Poveștile idioate ale lui GACKT nr.14
Bzzz Bzzz Bzzz...
Bzzz Bzzz Bzzz...
Da...
Hm?
Se pare că e greu să vorbesc?
Da, tocmai am ajuns în Hong Kong...
Încă sunt în avion.
Așa e.
Sunt pe cale să cobor.
Asta fiind spusă...
Astăzi a fost o zi tragică.
Huh?
”De ce?”, întrebi?
Am ratat zborul spre Hong Kong...
Multe lucruri s-au întâmplat.
Huh?
Întârziat?
Eu?
Mmm,
Strict vorbind,
Nu a fost vina mea...
Oricum...
Nu mai contează.
Să îmi aduc aminte mă face să mă enervez.
Asta fiind spusă, interiorul avionului
este înghesuit.
Felul în care clasa business a Cathay-ului
este aranjată
Este interesant, dar este o pierdere.
Dacă ar fi fos puțin mai mare, nu ar fi
fost vreo problemă.
Este prea simplu să-i săui clasa business.
Ce păcat...
Huh?
Este în regulă să vorbesc în avion astfel?
Nu mai sunt în avion.
Am coborât acum ceva timp.
Huh?
Nu, merg singur.
De ce?
Nu iau staff-ul cu mine
Când doar ies să iau masa cu cineva...
Huh?
Așa e.
Am venit să iau masa.
Nu, nu, e ceva normal.
Nu e mare lucru.
Și nu sunt prea multe persoane pe
aeroportul din Hong Kong acum.
Pot trece nevăzut.
Dacă merg repede, nu e nici o problemă.
Dacă să-mi iau bagajul decurge bine,
Atunci nu va fi nici o problemă.
Așa că m-am gândit,
Dar sunt multe persoane de fapt...
Serios, renunț...
Se pare că va dura ceva timp până ies de
aici.
Ei atunci...
Am să chem un taxi...
Huh?
Ce?
Chem taxiurile singur?
Pot cel puțin să chem un taxi singur.
De fapt,
Sunt mai bun la asta decât oricine
altcineva din staff-ul meu.
Nu are rost să aduc staff-ul
Care nici măcar nu poate vorbi limba
Și doar să se panicheze, nu?
Nu sunt o dădacă.
Așa că dacă mă duc singur,
Mă pot mișca mai repede fără probleme.
Vreau un staff pe care să-l pot lua cu
mine peste hotare...
Serios.
Am tot spus asta de 7 ani...
”Cu siguranță voi fi activ global.
Cei care nu pot vorbi nici engleză nici
chineză
Nu vor putea să mă urmeze.
Dacă chiar vreți să continuați să lucrați
cu mine,
Atunci studiați, la naiba!”
Când am spus asta, au răspuns
”Ai dreptate, vom lucra din greu”
Dar realitatea este că nici unul dintre ei
pot vorbi corect.
Ce naiba?
Nu e bine, nu?
Dacă vroiau serios să continue să lucreze
cu mine,
Nu ar fi studiat mai sârguincioși?
În ciuda acestui fapt,
Au ajuns să spună scuze ca
Nu am timp...
Nu fac nici un progres nici măcar când
studiez...
Aș fi putut-o învăța dacă aș fi trăit
peste hotare...
Este asta în ordine?
Nu sunteți jenați?
Întotdeauna mă gândesc la asta când sunt
într-un taxi singur.
Nu sunt destule persoane care să fie
serioase.
Ei, asta este.
Toată lumea e bună la prefăcut.
Se prefac că o fac,
Se prefac că lucrează din greu,
Se prefac că nu au timp,
Etc...
Nu îmi pasă ce te prefaci că faci.
Dar totul se va întoarce asupra ta.
Îți trăiești viața prefăcându-te?
Înțeleg.
Ei,
Nu pot ști cât de mult încerci.
Huh?
Dar nivelul la care spui și simți că
încerci din greu,
Posibil să nu însemne același lucru pentru
altcineva, nu?
Ce decide asta
Nu ești tu sau ceilalți.
Este rezultatul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!