Gackt - Sekirei ~seki-ray~

風の声を聞いた

夢の続きを知りたくて
誰も教えてはくれない
胸が赤く染まった…

君だけにはわかっていてほしい
還らなければいけないことを…

この何処までも続く白い大地は遠く
もう張り叫ぶ声は誰にも届かない

この躰の痛みを隠すように
空からの優しさに抱かれ…

その瞳に映る月は綺麗で
たとえ夜が終わらなくても

この何処までも続く白い大地は遠く
もう張り叫ぶ声は誰にも届かない

この何処までも続く白い大地に深く
また落ちてゆく僕は誰にも癒せない

その小さな躰を包むように
鶺鴒の優しさに抱かれ…

空からの優しさと共に眠って
大地の温もりに抱かれ…

kaze no koe wo kiita
yume no tsuzuki wo shiritakute
dare mo oshiete wa kurenai
mune ga akaku somatta

kimi dake ni wa wakatte ite hoshii
kaerenakereba ikenai koto wo...

kono doko made mo tsuzuku shiroi daichi wa tooku
mou harisakebu koe wa dare ni mo todokanai

kono karada no itami wo kakusu you ni
sora kara no yasashisa ni dakare...

sono hitomi ni utsuru tsuki wa kirei de
tatoe yoru ga owaranakute mo

kono doko made mo tsuzuku shiroi daichi wa tooku
mou harisakebu koe wa dare ni mo todokanai

kono doko made mo tsuzuku shiroi daichi ni fukaku
mata ochite yuku boku wa dare ni mo iyasenai

sono chiisana karada wo tsutsumu you ni
sekirei no yasashisa ni dakare

sora kara no yasashisa to tomo ni nemutte
daichi no nukumori ni dakare

Am auzit vocea vântului,

Vreau să știu restul visului

Dar nimeni nu îmi va spune

Pieptul meu este pătat în roșu…

Vreau să înțeleg singur

De ce trebuie să mă întorc…

În acest tărâm alb ce pare nesfârșit

Vocea mea ce țipă în distanță nu mai ajunge la nimeni

Ca să ascund durerea acestui trup

O tandrețe coborâtă din cer mă îmbrățișează…

Luna reflectată în acei ochii e frumoasă,

Chiar dacă noaptea nu se termină niciodată.

În acest tărâm alb ce pare nesfârșit

Vocea mea ce țipă în distanță nu mai ajunge la nimeni

În acest tărâm alb ce pare nesfârșit

Căzând iar adânc în el, nu pot fi vindecat de nimeni.

Și în timp ce îmi înconjoară trupul firav,

Sunt îmbrățișat de tandrețea codobăturei…(1)

Adorm cu tandrețea din cer,

Îmbrățișat în căldura pământului…

 1.Codobătura este o pasăre.

 *Traducerea este făcută după propria mea interpretare.