G: Uh......am avut
o idee de film, desigur, dar nu vreau să o explic în mod special. Cred că
persoanele care au văzut acest film cu siguranță vor îmbrățișa gândurile și
sentimentele personajelor. Vreau doar ca ei să simtă câteva emoții, pentru ei,
și să ia cu ei aceste sentimente, fie că e tristețe sau că sunt profunzi
impresionați. Desigur, mai sunt multe alte lucruri pe care vreau să le exprim
spectatorilor. Dar, dacă spun ceea ce este, atunci nu mai are rost să vezi
filmul.
Î: Pentru mine, e ca un film care dă un avânt tuturor, îi ajută să se
apropie de descoperirea ”lor”.
G: Asta e adevărat,
nu? Cred că este un film care nu-ți dă ceva concret, dar îți oferă ceva, ca un
început. De exemplu, asta e ceva ce obișnuiam să fac de multe ori când eram
tânăr, dar nu ai încercat să sari peste râuri adânci care sunt largi de
doi-trei metri?
Î: Ca și cum ai încerca să sari fără avânt, doar cu puterea care o ai în
brațe.
G: Da, așa e. E
ușor dacă ai un avânt, dar pentru că e prea înfricoșitor, ajungi să stai la
marginea râului așa (dă din mâini) și nu poți sări deloc. În acel moment, dacă
ești împins puțin, faci ”Whoa!” și sari pe partea cealaltă. Nu e așa? Este doar
o mică împingere, dar cu asta îți poți arăta adevărata ta putere. E un lucru
emoțional, dar aceste sunt lucrurile care îmi plac.
Î: Nu e imposibil, nu? În momentul în care încerci să sari, te gândești că
e posibil să o faci.
G: Da! Din acest
motiv în final o faci eventual. Întotdeauna ești cineva care o poate face. O
persoană care nu are asta în sufletul său nu o pot face niciodată. Dar toți vor
acest fel de catalizator. Cred că sunt multe moduri în care se poate face rost
de acest catalizator. Sunt cei care sar privind la alți din jurul lor cum trec
repede, și sunt cei care sar privind la cei care renunță. Cred că ar fi frumos
dacă acest film ar putea fi unul din aceste catalizatoare.
Î: Decorul din Mallepa este un oraș din viitor care prezintă o priveliște
unică a drumului pe care-l parcurge lumea; și acest lucru are legătură cu
intenția ta?
G: Imaginea
obișnuită a viitorului este cu tot felul de clădiri foarte înalte, toate
aliniate, dar pentru mine nu este așa. Țările care cad în dezordine încep să se
prăbușească; momentul în care filmul începe, acea țară (stabilită în 2000) este
deja în haos. Japonia este o țară unică care este foarte puțin comparată cu
Asia, Europa și America. Modul în care se guvernează, respinge pe cei care
încearcă să vină din afară. Dar când sensibilitatea este inversă, devine o
sămânță pentru o uriașă răscoală...am simțit că persoanele care, de la început,
nu au avut sensibilitatea de a părăsi țara, să emigreze, ar apela la acest fel
de rezultat. Mă gândesc că atunci când japonezii merg în țări străine în număr
mic, unu sau doi deodată, ei merg cu sentimentul că vor să se obișnuiască cu
cultura acelei țări; dar când un anumit număr de japonezi sunt strânși laolaltă,
ei vor încerca să creeze un drum din propriile lor sensibilități. Și de
exemplu, chinezii sunt obișnuiți să meargă în țări străine și să-și face
propriile lor teritorii și ”insule” acolo, dar japonezii care nu sunt obișnuiți
cu acest gen de gândire, cfără nici o îndoială că vor pierde controlul. Fiind
surprinși, cred că ei au o putere enormă de a se răzvrăti. Chiar acum, dintr-un
punct de vedere economic, Japonia deține numărul unu sau doi în Asia, așa că
surplusul e probabil absorbit; când am văzut imaginea Japoniei în colaps
economic, am simțit că sunt probabil multe persoane care ar deveni astfel.
Î: Fie că e bun sau rău, Mallepa este plină de o energie puternică.
G: Așa e. Nu este o
întrebare ce e bun sau rău, sau ce a declanșat-o; dacă circumstanțele sunt că
este doar un singur drum rămas, oamenii vor face orice pot pentru a putea trăi.
Și cei care au trăit peste hotare au o vitalitate mai puternică decât cei care
rămân în propiile lor țări.
H: În timp ce nu mă
gândesc că e bun din punct de vedere social, oamenii tind să devină mai vii
când sunt puși în acele circumstanțe; sunt și contradicții. Astfel celelalte
personaje și eu ne dorim pacea, dar este și impresia că dacă ar fi fost pace,
atunci sentimentul de a fi viu ar fi slăbit. Acel sentiment pasional ar putea
fi decorul din povestea orașului Mallepa.
Î: Până la urmă, înuși decorul este unul dintre mesajele-cheie exprimate de
acest film.
G: Întrebări despre
rasă și bogăție versus sărăcie, sunt puse în Asia și în multe alte țări. În
film, evenimentele se petrec într-un oraș imaginar, dar când ne gândeam la cum
să dezvoltăm o așezare cu persoane din diferite țări asiatice, am vrut ca
sentimentele de ”ceea ce este important„ din interiorul personajelor,
staff-ului și tuturor actorilor să fie exprimate. Dacă un personaj cu o
conștiință este creat, atunci acele sentimente cu siguranță vor ieși la iveală.
De fapt, nu sunt prea multe scene în film care să atingă aceste întrebări, dar
este bine dacă oameni se pot gândi la aceste întrebări ca făcând parte din
fundalul poveștii. Sunt sigur că oamenii care se uită la acest film vor putea
fi capabili să îmbrățișeze toate aceste sentimente ale personajelor. Ei pot lua
tristețea și sentimentele profunde cu ei acasă, și ar fi minunat dacă ar putea
simți ei însuși, chiar și pentru puțin.
Î: Înțeleg. Deci, HYDE, tu singur, cum percepi această piesă de proiect
numită ”MOON CHILD”?
H: Acest film este
într-un fel despre tinerețe. Ca o vacanță de vară amuzantă și caldă când eram
tineri...Oh nu, nu a fost totuși o vacanță de vară (râde). Deși povestea este
complet diferită, într-un fel are imaginea orientată spre tinerețe din ”Străinii”(1).
În poveste, am peste 100 de ani, așa că nu se poate spune că sunt tânăr, dar e
ca și cum toți creșteau treptat în adulți cu un sentiment de prietenie. Genul
acela de distracție și pasiune pe care le poți avea doar când ești foarte
tânăr...e ca o poveste pe care poți să-ți-o amintești atunci când bei. Când
ești tânăr, faci multe lucruri stupide, dar copii cu siguranță se vor distra
făcând lucruri pe care adulți nu le pot înțelege niciodată. Când devi adult
și-ți amintești de acele momente, te rușinezi și conștientizezi ceea ce ai
făcut, dar cred că sunt lucruri de care nu poți trăi fără a ți-le aminti. Nu
vrei doar să spui ”Acelea au fost zile bune”, vreu să trăiești o viață mult mai
amuzantă chiar acum; cu toți au avut multe lucruri de făcut când erau tineri,
pe care nu vor să le facă acum. Decât să încerce să se bucure de aceste lucruri
acum, semnificația de a te distra în timp ce faci lucruri stupide este cea care
rămâne cea mai puternică. Filmul are multe astfel de părți, și sunt și părți de
tristețe și greșeli, dar simt că aceste lucruri sunt cele care mă fac să văd
filmul ca fiind despre tinerețe.
1 – ”Străinii” – un
film american din 1983
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!