Requiem et Reminiscence II - Proto și Zero

Proto și Zero

Gakuto

A fost odată ca niciodată.

Un bărbat tânăr și-a pierdut persoana iubită într-un război.

Tânărul bărbat era complet singur.

”Dacă aș fi fost mai puternic,

Aș fi putut să protejez persoana care era importantă pentru mine...”

Tânărul bărbat a bătut la ușa laboratorului.

Și, așa cum și-a dorit, a devenit cyborg.

Tânărul bărbat care a devenit cyborg i s-a dat numele de ”Proto”,

Și în schimb pentru amintirile sale prețioase, i s-a oferit putere.

Proto a luptat pe multe câmpuri de bătălie.

Obținând putere,

Singurătatea lui ar fi trebui să dispară.

”Dar nu este așa...”

Amintirile persoanei iubite

Care ar fi trebuit să fie pierdute

Au rămas fără a dispărea.

Cu cât lupta mai mult, cu atât mai mult tristețea lui creștea.

Persoana sa prețioasă nu se întorcea.

”Nu pot rezista acestei singurătăți și acestei tristeți”

Proto a dispărut de pe câmpul de luptă.

Nu contează cât de mult au căutat, nimeni nu l-a putut găsi.

Atunci, a fost teribil.

Era o agitație la laborator.

Proto plecase,

Și oamenii răi făceau zarvă.

”Este un dezastru! Proto era un cyborg important.

Dacă se află că a dispărut, nu vom mai putea face niciodată cercetări aici!!”

Atunci oamenii răi s-au întrebat dacă era cineva care îl putea înlocui pe Proto.

La laboratorul oamenilor răi,

Era un asistent pe nume Asakura.

Asakura, care era japonez, era singur într-o țară străină.

Singura care vorbise cu el

Era o fată pe nume Maria.

Asakura o iubea pe Maria.

Maria avea un prieten pe nume Ray pe care ea îl iubea.

Și Ray o iubea pe Maria.

Era ziua în care Ray fusese acceptat în armată.

Asakura și Maria au fost să-l conducă.

Maria se uita la Ray cu un chip trist.

Asakura s-a gândit (Îmi doresc să nu se mai întoarcă niciodată...)

La laborator, Asakura a fost șocat să vadă o poză cu Proto.

Proto și Ray semănau perfect.

(Dacă Ray dispare acum, Maria va fi a mea...)

Posedat de o inimă rea, Asakura s-a gândit să-l înlocuiască pe Proto cu Ray.

Asakura l-a chemat pe Ray la laborator.

Neștiind nimic,

Ray s-a grăbit să-l întâlnească.

Când Ray a intrat în camera lui Asakura,

Mulți soldați l-au înconjurat.

Șocat, Ray a strigat

”Asakura!”

Iar și iar.

Dar Asakura nu a răspuns.

În cele din urmă, Ray a fost remodelat în cyborg-ul ”Zero”.

Pentru ca să nu se afle de dispariția lui Proto,

Oamenii răi i-au șters amintirile și inima lui Ray,

Și au pus amintirile lui Proto în Zero.

Zero a devenit o armă puternică.

A devenit căpitanul unui brigade de cyborgi și a luptat în multe bătălii.

Cu cât lupta mai mult Zero, cu atât mai mult simțea un sentiment de gol.

”Ce este acest gol?”

Amintirile lui cu iubita sa Maria

Care ar fi trebui să fie șterse au fost reînviate.

Puțin câte puțin,

Zero și-a amintit timpul pe când era Ray.

În interiorul amintirilor sale recuperate,

Zero simțea că mai este încă o persoană în interiorul lui.

Aceea era inima lui Proto.

În amintirile lui care au revenit piesă cu piesă,

Zero era confuz.

”Tânărul bărbat...Proto, Ray, Zero...”

”Cine...sunt eu?”

În timp, Zero și-a amintit totul.

Despre Asakura, care a fost prietenul său, și cum,

Din cauza lui,

A fost transformat în cyborg.

Când s-a întors, erau mulți cyborgi asemeni lui Zero.

Cu toți și-au recuperat inima și amintirile prețioase.

”Să-i înfrângem pe oamenii răi și să ne întoarcem acasă.”

Cybrogi l-au urmat pe Zero înapoi la laborator pentru a-i răsturna pe oamenii răi.

Cyborgi au luptat.

La fel, și Zero, a luptat cu toată puterea sa.

Dar nu au putut înfrânge oamenii răi.

Zero și mulți cyborgi au fost făcuți bucăți și distruși.

La scurt timp,

Asakura, care i-a fost prieten, a venit la el.

Când l-a văzut pe Zero, neputându-se mișca,

A regretat ceea ce făcut din adâncul inimii sale.

Și-a cerut iertare corpului distrus al lui Zero.

Cu multe, multe lacrimi curgând pe fața lui, și-a cerut iertare.

”Este de ajuns...”

Zero l-a iertat pe Asakura.

Zero a privit spre cer.

În timp ce privea, un înger a dat din aripi până jos.

Îngerul arăta asemeni lui Maria.

Lacrimile curgeau din ochii săi mecanici.

În cele din urmă, Zero a rămas nemișcat.

”Ca războiul să dispară din această lume...”

A șoptit aceste ultime cuvinte în inima sa,

Și a căzut într-un somn liniștit.

Sfârșit.