B=PASS - august 2011 - Interviu cu tematică japoneză

                Cuvântul-cheie a acestui interviu este ”japonez”. Noul single ”Episode 0” este scris dintr-o perspectivă japoneză, iar ”Paranoid Doll” are sunete japoneze. Și, mai mult, ceea ce se poate simți din acțiunile proprii ale lui GACKT este ”mândria de a fi japonez”. Așadar, mi-ar plăcea să aud părerea sa despre tematica noastră.

Î: GACKT, când ai devenit conștient de identitatea ta ca și japonez?

G: Când am devenit conștient că sunt japonez?....Ei, presupun că asta nu e ceva ce simți în viața de zi cu zi. Dar, e din cauză că Japonia este o societate omogenă. Ei, recent numărul de persoane din alte țări a scăzut în cele din urmă. Asta este ceva ce spun de mult timp, și am arătat în filmul ”MOON CHILD”, dar în 30 de ani de acum încolo, populația Japoniei...dacă numeri doar din punct de vedere etnic japonezii, vor fi până la 70 de milioane. Iar 100 de milioane de persoane vor însemna că țara noastră are doar 2 treimi din puterea sa curentă. Și doar cu 2 treimi din puterea țării, chiar dacă decidem să rămână așa, nu se va întâmpla. Cu alte cuvinte, vom începe să acceptăm capital și muncitori din străinătate. Ideea este că numărul de chinezi, asiatici din SE, sud-americani, și desigur koreeni și persoanele din Estul de Mijloc, din Japonia va crește dramatic. De acum încolo, cred că oamenii cu siguranță vor fi conștienți de partea lor japoneză în viața generală. Dar atunci, cineva va...ideea este că, cu siguranță nu sugerez că ar trebui să ne bazăm pe străini să ne dea sentimentul că suntem japonezi. Așadar, dacă nu ne petrecem anii până ce nu stabilim ce înseamnă să fi japonez, cred că generația de copii se va simți pierdută. ”Ce înseamnă să fi japonez?”

Î: Presupun că este adevărat.

G: Hei, presupunând că, în interiorul nostru, avem un mod de a gândi, de a crede și moralitatea care vine din faptul că suntem japonezi...de unde ar fi putut veni? Celelalte țări...mulți oameni din jurul lumii depin de o religie pentru a trăi. Religia este sprijinul inimii lor. Dar dacă întrebăm dacă japonezii trăiesc cu religia ca sprijin pentru inimile lor, nu e adevărat, nu-i așa? Religia există, dar noi nu suntem persoane care trăim cu sprijinul în religie. Asta este un lucru extrem de rar. Într-o țară atât de avansată, cu o asemenea economie, cu o populație omogenă de 120 de milioane de japonezi, să trăim fără a ne baza pe religie e un lucru foarte straniu când privești din punct de vedere global. Deși, este ceva normal pentru japonezi. Deci, dacă te întrebi cum de am ajuns aici, este că bushido, care a fost cultivată în timpul statelor armate, a creat baza Japoniei, sau așa cred. Acel mod de gândire cunoscut ca bushido.... seamănă complet cu cavalerismul european, dar acesta este spiritul. Și clasa de oamenii care au ținut bushido nu aveau nevoie de religie. Apropo, negustorii și fermierii, care nu aveau ideea sau conceptul de bushido, au fost cei care au propagat religia prin Japonia. Creștinismul de pe atunci și budismul au fost propagate în același mod. Religia se propagă din cauza țăranilor. Motivul este că ei nu au trăit în bushido.

Î: Nu aveau un sprijin?

G: Așa e, pentru că nu aveau un sprijin. Dar asta nu înseamnă că religia a devenit ideea de bază în Japonia și că toți trăiesc astfel...Cum ar trebui să spun? Europa e diferită, nu? În Europa, cavalerismul și religia aveau locuri separate, și exista un număr mare de persoane care aveau religia ca sprijin al inimii. Dacă întrebi japonezi de acest lucru, îți vor spune că nu le place să fie religioși, dar asta nu se aplică în restul lumii. Deci, dacă te duci peste hotare, și întrebi ”În ce crezi?” vei obține de multe ori un răspun. Dar când întrebi japonezii, îți vor spune ”Huh? Să cred? Umm...ei, presupun că familia mea e budistă.” sau ceva de genul. Dar când îi întrebi ”Ce e budismul?” îți vor răspunde ”Ei, chiar nu știu.” Nu sunt multe persoane astfel?

Î: (râde) Cred că majoritatea persoanelor sunt așa.

G: Deci, cum au ajuns cu toți astfel?.....Motivul pentru care eram capabili să trăim fără religie ca sprijin a fost că fundamental bushido a fost transmis de la adulți către copii.

Î: În timpul vieții de zi cu zi?

G: Așa e. Nu e ca și cum i-ar învăța ceva special, dar bunicii și tații i-ar spune unui copil ”Nu ar trebui să faci asta” și ”În astfel de momente ar trebui să faci asta” și tot așa. Sau i-ar educa în modul în care au trăit ei. De asemenea, în Japonia avem pedeapsa fizică, și părinții își lovesc și disciplinează copii. Pentru ca un părinte să ridice mâna asupra copilului pare foarte ciudat din punctul de vedere a străinilor, și de asemenea și din perspectiva unor religii. Dar în bushido, în alte cuvinte, pentru spiritul care a creat samurai-ul, au existat pedepse fizice pentru lucruri pe care nu trebuie să le faci, și a respectat legea pentru ca și copii săi să nu fie pedepsiți. Dar cum era s-a schimbat, bushido nu mai e la modă, și a dispărut repede. Chiar și în educația de la școală, nu mai sunt cursuri care să spună ”Acesta este bushido.” Ceva ce a fost în mod original transmis de către părinți copiilor a murit. Școala te învață cum să studiezi, dar nu cum să trăiești. Nu te învață să ai un sprijin pentru inimă. Și astfel copii...nu au de ales decât să găsească acest sprijin în muzică, manga și jocuri. Dar în mod original a fost ceva ce adulții trebuiau să predea copiilor.

Î: Ce este în interiorul tău, GACKT, este bushido. Pot simți samurai-ul foarte puternic, dar de unde vine?

G: Hm, când lucram în stăinătate, am fost întrebat ”De ce continui să încerci atât de mult?” ”Cum continui să mergi fără să renunți?” și tot așa. Pe atunci, chiar și în interiorul meu, m-am întrebat ”De ce?” și nu am putut găsi răspunsul, dar...cuvintele care mi-au ieșit pe gură au fost ”Pentru că sunt un samurai...” Cred că asta este cu siguranță.

Î: Spiritul de samurai este în sângele tău în mod natural, pentru că ai moștenit bushido.

G: Mă întreb dacă e așa...Oricum, în realitate sistemul educației de acum s-a schimbat, iar școlile nu te mai învață cum să trăiești. Părinți se plâng dacă profesorul le ceartă copilul prea mult. Cred că e ciudat. Cine îl va certa atunci? Cine îi va învăța cum să trăiască, și cum îi vor educa? Mă întreb. Ar fi fost diferit dacă am fi avut clase bazate pe religie ca în Europa și America, dar nu se potrivește cu climatul Japoniei. Asta fiind spusă, dacă aveam o clasă despre morală, ar fi ciudat pentru copii, pentru că ei deja s-au schimbat....nu voi spune că am răspunsul final, dar ce cred eu este că, unul din motivele pentru care a devenit ciudat este mass media. Ideea este că ei aleg doar lucrurile care vor crește numărul de persoane din public. De exemplu, un profesor lovește un copil. Dacă asta se întâmplă, mass media va exploda și va exagera prezentând știrea ca ”Profesori violenți”. Apoi se va reporta că actul însuși a unui profesor de a lovi pe cineva este întotdeauna greșit, și chiar și școlile care funcționau bine până atunci vor crea o atmosferă de ”asta e absolut greșit”, nu? Deci următoarea a fost ”presiunea unei educații gratis”. Dar și asta a eșuat. Așadar, acum ei dau vina pe acest fel de educație. Cred că e ciudat. Doar, telespectatorii sunt telespectatori. Japonezii sunt prea controlați de televiziune. Sunt prea multe persoane care trăiesc cu televiziuena ca și cum ar fi măsura lor și lasă televiziunea să decidă în locul lor. Dar până la urmă am ajuns la idee....și cutremurul de pe 11 martie, că oamenii se gândesc că ce se arată la televizor este posibil să nu fie adevărat. Cred că cu toții încep să se simtă astfel.

Î: Incluzând incidentele cu reactoarele.

G: Așa e. Deși cred că au realizat că într-o astfel de țară avansată să fie atât de înceată este ciudat. Dar într-o societate bazată pe informație ca a noastră, nu putem găsi atât de multă informație cât dorim dacă decidem să căutăm singuri? Atunci de ce suntem încă pasivi în a accepta informația difuzată la televizor? Cred că asta este slăbiciunea japonezilor care nici măcar nu încearcă să caute pentru ei. Să o spun altfel, am fost complet înșelați de strategiile mass mediei. Acum mult timp, găseai o carte sau îi întâlneai pe ceilalți pentru informații...și le acumulai astfel singur. Acum poți face orice doar schimbând posturile. Când televizorul le spune ” Asta este bună” sau ”Asta este populară”, se iau cu toții după. Dacă spun ”Asta nu este bună” cu toții se opresc. De exemplu, când oamenii au auzit de incidentele cu otrăvirea cu yukhoe (un fel de mâncare din carne, servit cu diverse sosuri), toată lumea a renunțat la ea. Din punctul meu de vedere, cred că nu era rezonabil să vinzi yukhoe cu 280 de yeni, în primul rând. Nu crezi? Și mai mult decât nerezonabil, dacă spun într-un mod ușor de înțeles, dacă privești de pe o scală de 20 de ani, doar o mână de oameni au murit mâncând yukhoe, mult mai puțini decât șansa de a muri într-o prăbușire cu avionul, așa că de ce au renunțat cu toții la a mai mânca yukhoe?

Î: Dacă încerc să...când ești raportat în mass media, uneori crezi inconștient. Dacă te gândești la asta pentru o secundă, ți-ai dea seama, dar nici măcar nu încerci.

G: Ei nu încearcă să se gândească la asta, și până acum, chiar și lucrurile care păreau puțin ciudate, nu au încercat să le vadă. Sau ar trebui să spun, au încercat să nu le vadă. Și când mass media a spus că ceba era în ordine, cu toți au crezut că era. Dar cred că asta a cauzat starea actuală a Japoniei. Deși, esențial, toată lumea trebuie să se gândească la asta mai mult, să strângă singuri mai multă informație și să creeze ei țara. Până la urmă, o lăsați celorlalți, nepăsători și apatici. Rezultatul acestui lucru este că, atunci când ceva nu funcționează cum trebuie, dau vina pe altcineva, ”E vina ta.” Dacă trebuie să o spun, nu e ”vina ta”, cea mai mare problemă este că toți sunt apatici. Dar adevărul este că dacă japonezii din ziua de azi rămân cu acest mod de a gândi, nu se va schimba nimic în Japonia.

Î: Dar, mă întreb dacă, cu o persoană ca GACKT, de exemplu...nu spun nimic din punct de vedere politic, dar să declari anumite lucruri și să faci anumite anunțuri, dacă numărul de persoane care realizează va crește puțin câte puțin?

G: Da. Deși, cu asta în minte, încetul cu încetul, deschid un loc pentru mine pentru a face acele declarații. Twitter, de exemplu, este un astfel de loc. E doar că, chiar nu îmi place Twitter, și sincer, dacă mă întrebi dacă am să continui pentru totdeauna de acum încolo, nu prea cred.

Î: Oh, chiar așa?

G: Da. E doar că...adevărul a fost că după cutremur, Twitter a fost cea mai mare sursă de informație. Twitter e o sursă puternică de informație, bună și rea. Și abilitatea sa de a împrăștia informația e incredibil de rapidă. Cu alte cuvinte, dacă informația bună poate circula, la fel și informația rea....așa că nu cred că este necesar un lucru bun dacă oamenii asemeni mie care au o anumită influență împrăștie informație la întâmplare. Este o diferență între populația generală și cea care influențează prin Twitter. Este important să înțelegem asta. Și acum, că am folosit Twitter, m-am gândit la asta și mai mult. Ei, nu folosesc Twitter pentru răspunsuri normale oricum. Folosesc un sistem de răspunsuri la întrebările care mi-au adresate. Cred că Twitter este efectiv pe acest plan. Dar conform persoanelor ”GACKT nu răspunde pe Twitter corespunzător” și mă gândesc ”Oh! Eu doar nu mai știu!” (râde)

Î: Hahahahaha. Indiferent de ceea ce faci, întotdeauna vor fi persoane care se vor plânge și vor căuta greșeli.

G: Chiar încep să mă gândesc ce este cu ”Tweeting”? (râde)

Î: (râde) Dar, întorcându-ne la ”japonezi”. În iulie pornești la drum cu turneul european pentru a doua oară ca YFC. Cred că fanii tăi străini vor fi cu siguranță încântați, dar este ceva de care și noi putem fi fericiți și mândri. Că există un astfel de artist uimitor, un interpret uimitor în Japonia. Putem să ne umflăm în pene cu asta.

G: De data aceasta, cu YFC....dacă mă întrebi de ce am făcut un nou YFC, este că YFC a început cu ideea că ”în Japonia acum nu sunt decât bărbați slabi și putrezi, așa că să-i transformăm în niște bărbați mai grozavi!” Dar când cutremurul recent a avut loc, am simțit clar că felul nostru de a fi, de a exista nu mai era la acel nivel. Și am vorbit și cu membrii despre asta, dar, de acum încolo, ne va lua 10 ani să reconstruim. Și datorită unor diverse probleme în Japonia, suntem într-o poziție unde trebuie să căutăm înțelegere de peste hotare. Cu siguranță suntem victime pe frontul cutremurilui, și dacă vorbești despre problema reactoarelor, suntem și răufăcători. Dacă spui din punctul de vedere că poluăm planeta. Și în aceea parte sunt multe lucruri despre care trebuie să anunțăm. Sunt multe lucruri care nu trebuie uitate. Sunt multe lucruri de care nu trebuie să devenim legați. Sunt multe lucruri cărora trebuie să le răspundem peste hotare și multe lucruri pe care trebuie să le întrebăm. Nu este ok ca YFC să existe pentru acest scop?...Dacă da, atunci să răspândim muzica noastră în jurul lumii și să transmitem sentimentele noastre și lucrurile care nu trebuie uitate. Vom pune aceste lucruri într-o melodie și le vom transmite astfel. Nu este acesta modul nostru de a fi japonezi? Și modul nostru de a fi ca YFC? De aici, am decis să facem noul YFC.

Î: Înțeleg...se pare că va deveni un lucru mult mai semnificativ.

G: Da. Deși, cred că modul meu de a trăi este rock.

Î: Cred că toată lumea crede asta.

G: Dar este o întrebare frecventă ca ”Ce înseamnă să trăiești rock?” nu? Sunt persoane care cred că înseamnă ”La naiba cu politica! La naiba cu guvernul!” Dar cred ”Tu de colo, care spui ”La naiba cu guvernul!” ești un idiot!” Oricine o poate spune. De asta spun ”Să acționăm!”

Î: Această ”acțiune” este însuși noul YFC, nu?

G? Așa e. Nu sunt doar cuvinte, noi acționăm. Acesta este felul meu de a face lucrurile, și modul meu de a trăi. Cred că e bine.

În revistă mai există încă un interviu :3