P.S. I LOVE U GACKT - Eternal Affection - Capitolul 7

CAPITOLUL 7 Melodia

1/5

Ținută strâns în brațele doctorului GACKT, am stat complet nemișcată.

(El...plânge...)

Eu plângeam ca o cascadă, ca o idioată, dar el nu vărsa nici măcar o lacrimă.

Și totuși, știam că plângea.

Nescoțând nici un cuvânt sau vărsând vreo lacrimă.

M: Doctore...

(Mă întreb dacă pot...să-l îmbrățișez...?)

Încet, mi-am întins brațele în jurul spatelui său.

(E cald...)

Nu am putut strânge prea mult cu brațele mele, așa că doar mi-am pus brațele pe spatele lui.

Și totuși, am simțit mai multă căldură decât atunci când eram eu cea îmbrățișată.

G: ...Vei sta?

Vocea sa era slabă, mică.

M: Da. Voi sta lângă tine.

G: ...

M-a strâns și mai tare, destul cât să doară, doar puțin...

G: ...Încă plângi.

M: Da...

Mintea mea era goală, și nici măcar nu mai știam de ce plâng.

Și totuși, nu îmi puteam opri lacrimile.

M: Doctore...pur și simplu nu se opresc.

Am vorbit printre suspine.

G: ...Chiar ești...

A slăbit strânsoarea brațelor puțin și m-a privit în ochi.

M: ...

Și atunci, mi-a luat fața în palmele sale, și m-a tras mai aproape.

M: Doctore...

Dar chiar atunci...

M: Oh...

Peste umărul său, puteam vedea ecranul televizorului.

Și pe acel ecran era o femeie frumoasă.

(Aceea este...)

Femeia a spus, cu un zâmbet...

Kayo (K): GACKT.

Un sentiment de șoc se citea pe chipul doctorului GACKT.

(Aceea este...Kayo, nu-i așa...)

G: ...

M: ...

În același timp, ne-am retras încet din brațele celuilalt.

Și apoi, împreună, am privit-o pe Kayo pe ecran.

Am regretat imediat că am fost îmbrățișată în fața ei.

Și sunt sigură că și el simțea la fel.

2/5

Alarma de la ceasul lui a sunat, spunându-ne cât este ora.

G: Huh, ia te uită la oră...

M: ...

Trecuse puțin timp de miezul nopții.

M: Doctore, eu...eu cred că ar trebui să mă duc acasă. Este târziu.

G: ...Da, este.

M: ...

G: ...

Ne-am uitat unul la celălalt pentru o scurtă perioadă de timp.

G: ...Vrei să chem un taxi?

M: Nu, este în regulă. Suntem aproape de drumul principal, am să iau unul de acolo.

G: Ești sigură că nu ai să te pierzi?

M: Voi fi bine.

Ne-am privit și am râs puțin.

Totuși, expresia lui a devenit brusc serioasă.

G: ...Îmi pare rău pentru aia.

M: ...Este totul în regulă.

G: Probabil că am încercat să mă bizui pe tine.

M: Doctore...

G: Chiar dacă aceasta este o cruce pe care trebuie să o duc singur.

Chiar a și zâmbit. Văzându-l astfel, nu m-am putut abține.

M: Te rog, bizui-te pe mine. De acum încolo.

G: ...

 A rămas tăcut, și am regretat imediat că vorbisem.

M: Dacă...dacă este în ordine pentru tine, asta este...

G: ...Mulțumesc. Ești foarte drăguță, știai?

M: Eu...nu aș spune asta. Doctore, eu..

G: Să spui asta...chiar dacă este cineva în inima ta.

M: ...

S-a uitat la ceasul din sufragerie.

G: Ar trebui probabil să mergi acasă.

În spatele doctorului GACKT, pe ecranul televizorului, Kayo zâmbea ușor.

3/5

Stăteam exact lângă drum, dar continuam să ridic mâna în momentul greșit.

Din cauza asta, o grămadă de taxiuri goale au trecut pe lângă mine.

(Știi, stând aici pe drum singură astfel...face ca tot ce s-a întâmplat în apartamentul doctorului GACKT să pară un vis.)

G: Așa că această melodie nu va avea niciodată versuri. Vreodată.

G: ...Nu pleca.

G: ...Chiar ești...

Sunetul chitarei lui, mirosul cămășii lui. Acele brațe calde ale lui...

Niciunul din aceste lucruri nu erau lângă mine acum.

Chiar dacă, doar acum câteva minute, erau toate cu mine.

(Presupun că ar trebui să încep să merg...)

Gândindu-mă că doar am să ratez taxiul dacă stăteam într-un loc, am decis să încep să merg.

Forțându-mă să privesc înainte, am pus un picior în fața celuilalt.

(Dacă sunt norocoasă și prind un taxi, plec cu el atunci.)

Dar chiar și în timp ce mergeam, scena din camera doctorului GACKT se derula în mintea mea...

G: Probabil că încercam să mă bizui pe tine.

G: Chiar dacă este deja cineva în inima ta.

M: Cineva în inima mea...

Era trist, dar știam că nu am ce face.

(Nici gând să pot vorbi despre ceea ce simțeam. Nu în fața lui Kayo.)

K: GACKT.

(Acel zâmbet luminos, vocea tandră...și era așa de frumoasă.)

În timp ce mă gândeam la ea, ceva m-a tras în colțul inimii mele.

(Kayo...Kayo...simt că am mai întâlnit-o înainte.)

Sentimentul era în mintea mea, dar până la urmă, nu îmi aminteam nimic.

(De parcă mi-aș aminti așa ceva, huh...trebuie să fie doar imaginația mea.)

În timp ce continuam să merg, am oftat a suta oară.

M: Cât e ceasul, mă întreb...

Mi-am scos telefonul din geantă.

M: Whoa...

Telefonul meu era plin cu mesaje.

(Nu am observat deloc...)

Erau toate de la Yota, și cel mai recent era chiar de dinainte de a suna.

(A sunat pentru că nu-i răspundeam înapoi...)

Privind mesajele, am putut vedea că niciunul dintre ele nu era neapărat urgent.

Toate erau cu poze cu mâncare interesantă și peisaje pe care le văzuse în călătorie...

...cu simple comentarii scrise pe ele.

Și unul dintre ele spunea ”Data viitoare, vreau să-ți arăt asta în persoană.”

Mesajul era scris sub o minunată poză cu soarele ce apunea pe plajă.

M: Chiar este într-un loc frumos.

Yota a fost prin tot felul de locuri, și mi-a trimis orice l-a impresionat.

Oricând vedea ceva frumos, se gândea la mine.

Și totuși, eu nu puteam face la fel pentru el...

De ce...?

4/5

M: De ce...? Din cauza doctorului GACKT, desigur.

Am regretat că căutam răspuns la ceva ce știam deja.

(E pentru că el e tot la ce mă gândesc.)

Ridicându-mă deasupra norilor și prăbușindu-mă la pământ la cele mai simple lucruri pe care le-ar spune...

...torturându-mă singură în a încerca să găsesc un alt sens în orice făcea...

...chipul lui care îmi invada gândurile iar și iar...

Și am continuat asta zilnic știind că nu voi ajunge nicăieri.

Doar ce sens avea totul...?

M: M-am săturat de asta. Am să-l urăsc, așa o să se învețe minte.

După ce am murmurat asta, am rămas uimită.

G: Crezi că poți continua să iubești pe cineva care nu te va iubi în schimb?

(Am crezut că pot... Dr. GACKT a tot făcut asta, așa că m-am gândit că și eu puteam, dar...)

Cu cât mai profundă a devenit afecțiunea mea, cu atât mai dureros a devenit să continui.

M-a făcut să vreau pur și simplu să alung durerea în altceva.

M: Doctorul chiar este puternic, trebuie să spun asta...

Chiar dacă doar voiam să fug de sentimentele mele, Dr. GACKT a continuat să o iubească pe Kayo mulți ani.

Pe Kayo și doar pe Kayo.

M: Kayo, huh...

(Cu o melodie care nu va fi niciodată completă, închisă în inima lui...)

(...el caută cuvintele lui Kayo...cuvinte care nu vor ajunge niciodată la el...)

Nu era nimic ce puteam face pentru el.

Și când m-am gândit la asta, am simțit că am înțeles, doar puțin, tristețea lui Kayo.

(Pentru Kayo, să termine versurile acelei melodii era ultimul lucru pe care îl putea face pentru el.)

(Și totuși, nu i-a putut spune ceea ce simțea prin melodia ei.)

(Cât de trist ar fi putut fi asta?)

(Dacă, cel puțin, ar fi terminat versurile...)

(Dacă ar fi făcut melodia completă...)

(Dacă ea i le-ar fi dat doctorului GACKT...)

M: Oh...

Un alt taxi gol a trecut pe lângă mine, și iar am ridicat mâna când nu trebuie.

M: Ce...ce tot fac?

Tot ce puteam face era să mă uit la farurile din spate a taxiurilor în timp ce se micșorau în depărtare.

M: Preferata...cea mai detestată melodie a doctorului GACKT...

Am încercat să fredonez melodia pe care a cântat-o pentru mine.

(...Stai așa...)

Chiar dacă am auzit-o doar o dată, melodia a ieșit de pe buzele mele.

(De ce este asta atât de...? S-Stai așa...!)

Chiar atunci.

Nu am înțeles. Nu până acum.

M: De ce nu am observat? Da...era ACEEA melodie.

M-am oprit complet, și un taxi mă observase, și se apropiase de mine.

Dar nu am dat nici un semn că m-aș urca, și a continuat să meargă mai departe.

5/5

(Aceea melodie pe care abia m-o aminteam.

Melodia pe care nu mi-o aminteam nici dacă voiam.

Și Dr. GACKT o cânta pur și simplu.

Și nu doar asta, dar probabil că îi întâlnisem pe Dr. GACKT și Kayo înainte!)

Neputând să-mi păstrez calmul, l-am sunat.

A răspuns imediat.

G: Știam eu că o să te pierzi.

M: Doctore, doctore, doctore!

G: Calmează-te, calmează-te. Ce vezi în jurul tău?

M: Nu m-am pierdut, ci doar că vreau să te întreb ceva!

G: Ce?

M: În trecut, crezi că ne-am...oh, nu, vreau să te întreb în persoană.

Și atunci, imediat ce am spus asta, mergând pe zebră în drum spre apartamentul lui...

M: Oh –

Am fost acoperită de o lumină puternică. Lumina de la o mașină, asta era.

A fost o bufnitură, urmată de corpul meu ce zbura prin aer.

Melodia pe care abia îmi o aminteam.

Blândă și tandră, și totuși pătată cu tristețe.

Când o auzisem?

Aceea melodie, ascunsă adânc în mintea mea – ce se...?

Oh. Așa este. Dr. GACKT. Bărbatul care cânta aceea melodie...era Dr. GACKT.

Și fără a observa asta, l-am întâlnit iar.

Chiar atunci...

...m-am gândit că eram fericită să văd o parte a doctorului de care nu aveam habar că exista.

Dar, probabil că, de acolo...sau poate de mult mai devreme...

...am început să fiu atrasă de el, mult mai mult decât am crezut.

?: Te rog, spune-i lui GACKT.

Cine este? Sună ca fiind o femeie...

?: Te rog, lui GACKT –

GACKT... Dr. GACKT? Ce ar trebui să fac...?

Durerea mi-a străpuns capul iar, și amețeala m-a cuprins.

Și totuși, acum, aceea melodie vagă...cânta acum atât de clar în mintea mea.