1/5
Am simțit cum Dr. GACKT mă striga pe nume,
iar și iar.
Iar și iar, iar și iar.
Dar asta nu era posibil.
Pentru că nu îmi spusese niciodată pe
nume, nici măcar o dată.
În cealaltă lume, mi-a spus pe nume,
dar...
Asta fusese doar din cauză că era mai
ușor.
Când vorbea cu adevărata eu, sunt
întotdeauna ”tu”.
Întotdeauna.
M-am trezit într-o cameră de spital.
M: Un spital? Dar ce – Ouch...!
La cea mai mică mișcare, tot corpul
începuse să mă doară.
(Oh da...eram pe cale să fiu lovită de o
mașină...)
(Oh stai, de fapt chiar am fost lovită,
așadar chiar acum sunt...)
Am privit în jur să descopăr că era o
cameră cunoscută.
(Poftim, sunt în propriul meu spital IAR?)
Timid, am încercat să-mi mișc mâna
dreaptă.
(Bun, încă funcționează. Asta e bine.)
(Dar frate, uită-te la cât de bătute sunt
mâinile mele...probabil pentru că lucrez prea mult...)
(Stai puțin, asta înseamnă că sunt
asistentă, nu...?)
În timp ce încercam să accept totul, am
realizat.
Mâna mea stângă era imobilă.
(Huh?)
Se părea că mâna mea stângă era strâns
ținută.
Am încercat să-mi mișc capul, cât de încet
puteam.
Când am reușit, am văzut o persoană în
halat alb, dormind cu fața în jos, cu mâna mea într-a lui.
M: Cine e...?
După un moment, am realizat.
(Acesta e... Dr. GACKT...)
(Oh! Poartă un halat alb! E doctor iar!)
Mâinile mele muncite, halatul alb al
doctorului GACKT...
M: M-am întors...!
(Era atât de aproape de mine...el este, el
este aici...)
Eram pe cale să plâng, dar se părea că voi
avea mari dureri dacă o făceam, așa că m-am abținut.
M: Dr. GACKT...
Când i-am șoptit numele, s-a trezit.
G: ...
M: Doctore...
S-a uitat la mine pentru o perioadă.
G: ...Oh...
Și atunci, a observat în cele din urmă că
eram trează.
2/5
M: ...Bună dimineața.
G: ...
Dr. GACKT doar se uita la mine.
M: Sau...bună ziua?
G: ...Știi, asistentele nu ar trebui să-i
facă munca mai grea chirurgului.
M: Huh? ...Oh, d-doctore, m-ai operat?
G: Și mi-am pierdut și ziua liberă.
M: Ooh...oh, da, era ziua ta liberă...îmi
pare rău.
G: Nu am dormit de trei zile, mulțumită
ție.
M: Dar tu tocmai dormeai, acum câteva
momente!
G: Ce ai spus?!
(Gah, e într-o stare proastă!)
M: Îmi-Îmi pare rău. La prima vedere,
păreai că dormi, dar privind mai bine, cu siguranță nu dormeai!
G: ...
(Așa este... Dr. GACKT e îngrozitor când
se trezește...)
(Cine știe ce va spune.)
(Nu vreau să-i stric starea spunând ceva
stupid, așa că am să stau cuminte puțin timp...)
M: ...
Am tăcut, iar doctorul a vorbit de parcă
ar fi fost exasperat.
G: Nu înțelegi deloc, nu?
M: Nngh...
(Mă trezesc bătută și vânătă și primul
lucru pe care îl primesc e o lecție...? Doctorul chiar e cel mai rău când se
trezește...)
G: În ziua aceea, apelul tău s-a oprit
brusc, și te-am căutat ca un nebun.
M: Oh, m-ai căutat? Îmi pare rău că te-am
făcut să te îngrijorezi.
G: ...
S-a uitat la mine, cu un chip de speriat.
(De ce? Îmi cer iertare, nu?)
G: Ai vreo idee cum m-am simțit când te-am
găsit prăbușită în mijlocul drumului?
M: Poftim...?
G: Până a venit ambulanța, am continuat să
te strig pe nume, dar tu nu îmi răspundeai. Pulsul tău a devenit mai slab...și
mai slab...
M: ...
G: Când am ținut bisturiul în sala de
operații, îmi tremura mâna.
M: Mâna ta, doctore...? Nu se poate să...
G: ...
A lăsat capul în jos și a tăcut.
Am observat cu coada ochiului că încă îmi
strângea mâna.
M: Um,...doctore, mâna ta e...
Nu îmi dădea drumul.
M: Doctore, mă auzi? Mân..ah!
Mi-a strâns mâna și mai tare.
G: M-am gândit, dacă eșuez iar de data
asta? M-am speriat atât de tare.
M: ...
G: ...M-am gândit că am să pierd iar pe
cineva important.
M: ...? Ce a fost...tocmai ai sp –
G: ...De data asta, am reușit.
3/5
Dr. GACKT și-a ridicat capul și m-a
privit.
Nu i-am văzut niciodată chipul atât de
plin de fericire.
G: Te-am putut salva.
M: ...Ai putut.
Am dat din cap.
M: Doctore...mulțumesc.
Am spus asta, și brusc a făcut o față de
timid, spunându-mi că o să mă pună să lucrez până la epuizare odată ce m-am
recuperat.
Și cu asta, Dr. GACKT a devenit din nou
vechiul doctor as.
M: ...Doctore.
G: Ce e?
M: ...A trecut ceva timp de când ți-am
văzut halatul alb.
G: ...Ce vrei să spui cu asta?
M: Doar că chiar ți se potrivește.
G: ...Lingușeala nu o să mă facă să te iau
mai ușor.
Mi-a aruncat o ușoară privire aspră.
Două săptămâni mai târziu.
Yota a venit să mă viziteze.
Y: Când am auzit de accidentul tău în
călătoria mea de afaceri, m-am panicat serios.
M: Îmi pare rău că te-am făcut să te
îngrijorezi.
Y: Nu am putut veni alergând, din moment
ce eram peste hotare și restul...
M: Nu îți fă griji pentru asta, înțeleg. E
complet în regulă. Sunt aproape externată, oricum.
Y: În primul an, nu?
M: În primul an?
Y: Da. Atunci când am venit să te vizitez
în acest spital.
M: Da, ai dreptate.
Y: Am venit chiar înainte de externarea ta
și atunci, huh.
M: Da, erai ocupat cu pregătirile pentru
festivalul școlii. Și când ai venit, mi-ai adus o cutie cu caramele.
Y: ...Îți amintești destul de bine.
M: E-Ei...într-un fel...
Y: ...Până la urmă, întotdeauna întârzii,
huh...
M: Întotdeauna...întârzii...?
Y: Știi la ce m-am referit...
S-a uitat la mine cu un zâmbet trist.
M: Yota...
Y: Știu că deja este cineva în inima ta.
M: ...Da.
Y: Ei bine, asta este. Presupun că am să
mă uit singur la filme o perioadă.
O săptămână mai târziu, Yota a plecat la
noua lui slujbă în New York.
4/5
Și așa...
A.S: Bun venit înapoi pe câmpul de luptă.
M: Mulțumesc. E bine să vii înapoi.
La puțin timp după externarea mea, m-am
întors în spital cu o tură mai ușoară.
A.S: ...Maria.
Șefa a vorbit cu un ton dur.
M: Da?
A.S: Vei avea zile libere la fel cu Dr.
GACKT cât timp ai tura ușoară. Carpe diem – pune mâna pe o întâlnire cu el!
M: Oh, intenționez.
A.S: D-Da?
Șefa părea surprinsă. Probabil pentru că
am răspuns atât de direct.
A.S: Când ați...voi doi...?
M: Oh, bine, nu e exact o întâlnire. Doar
ne întâlnim.
A.S: ...Ați ajuns așa de departe?
M: Pof-Poftim? Cât de departe este ”așa de
departe”?
A.S: Offf...să te tachinez nu e amuzant.
Șefa și-a încrucișat brațele și a făcut o
față acră.
M: Șefa, chiar ai înțeles greșit totul,
chiar...!
Am promis să mă întâlnesc cu Dr. GACKT în
următoarea noastră zi liberă.
Totuși, va fi puțin diferit de întâlnirea
pe care își o imagina șefa...
În timp ce mă chinuiam să mă gândesc la o
explicație, șefa a zâmbit brusc.
A.S: Ei...totul e bine presupun. Bună
treabă, Maria.
M: Șefa...
M-a bătut pe umăr și a început să se
îndrepte spre camera asistentelor.
Dar chiar atunci, mi-am amintit ceva și am
strigat la ea.
M: Um, șefa!
S-a întors spre mine.
A.S: Hm? Ce este?
M: Șefa...uh, de ce ai ales slujba asta?
A.S: Cine, eu?
Părea complet surprinsă.
M: Oh, scuze că te întreb ceva atât de
brusc...
A.S: Oh, nu, doar că am uitat de ce acum
mult timp...
A pus o mână pe obraz și s-a gândit o
perioadă.
A.S: Oh!
M: Ți-ai amintit?
A.S: Da.
M: Și atunci de ce...?
Șefa a venit lângă mine și mi-a șoptit la
ureche.
A.S: ...Și de asta.
M: Ooh, serios? Huh. Asta sună ca tine,
șefa.
A.S: Nu-i așa?
Mi-a aruncat un zâmbet răutăcios.
5/5
Eram în sfârșit înapoi pe holuri ca
asistentă, și m-am simțit iar ca o începătoare.
(Sunt cam agitată, cam mândră...a trecut
ceva timp de când m-am simțit așa.)
Plină de nostalgie, am pornit la drum.
M: Bine, mai întâi trebuie să duc aceste
fișe, și apoi...Oh!
Dr. GACKT s-a apropiat din partea cealaltă
de hol.
G: Bună dimineața.
M: Neața.
G: Bun venit înapoi în echipă.
M: Mulțumesc.
Dintr-un motiv, se uita la mine.
M: ?
G: A trecut ceva timp de când te-am văzut
în alb.
M: Oh...a trecut, nu-i așa?
G: ...
M: ...
G: Da. Mult timp.
M: Cu siguranță.
(Asta e tot? Nu tu ”arată bine pe tine”
sau ceva?)
(Adică, eu am spus!)
G: ...Supărată pe ceva?
M: N-Nu!
G: Oh, okay. Ne vedem după amează. În sala
de operații.
Și cu asta a dat să plece.
M: Oh, doctore.
G: Hm?
M: Te rog să nu uiți de ziua noastră
liberă.
G: Nu voi uita.
M: Și te rog să nu uiți să-l aduci.
G: Nu uit. Ai nevoie neapărat de el, nu?
M: ...Așa e.
Chiar am nevoie de el, neapărat.
Pentru a da mai departe iubirea lui Kayo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!