sentimentul că trăiesc''

Cei care îmi văd concertele au sentimente diferite.  De multe ori întreabă cine a fost cel care a avut asemenea idei:  aruncând cu imagini șocante incomplete în alte locuri pe ecran, costume de animale care apar neaşteptat pe scenă şi la final am zburat. Eu spun:  ''Asta a fost ideea mea''  iar ei sunt surprinşi.

Când am vorbit despre lucrurile acestea cu staff-ul meu, ei au spus ,'' E imposibil.'' în toate privinţele: buget, timp şi spaţiu. Dar, eu le-am spus ''E posibil.'' Curios, la final eu câştig pentru că am putere mai mare de convingere decât cei care spun că e imposibil.

Mi-ar plăcea să încerc lucruri diferite. De exemplu, am extins registrul în care se încadra vocea mea înainte pentru că îmi doream să fac melodii așa cum îmi place, fară să fiu limitat de aceasta. Registul meu era foarte îngust, iar vocea mea era atât de joasă încât mă gândeam că vocea mea nu este pentru un vocalist. Dar, am hotărât să fiu un vocalist şi nu voi schimba melodiile doar din cauza vocii pe care o am. Aşadar, mi-am extins vocea din ce în ce mai sus şi din ce în ce mai jos. Desigur nu am putut să fac asta într-o zi, două, aşa că, m-am antrenat. Întotdeauna vreau să privesc înainte, să privesc în sus. Când cer ceva, vreau să şi primesc.  Mă provoc cu lucruri noi care mă fac să am sentimentul că trăiesc.

'' În trecut gândeam negativist. Schimbarea pe care am făcut-o a fost...''

Nu aveam modul de gândire pe care îl am acum. Eram regresiv, distructiv, o persoană cu o gândire foarte negativistă până la vârsta de 19 ani. Uneori mă uitam la partea cealaltă a lucrurilor şi spuneam : ''Asta nu e corect.'' La vârsta de 20 de ani am cunoscut un bărbat, iar felul în care gândeam s-a schimbat...

În acele zile, în Kyoto, cântam într-o trupă rock, dar în principal lucram la un bar sau un restaurant. Bărbatul avea cu 10 ani mai mult decât mine. La început îl desplăceam. Cuvântul lui era un argument puternic, dar dezagreabil. Cu toate acestea, nu puteam să nu fiu atras de el. Chiar dacă îl displăceam, de ce eram atras de el...? Pentru că era cool. Simţeam că trăia pur. Îşi trăia viaţa pe propriile picioare. Comparându-mă cu el, eu nu mergeam. Mă opresc, mă fac că merg sau mă uit în jos , nu trăiesc.

Atunci ce ar trebui să fac? Orice ar fi fost, eram determinat să stau cu el, să înteleg ce gândește şi să simt modul lui de gândire... Aşa că eram tot timpul cu el. Mereu spuneam ''Dar...'' deoarece eram negativist. Ceea ce îmi spunea el, era nou pentru mine şi am simţit că era foarte puternic.

“Întrebarea “Ce este comun pentru un om de succes?” Am răspuns...”

Într-o zi i-am cerut sfatul despre ceva ce ma îngrijora. Îmi plăcea o fată foarte mult şi ea mă plăcea de asemenea, dar din anumite motive a trebuit să ne despărţim. Am fost instabil emoțional. Conduceam mașina, motocicleta la viteze îngrozitoare, nu puteam să dorm noaptea, eram violent, parcă eram nebun... Cu o astfel de stare şi cu multe alte probleme am fost totuşi să îl văd.

Eram îngrijorat de aceste lucruri, gândindu-mă că procedez astfel. Dar, erau unele probleme la care nu puteam să decid, să mă gândesc ”ce ar trebui să fac...”. Mă gândeam la asta serios, îngrijorat şi mă așteptam ca el să îmi răspundă dacă poate.

Atunci el a râs în hohote, "hahaha...". Am fost luat prin surprindere. Credeam că sunt serios... eram nervos, ştii. “ De ce râzi!?” Atunci a spus :”Eşti amuzant.” “De ce?” “Dacă vrei să o faci, doar fă-o, dacă nu , nu trebuie să o faci. De ce spui din nou si din nou “Vreau să fac” si “Nu vreau să fac”? Nu vrei să-ţi rezolvi problemele. Vrei doar să fi îngrijorat.”

Am fost foarte uimit când am auzit. Cu siguranţă avea dreptate. Apoi a zis foarte natural : “Unii o iau înainte, alţii nu. Ştii care este diferenţa dintre ei? De ce nu se pot mişca, de ce sunt îngrijorati din nou şi din nou? E simplu. Este deoarece ei gândesc repede. Cei care realizează lucruri nu gândesc, ei se mișcă rapid. Ai cap nu ca să te îngrijorezi. Îl avem ca să ne gândim la metode prin care să scăpăm de probleme.”

Sunt mulţi oameni diferiţi care au succes, oameni cinstiţi care au diferite afaceri. El m-a întrebat ''Ce crezi că au ei în comun?'' I-am răspuns direct''poziţie socială, bani...''El a spun ''Nu.'' Răspunsul lui a fost '' este modul lor de a gândi. Modul de gândire al unei perosoane îi decide viaţa. Ce crezi acum, toate astea îţi alcătuiesc viaţa.''

În acel moment m-am trezit la realitate. Lucrul important este că orice ar fi la început trebuie să acţionezi şi să devii consecvent. Când fac o greşeală, dacă mă pot gândi la o modalitate de a îndrepta, în acel moment, viaţa se schimbă.

După asta, s-a schimbat şi felul meu de a vorbi.Am devenit un bărbat ce are argumente din experiență referitor la tot felul de lucruri. Nu mai vorbesc ca să pierd timpul. La început, am decis ce mi-ar plăcea să fac şi am vorbit. Ce este necesar să realizez şi mi-ar plăcea să fac? Pentru a obţine cele necesare, începe să acţionezi. Felul meu de a vorbi s-a schimbat. După un an, gândirea mea negativistă a dispărut. Aşa că, acum, aş vrea ca cei care sunt îngrijoraţi să ia la cunoştinţă.

Pot să spun toate modurile negativiste de a gândi. Când eram copil, eram atat de slab încât ceilalți se îngrijorau de cât timp voi trăi. Eram dezechilibrat mintal. La vârsta de 7 ani aproape m-am înecat în mare. După asta, puteam să vad fantome. La 10 ani, am devenit capabil să am emoții, nu puteam să mă controlez, credeam că sunt bolnav, o boală fără cauză...

''Nimeni nu mă ajută'', am devenit răutacios şi mă comportam distructiv. Spărgeam totul. Răutaţile veneau împreună. Dar, am crezut că nu făceau nimic decât să mă elibereze. Era în zadar. Mă uram atât pe mine însumi cât şi pe ceilalţi, aşa că am început să păstrez distanţa, să fiu singur.

''Mă întrebam multe lucruri; ”De ce sunt în viaţă?” ” Unde o să merg după ce o să mor?'”'

Totuşi nu putem să trăim dacă ne gândim la astfel de lucruri. De ce? Pentru că suntem slabi. În timpurile noastre, nimeni nu ne spune cum să trăim. S-a întâmplat ca eu să găsesc o persoană care să îmi spună cum să trăiesc. Dar a fost doar o şansă. Tot ceea ce îl atingea, nu se putea învăța. Oricum sunt multe şanse în jur, doar că multe persoane nu le văd sau nu sunt conştienţi de ele pentru că ei cred că nu au legătură cu ei.

Cei care sunt îngrijoraţi de multe ori, îmi cer părerea iar eu le spun despre experienţa mea. Le spun: ''Orice ar fi nu te îngrijora, fă-o.'' Gackt, care obişnuia să fie negativist, a fost în stare să se schimbe. "daijobu, kitto dekiru yo" te ne~.